• Print
• Listen
  • MP3
• Watch
  • Windows Media (WMV)
  • MP4
• E-mail

“Drumul vieţii” 

Seară la gura sobei organizată de SEB • 2 mai 2010 • Universitatea Brigham Young–Hawaii

Aloha, fraţi şi surori! Sora Burton împreună cu mine suntem încântaţi să petrecem câteva minute alături de dumneavoastră în această zi de sabat, aici, în campusul universităţii Brigham Young–Hawaii, alături de adulţi necăsătoriţi din multe naţiuni. Este plăcut să putem vedea şi învăţa despre multe culturi reprezentate în acest campus şi chiar în acest auditoriu. Ne-am dori să fi putut vedea personal numeroşii tineri care se află acum în centrele de ţăruş din întreaga lume, care s-au adunat pentru a participa la această transmisiune a serii la gura sobei organizată de SEB.

Îmi place semnificaţia cuvântului aloha şi felul în care sună acesta! Poate că ştiţi că în limba vorbită în Hawaii (tagalog), aloha înseamnă afecţiune, dragoste, pace, compasiune, simpatie, milostenie, milă, bunătate sau har. În ultimii 150 de ani, acest cuvânt a fost utilizat în acelaşi context ca şi cuvintele din limba engleză salut(hello) şi la revedere(goodbye). Aceste sentimente fac din el un cuvânt de salut şi o expresie de rămas bun plăcute şi frecvent utilizate.

Trăim în vremuri în care valorile se află în conflict

Conceptul de aloha este atât de important în Hawaii, încât „spiritul aloha” este prezent în legile statului Hawaii. Aloha înseamnă afişarea sentimentelor de căldură şi afecţiune fără obligaţie.  Înseamnă recunoaşterea importanţei fiecărei persoane pentru existenţa colectivă a comunităţii. Înseamnă, de asemenea, a auzi ceea nu este rostit, a vedea ceea nu poate fi văzut şi a cunoaşte lucrurile de necunoscut. 1 Spiritul aloha cuprinde frumoase principii evanghelice—principiile credinţei, principiile care amintesc „nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Matei 7:1). Subliniază importanţa persoanei şi a compasiunii. Nu ar fi o lume minunată dacă toţi am accepta pe deplin spiritul aloha?

Recent, generalul David H. Petraeus s-a adresat de curând studenţilor de la Universitatea Brigham Young–Provo. El şi-a arătat minunatul său simţ al umorului când şi-a început mesajul menţionând 10 motive pentru care absolvenţii UBY pot deveni soldaţi buni. Unele dintre motivele pe care le-a menţionat au fost: „Nu este nicio problemă dacă ei nu ştiu ce grad poartă o anumită persoană, căci o numesc sora sau fratele cutare sau cutare. Ei nu devin niciodată dezertori. Ci zic, pur şi simplu, mai puţin activ. Ei vor îndeplini rapid orice obiectiv dacă le spui că se vor servi gustări. Ei au idei inovatoare când e vorba despre cum să abordeze insurgenţii – ca şi cum i-ai desemna să fie învăţători de acasă”. Şi, în cele din urmă, poate lucrul cel mai important: „ei sunt cei mai de încredere şoferi din lume, dat fiind că nu consumă alcool”. 2 Se spune că este benefic să zâmbeşti pe seama slăbiciunilor altora.

Privilegiul pe care îl avem de a fi fiice şi fii ai unui Tată Ceresc care trăieşte şi de a avea posibilitatea să comunicăm cu El şi de a invoca Spiritul Său în adunările şi vieţile noastre personale este unic. Sunt sigur că toţi cunoaştem marea diferenţă dintre a oferi o rugăciune şi a ne ruga. Se spune că Sfântul Augustine a dat următorul sfat: „Rugaţi-vă ca şi cum totul depinde de Dumnezeu. Acţionaţi ca şi cum totul depinde de voi”.3 O vorbă veche spune: „Îngenuncherea frecventă vă va menţine în picioare”. Mi se pare incredibil faptul că, acum câteva zile, un judecător federal din Statele Unite a emis hotărârea că apelul la respectarea benevolă a unei Zile Naţionale de Rugăciune este, de fapt, neconstituţional.

În multe zone ale lumii, inclusiv în Statele Unite, rugăciunea în adunările publice şi afişarea în locurile publice a oricărui comportament religios sunt considerate neconstituţionale sau împotriva legii. Având în vedere aceasta, următorul lucru, mai puţin cunoscut, mi se pare foarte interesant: În Washington, DC, nu poate fi construită niciodată o clădire de niciun fel mai înaltă decât Monumentul Washington (Washington Monument). Vârful de aluminiu al monumentului se află la o înălţime de aproximativ 170,47 m deasupra pământului. În vârful monumentului, în acea porţiune de aluminiu, acolo unde puţini le pot vedea, sunt gravate cuvintele latine Laus Deo. Laus Deo! Două cuvinte neobservate, aparent lipsite de importanţă, plasate în cel mai înalt punct al capitalei unei naţiuni importante. Ce înseamnă aceste două cuvinte latine, compuse din patru silabe şi numai şapte litere? Înseamnă, pur şi simplu, „Laudă lui Dumnezeu”. Mai multe alte referinţe la divinitate şi la Tatăl nostru din Ceruri împodobesc această structură magnifică.

Laudă lui Dumnezeu. Laus Deo! În timp ce oferim laudele noastre personale şi colective, să ne amintim de adevăratul spirit aloha atunci când Îi cerem înţelepciune şi judecată bună şi când ne exprimăm recunoştinţa pentru bunătatea şi mila unui Tată din Ceruri înţelept şi iubitor! Preşedintele Thomas S. Monson ne aminteşte adesea: „Când ne amintim că fiecare dintre noi este un fiu sau o fiică de spirit a lui Dumnezeu în adevăratul sens al cuvântului, nu ne va fi greu să-L abordăm prin intermediul rugăciunii. El ne cunoaşte; El ne iubeşte; El vrea ce-i mai bun pentru noi”. 4

Abraham Lincoln, al şaisprezecelea preşedinte al Statelor Unite, este citat a fi spus: „Când mă pregătesc să le vorbesc oamenilor, petrec două treimi din timp gândindu-mă la ce vor ei să audă şi o treime la ce vreau eu să spun”.5 Folosindu-mă de metoda de pregătire pe care a menţionat-o Lincoln, m-am rugat şi m-am chinuit, gândindu-mă la ceea ce vreţi şi trebuie să auziţi şi la ceea ce ar trebui să mă străduiesc să vă împărtăşesc. Am încercat să mă transpun în locul dumneavoastră şi să îmi imaginez cum este să mergi pe cărările pe care mergeţi dumneavoastrăîn anul 2010. Vă puteţi, pe drept, întreba: „Ce ştie omul acesta, cu cincizeci de ani mai mare despre greutăţile cu care se confruntă tinerii din ziua de azi?”. Aceasta este o întrebare minunată şi foarte potrivită! Probabil că răspunsul nu este prea greu şi ar include activităţile zilnice, ispitele şi toate lucrurile cu care vă confruntaţi. Dar, există totuşi, în vieţile noastre, aspecte importante, care sunt constante, au fost mereu constante, şi nu se schimbă niciodată. Poate că anii mei de experienţă vor oferi credibilitate câtorva observaţii adunate din şcoala vieţii. Când m-am sfătuit cu nepoţii mei de vârsta colegiului despre ce voiau să vorbesc, răspunsurile lor au fost: „Bunicule, vorbeşte simplu”. „Bunicule, spune lucrurilor pe nume”. Şi, probabil, cel mai important: „Bunicule, nu vorbi mult, te rugăm”. Mă voi strădui să le îndeplinesc aşteptările.

Se poate să împărtăşesc câteva observaţii care pot fi evidente pentru aproape noi toţi? Trăim într-o perioadă în care neînţelegerile dintre naţiunile şi culturile lumii se intensifică; acestea sunt în conflict. Direcţia în care se va îndrepta lumea în viitor este nesigură. Prea des, frica pătrunde în sufletele tinerilor. Unii îşi pierd credinţa în Domnul Isus Hristos şi, pentru mulţi alţii, speranţa este numai un vis efemer. Preocuparea fără de sfârşit a Satanei de a stăpâni inimile şi sufletele oamenilor continuă neabătută. Aşa numita „Generaţie-X” pare nesigură şi, poate, confuză, din cauza semnalelor confuze oferite de societate, în general.

Cunoaștem drumul pe care trebuie să-l urmăm

După ce m-am rugat cu sârguinţă cerului, Spiritul mi-a şoptit, chiar mi-a strigat că dumneavoatră, tinerii sfinţi din zilele din urmă, aveţi nevoie să fiţi încredinţaţi din nou că sunteţi, în adevăratul sens al cuvântului, fii şi fiice ai unui Tată din Ceruri iubitor, grijuliu şi binevoitor. Ei au nevoie să fie asiguraţi din nou că credinţa în Domnul Isus Hristos este importantă. Ei au nevoie să ştie că nu există absolut niciun motiv să se sperie sau să dispere dacă urmează cuvântul Domnului. Ei au nevoie să ştie că speranţa poate fi un lucru real, ocaziile abundă, supunerea este o condiţie necesară pentru a obţine fericire, există un scop măreţ şi etern în această viaţă şi Satana şi adepţii săi vor fi reduşi la tăcere. Evanghelia lui Isus Hristos este adevărată. Avem foarte mulţi profeţi în lume.

Eu sunt un semnatar al faptului că paharul este într-adevăr jumătate plin, nu pe jumătate gol. Tinerii mei prieteni, trăim într-o perioadă extraordinară. Avem de îndeplinit o misiune măreaţă şi un destin divin. Cunoaştem aceste şi alte lucruri deoarece înţelegem şi suntem binecuvântaţi cu planul Tatălui din Cer, pe care El l-a pregătit anume pentru fericirea noastră pe măsură ce ne înveşmântăm pe deplin cu Evanghelia lui Isus Hristos.

Charles Dodgson, un autor, matematician şi logician din secolul al nouăsprezecelea, a scris, folosind pseudonimul de Lewis Carroll, Alice în ţara minunilor şi partea a doua a acestei poveşti Alice în ţara oglinzilor. El a fost, de asemenea, cunoscut pentru cuvintele sale iscusite, unele dintre ele fiind: „Dacă nu ştii încotro te îndrepţi, orice drum te va duce acolo”. 6 O idee asemănătoare este exprimată în poezia lui Robert Frost, care ne provoacă la meditaţie, The Road Less Traveled (Drumul mai puţin umblat).

„In galbena pădure două căi se despart,
Pe amândouă nu mă vedeam pornind
Căci doar un călător eram, şi-am stat
De-a lungul unui drum m-am uitat
În zare unde se pierdea şerpuind;

Şi poate-al doilea drum dorea
Ca să-l aleg pe el şi a vrut
Să-mi poarte urma-n iarba sa,
Deşi păreau aidoma
Sub paşii celor ce-au trecut.

Ele-amândouă-n zori pornesc
Sub frunze încă necălcate.
Pe primul înc-o zi păşesc!
Deşi departe am să pribegesc,
Şi să mă-ntorc greu va fi poate.

Cândva voi spune c-un oftat
Simţind cu anii diferenţa:
În galbena pădure două căi se despart—
Iar eu pe cea mai puţin umblată-am plecat
Şi-această cale mi-a condus existenţa”. 7

Deoarece am fost binecuvântaţi cu o cunoaştere despre planul lui Dumnezeu pentru fericirea eternă a copiilor Săi, noi, sfinţii din zilele din urmă, cunoaştem destinaţia finală sau ruta pe care trebuie să o urmăm pentru a ajunge în siguranţă la ea. Ştim încotro ne îndreptăm deoarece ştim de unde venim şi de ce suntem aici.

Planul întocmit de Dumnezeu este un plan al fericirii

O scurtă retrospectivă a planului Tatălui Ceresc ne poate fi de ajutor. Suntem copiii lui Dumnezeu şi am existat înainte de a veni pe acest pământ. Planul este menit să ducă la îndeplinire nemurirea şi viaţa veşnică. A fost un singur plan etern şi când Tatăl a făcut cunoscut acel plan, noi, toţi, am strigat de bucurie. A fost planul prezentat de Însuşi Dumnezeu. Nu au fost mai multe planuri aşa cum, uneori, suntem înclinaţi să credem. Elementele planului au inclus şi genul, calitatea de bărbat sau femeie a fiecăruia dintre noi. Genul este, într-adevăr, o parte esenţială a planului. Planul a fost rânduit înainte să fie creată această lume şi oferă o cale pentru ca toţi să putem fi exaltaţi. Familiile sunt rânduite de Dumnezeu şi sunt de o importanţă supremă în acest plan. Tatăl nostru din Cer le vorbeşte copiilor Săi prin profeţii în viaţă. Templele, alături de rânduielile necesare salvării, ne leagă de eternităţi. Planul a necesitat ca cineva să ne arate calea şi să fie avocatul nostru în faţa Tatălui. Salvatorul, Isus Hristos, a răspuns cu fermitate şi S-a oferit pe Sine pentru ca noi să putem avea libertatea de a acţiona pentru noi înşine. Lucifer (ori Satana) s-a răzvrătit şi, în loc de libertatea de a alege, a căutat constrângerea copiilor lui Dumnezeu. Ne-am bucurat atunci când a fost ales Isus Hristos şi când ni s-a oferit ocazia de a veni pe pământ, de a obţine un trup, de a dobândi experienţă şi de a fi încercaţi.

În timp ce mergem pe drumul vieţii, pretindem să urmăm reguli şi semne de circulaţie. Profetul Alma, din Cartea lui Mormon, ne-a explicat: „De aceea, Dumnezeu le-a dat porunci, după ce le-a făcut cunoscut planul mântuirii, ca ei să nu facă rău, pedeapsa pentru aceasta fiind a doua moarte, care era o moarte veşnică, în ceea ce priveşte lucrurile legate de dreptate; deoarece pentru unii ca aceştia, planul mântuirii nu putea să aibă nicio putere, pentru că cuvintele dreptăţii nu puteau să fie distruse, potrivit bunătăţii supreme a lui Dumnezeu” (Alma 12:32).

Dacă suntem supuşi şi credincioşi în a ne ţine de bara de fier şi a călători pe drumul indicat, ne putem aştepta la ocazia minunată şi glorioasă de a ne întoarce şi a trăi din nou alături de Tatăl din Cer, bucurându-ne de toate binecuvântările pe care El le-a pregătit pentru toţi aceia care vor trece cu brio de această experienţă muritoare. Respectând întru totul standardele Bisericii, veţi avea o mai mare bucurie în viaţa dumneavoastră şi veţi fi un exemplu pozitiv pentru cei din jurul dumneavoastră. Citez din Familia: o declaraţie oficială către lume: „Fericirea în viaţa de familie poate fi obţinută cel mai bine atunci când aceasta se bazează pe învăţăturile Domnului Isus Hristos. Căsătoriile şi familiile reuşite sunt stabilite şi menţinute pe principiile credinţei, rugăciunii, pocăinţei, iertării, respectului, dragostei, milei, muncii şi ale activităţilor de recreere sănătoase”. 8 Este interesant că aceste adevăruri simple, stabilite prin intermediul planului fericirii al Tatălui Ceresc, sunt, din ce în ce mai mult, înţelese greşit de multe persoane de altă credinţă decât a noastră.

Avem nevoie să ne facem timp pentru a medita, a studia, a reflecta şi a cugeta la acel plan minunat. Trebuie să ne gândim la fericirea pe care Tatăl nostru din Cer ne-a rezervat-o, aşa cum se spune în planul pe care El l-a întocmit pentru copiii Săi. Amintiţi-vă că planul Domnului este un plan al fericii. Îmi plac mult cuvintele preşedintelui Gordon B. Hinckley: „Calea va fi mai uşoară, grijile vor fi mai puţine, confruntările vor fi mai puţin dificile dacă învăţăm să cultivăm un spirit de fericire”.9

În 2007, două mari organizaţii de informare în masă din Statele Unite au făcut un sondaj în rândul tinerilor cu vârste între 12 şi 24 de ani pentru a afla ce-i face fericiţi.

Printre altele, studiul a ajuns la aceste concluzii:

• • Tinerii „depind de părinţi ca de o sursă vitală de siguranţă şi fericire”. ’

• • „Tinerii vor căuta din ce în ce mai mult fericirea prin spiritualitate şi credinţă”. ’

• • „O revenire a interesului tineretului faţă de structurile tradiţionale ale familiei va creşte considerabil”. ’

Una dintre declaraţiile sumare ale sondajului spune: „Deşi cercetarea noastră iniţială a arătat faptul că tineretul de astăzi este mai tradiţional decât generaţiile precedente, am fost surprinşi să descoperim cu câtă bucurie se gândesc tinerii la propriile căsătorii şi familii. ’”10

Putem călători cu succes pe drumul vieții

Îmi place să călătoresc, mai ales când am suficient timp să călătoresc cu automobilul sau pe jos. Probabil că un exemplu de călătorie ne va ajuta să înţelegem mai bine simbolicul drum al vieţii pe care îl străbatem toţi.

Dacă, spre exemplu, aţi hotărât că aţi vrea să călătoriţi din Vermont care se află în partea de est a Statelor Unite, pe ţărmul Oceanului Atlantic, până la San Francisco pe coasta de vest sau până la Oceanul Pacific şi să călătoriţi numai pe autostrada ce leagă statele între ele, cea mai directă rută ar avea aproximativ 4945 de kilometri şi ar fi nevoie de aproape 48 de ore de mers cu maşina. Pe parcurs se află sute de ocazii de a schimba ruta, fiecare adăugând câţiva kilometri în plus la călătorie. Pentru a fi ajutaţi să ajungeţi în siguranţă la destinaţia dumneavoastră, există semne de circulaţie, avertizări, limite de viteză, marcaje şi poate chiar un sistem de poziţionare globală în maşină. Fiecare kilometru parcurs este înregistrat de contorul kilometric, iar progresul este măsurat kilometru după kilometru, oră după oră. Periodic, este nevoie să ne odihnim, să umplem rezervorul şi să oferim hrană trupului şi minţii.

În călătoria vieţii, de la naştere la moarte, noi avem, de asemenea, multe alegeri de făcut. Progresul nostru este măsurat, în parte, în funcţie de vârstă şi realizări. Avem scripturile pentru a ne oferi îndrumare, avertismente, încurajare şi o hartă după care să ne modelăm vieţile. Preşedintele James E. Faust s-a referit adesea la Cartea lui Mormon, numind-o: „textul dispensaţiei [noastre]”. 11 Cred că el sugera faptul că scriptura Cartea lui Mormon reprezintă cartea de instrucţiuni pentru a organiza şi a duce la bun sfârşit o călătorie plină de succes în viaţă. La fel cum trebuie să avem încredere în valabilitatea informaţiilor pe care le obţinem de pe urma semnelor de circulaţie de-a lungul autostrăzii ce leagă statele între ele, trebuie să avem o mărturie personală despre scripturi.

Nefi ne-a amintit de ce sunt scripturile importante în călătoria vieţii, când a scris pentru cititorii din zilele noastre:

„Şi ştiu că Domnul Dumnezeu va sfinţi rugăciunile mele pentru câştigul poporului meu. Şi cuvintele pe care le-am scris în slăbiciune vor fi întărite pentru ei; căci aceasta îi va convinge să facă bine; îi va învăţa despre strămoşii lor; şi le va vorbi despre Isus şi îi va convinge să creadă în El şi să rabde până la sfârşit, care este viaţa veşnică.

Şi cuvintele vorbesc cu asprime împotriva păcatului, potrivit limpezimii adevărului; prin urmare, nici un om nu va fi mânios din cauza cuvintelor pe care le-am scris, decât dacă el aparţine spiritului diavolului” (2 Nefi 33:4–5).

Acestea sunt ultimele cuvinte pe care Nefi le-a consemnat în această parte a Cărţii lui Mormon. În aceste două versete din Nefi, se menţionează cel puţin cinci motive pentru care trebuie să studiem scripturile la fel cum am studia o hartă în pregătirea noastră pentru o călătorie lungă de-a lungul ţării.

În mod asemănător, ultimul profet care a contribuit la scrierile Cărţii lui Mormon a explicat felul în care putem obţine acea mult dorită mărturie despre adevărul Cărţii lui Mormon, atunci când ne-a reamintit, citez: „Iar atunci când voi veţi primi aceste lucruri, eu vă îndemn pe voi să-L întrebaţi pe Dumnezeu, Tatăl Veşnic, în numele lui Hristos, dacă aceste lucruri nu sunt adevărate; şi dacă voi veţi întreba cu inima sinceră, cu intenţie adevărată, având credinţă în Hristos, El vă va arăta adevărul prin puterea Duhului Sfânt” (Moroni 10:4).

Procesul pe care îl prezintă Moroni include, în primul rând, studiul; în al doilea rând, adresarea întrebării corecte. În acest caz, întrebarea nu este dacă este adevărată ci, mai degrabă, dacă nu este adevărată. În al treilea rând, manifestarea unei dorinţe sincere de a cunoaşte adevărul. În al patrulea rând, exercitarea unei credinţe suficient de mari încât să puteţi şti că cererea dumneavoastră va primi răspuns. În al cincilea rând, pregătiţi-vă să primiţi răspunsul de la Duhul Sfânt.

Deoarece călătoria noastră pe autostradă ne poartă prin oraşe mari cu un labirint de străzi şi trafic aglomerat, este uşor să virăm greşit şi să ne pierdem sau chiar să ne oprim într-o înfundătură. Frica şi chiar disperarea se pot instala în timp ce căutăm adăpostul sigur sau dorim să fim pe drumul sigur.  Aşa este, tinerii mei prieteni, şi în viaţă: putem deveni suflete pierdute, ceda ispitei şi, cu timpul, pierde din vedere destinaţia noastră iniţială.

De-a lungul drumului vieţii, un binevoitor Tată din Cer a pregătit, prin planul Său minunat, soluţii pentru aceste devieri de la traseu. El L-a trimis pe Singurul Său Fiu născut să fie Salvatorul şi Mântuitorul nostru. Să nu înţelegeţi greşit, păcatul necesită pocăinţă. Profetul Alma ne aminteşte că „Domnul nu poate privi păcatul nici cu cea mai mică îngăduinţă” (Alma 45:16). Asemenea asigurării pe care o cumpărăm pentru a ne proteja automobilul în caz de răspundere sau accident ce se poate produce în timpul călătoriei, noi putem cumpăra, cu ajutorului pocăinţei sincere şi complete, binecuvântările pe care le aduce ispăşirea lui Isus Hristos. El a oferit, de asemenea, „salvatori”, desemnaţi prin autoritate divină, pe care-i numim episcopi pentru a ne ajuta încă o dată să găsim drumul corect. Amintiţi-vă, amintiţi-vă, Domnul a promis că: „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isaia 1:18). În această dispensaţie, Domnul a spus:

„Iată, acela care s-a pocăit de păcatele lui este iertat şi Eu, Domnul, nu-Mi mai amintesc de ele.

În acest mod veţi cunoaşte, dacă un om se pocăieşte de păcatele lui—iată, el le va mărturisi şi le va abandona” (D&L 58:42–43).

Dacă aţi luat-o pe o scurtătură sau aţi deviat de la traseul stabilit al vieţii, minunatul dumneavoastră episcop vă poate ajuta. Căutaţi-l; el vă iubeşte!

În timp ce traversăm ţara, diferite agenţii guvernamentale şi de alt tip ne fac oferte şi ne acordă şi privilegii dacă autovehiculele noastre îndeplinesc anumite standarde. Aceste standarde pot fi condiţii referitoare la performanţă, înclusiv la siguranţă. Uneori ele sunt restricţii cu privire la sarcina maşinii. Evident că trebuie să avem plăcuţele de înmatriculare. Iar în anumite locuri se acordă preferinţă la cantitatea de combustibil consumat la suta de kilometri. Dacă suntem de acord să îndeplinim cerinţele şi dăm dovadă de responsabilitate, putem folosi benzi speciale, evita aglomeraţia, trece de punctele de taxare fără să ne oprim sau putem beneficia de alte condiţii speciale.

În viaţă, Tatăl din Cer Se aşteaptă ca noi să facem înţelegeri pe care le numim legăminte. De-a lungul istoriei, relaţiile Tatălui nostru din Cer cu copii Săi au fost stabilite prin intermediul legămintelor făcute. Vă amintiţi că au fost făcute legăminte cu Adam, Avraam şi Moise. Astăzi, ca parte din aşteptările cu privire la încheierea legămintelor, facem legăminte la botez, la primirea preoţiei şi în templu. În general, ne referim la aceste legăminte ca fiind „noul şi nepieritorul legământ”. Fiecare legământ menţionat este asociat unei rânduieli sfânte necesară pentru exaltare. Dacă onorăm legămintele sacre, Tatăl nostru din Cer ne oferă binecuvântările Sale aşa cum a promis. Trebuie să nu tratăm cu uşurinţă rânduielile sau legămintele pe care le facem.

Vârstnicul Russell M. Nelson ne aminteşte de promisiunea Tatălui nostru din Cer: „El speră ca noi să beneficiem de viaţa veşnică. Noi devenim demni pentru aceasta prin supunere faţă de legămintele şi rânduielile din templu—pentru noi înşine, pentru familiile şi pentru strămoşii noştri. Noi nu putem fi făcuţi desăvârşiţi fără ei. Nu ne putem dori să fim pe calea spre prezenţa lui Dumnezeu. Trebuie să ne supunem legilor care stau la baza acelor binecuvântări prezise”.12

Nu cunoaştem durata sau lungimea drumului vieţii, dar putem ajunge la capătul lui dacă îndurăm pânâ la sfârşit, având vieţile adânc înrădăcinate în pământul Evangheliei, rămânând activi în Biserică, slujindu-ne cu umilinţă aproapele, trăind vieţi asemănătoare cu cea a lui Hristos şi ţinându-ne legămintele.

Pentru a ne bucura la maxim de călătoriile cu maşina, opririle pentru a ne delecta cu locurile de interes şi cultura locală contribuie la conştientizarea, însufleţirea şi intensificarea sentimentului călătoriei. Toate acestea contribuie la conştientizarea, însufleţirea şi intensificarea sentimentului călătoriei. Minunile naturii au fost create pentru ca noi să le apreciem şi să ne bucurăm de ele şi, dacă suntem buni observatori, se pot învăţa multe lucruri.

Pentru a străbate cu succes drumul vieţii, faceţi-vă timp pentru a sluji şi a întinde altora o mână de ajutor. Fosta primă doamnă Barbara Bush a spus: „La sfârşitul vieţii, nu veţi regreta niciodată că nu aţi mai trecut încă un test, că nu aţi mai câştigat încă un verdict că nu aţi mai încheiat încă o afacere. Veţi regreta timpul pe care nu l-aţi petrecut cu soţul sau soţia, cu un copil, un prieten sau un părinte”. 13

La fel cum aveţi nevoie de un permis pentru a conduce un autoturism, aveţi nevoie de o recomandare pentru a vă bucura de binecuvântările disponibile ce vin prin slujirea în casa Domnului.

Îndrumările oferite de Dumnezeu ne ajută să reuşim

Albert Schweitzer, notabilul teolog, medic misionar şi filozof a observat: „Succesul nu este cheia fericirii. Fericirea este cheia succesului”.14 Fericirea vine în urma aplicării perceptelor planului etern al Tatălui nostru din Cer. Pe măsură ce ne trăim vieţile de zi cu zi, să păstrăm în mintea noastră scopul divin al creării noastre.

Cu puţină vreme în urmă, o mamă foarte înţeleaptă din episcopia noastră ne-a ajutat să înţelegem de ce ne Domnul de oferă încercări prin care să ne administrăm vieţile. Într-o adunare de împărtăşanie, ea ne-a rugat să închidem ochii şi să ne imaginăm un peisaj liniştit. O să vă rog ca fiecare dintre dumneavoastră să facă la fel.  Închideţi ochii. Acum, imaginaţi-vă o privelişte minunată: este o zi însorită, plaja este foarte frumoasă, cu valuri care se rostogolesc uşor pe nisipul alb. Este primăvară, iar nisipul nu este atât de fierbinte. Puteţi alerga desculţi şi să simţiţi nisipul între degetele de la picioare. Vântul adie uşor, perfect pentru a înălţa zmeie. Zmeul este confecţionat acasă din hârtie creponată, beţe şi sfoară. La capăt este legată o coadă bogat colorată, pentru a-i oferi stabilitate. V-aţi ales cu grijă sfoara pentru zmeu. Acesta este un zmeu superb şi nu vreţi să-l pierdeţi. Vreţi, de asemenea, să-l înălţaţi cât mai sus posibil.

Acum, ridicaţi-vă zmeul şi alergaţi pe plajă, dându-i voie vântului să prindă în zbor materialul din care este făcut zmeul şi să-l ridice în aer. Este puţin instabil la început, aşa că tot coboară şi urcă puţin până când îl înălţaţi suficient de sus pentru a prinde un vânt  bun. Apoi începe să se înalţe uşor pe măsură ce daţi drumul la cât mai mult din sfoara dumneavoastră. În curând se înalţă atât de sus, încât se vede ca o mică pată pe frumosul cer albastru.

Îl puteţi vedea? Puteţi simţi mişcarea sforii atunci când vântul îl înalţă din nou şi din nou?  Îl puteţi coborî. Îl puteţi învârti. Îl puteţi înălţa şi coborî manevrând sfoara. Acea sfoară subţire şi rezistentă controlează şi leagă zmeul dumneavoastră de pământ. Bucuraţi-vă de senzaţia de control şi de frumuseţea zilei.

Acum, am o întrebare pentru dumneavoastră. Ce anume ţine zmeul în aer? Vântul? Se pare că da. Acum, am să vă rog să faceţi ceva ce cu greu puteţi face. Tăiaţi repede sfoara. Daţi drumul zmeului. Permiteţi-i să zboare mai departe şi mai sus. Cu siguranţă că vântul îl controlează şi îl va păstra în siguranţă.

Dar ce se întâmplă acum că sfoara este tăiată? Zmeul începe să coboare şi să urce, să zboare de-aici, colo şi, în cele din urmă, cade înapoi pe pământ. Vântul îl poartă deasupra pământului şi, pe măsură ce pierde din altitudine îl pierdeţi din vedere, dar ştiţi că rezultatul final este acela că va cădea înapoi pe pământ. Acel zmeu frumos, pentru a cărui confecţionare aţi petrecut atât de mult timp, nu mai este legat de cer, ci a căzut la pământ şi niciun vânt nu-l mai poate ridica din nou. Aveţi un sentiment de dezamăgire sau pierdere?

Acum, vă puteţi deschide ochii. Realitatea este că, deşi avem impresia că sfoara controlează zmeul, ea îi oferă abilitatea de a se înălţa şi de a fi ceea ce trebuia să fie.

M-am străduit să creez în mintea dumneavoastră o imagine a unui adevăr al Evangheliei, care este cheia pentru salvarea noastră. Zmeul ne reprezintă pe fiecare în parte. Dumnezeu ne-a creat pe fiecare în parte şi noi suntem minunaţi în ochii Săi. El a făcut o treabă minunată, dar nu ne obligă să facem nimic. El ne-a oferit o legătură puternică cu El, aşa cum este sfoara pentru zmeu. Sfoara reprezintă îndrumările ce conduc la fericire şi viaţă veşnică aşa cum sunt ele prezentate în planul Său minunat.

Rămâneţi concentraţi asupra ţelului suprem de a obţine viaţă veşnică

Fiecare călătorie are un început, un sfârşit şi, de obicei, câteva opriri de-a lungul călătoriei. Sperăm că penele şi problemele mecanice o să fie puţine şi la distanţe mari unele de altele. Indiferent unde vă aflaţi în prezent pe autostrada vieţii, ar putea fi de folos să evaluaţi dintr-un punct de vedere obiectiv sănătatea şi vitalitatea vieţii dumneavoatră spirituale la fel cum aţi verifica presiunea anvelopelor şi cantitatea de combustibil înainte de a începe o călătorie. Dacă bunăstarea dumneavoastră spirituală este împiedicată de păcat, amânare, indiferenţă, pofte trupeşti, droguri, lipsă de modestie sau de oricare altă boală, timpul pentru a vă decide să vă schimbaţi este acesta. Îmi place sfatul maicii Teresa. Ea a spus: „Ziua de ieri a trecut. Ziua de mâine încă nu a venit. Nu ne rămâne decât ziua de azi. Haideţi să începem!”. 15

Haideţi să începem! Haideţi să începem cu toţii chiar acum! Haideţi să nu amânăm ocazia de a participa pe deplin la obţinerea fericirii ce vine dintr-un mod de viaţă drept şi dintr-o viaţă plină de dedicare.

De-a lungul anilor am avut privilegiul să joc puţin golf, cu ocazii diferite, alături de Jack Nicklaus, Johnny Miller, Mike Weir şi Arnold Palmer. Fiecare dintre aceste persoane este un bărbat impresionant şi un jucător de golf excelent. În timp ce jucam alături de Arnold Palmer, a avut loc o întâmplare aparent neînsemnată, dar care a avut un efect de durată şi profund asupra mea. Poate că unii dintre dumneavoastră îşi amintesc de această poveste pe care am împărtăşit-o înainte de misiunea mea în Australia.

După ce ne-am pregătit mingile de golf, stăteam în picioare lângă domnul Palmer în timp ce tânărul său băiat de mingi îi descria câteva dintre obstacolele din preajma găurii la care jucam. Conversaţia a decurs cam în felul următor:

Tânărul băiat de mingi către domnul Palmer: „Lângă fâşia verde şi aproape de partea stângă se află un mic pârâu care nu este acum la vedere şi au lăsat ca partea netunsă a ierbii să crească încă aproximativ cinci centimetri”.

Domnul Palmer—în fraze ferme, scurte, dar amabile, către băiatul de mingi: „Tinere, te rog, nu îmi umple mintea cu ce este la stânga şi cu ce obstacol aş putea întâmpina la dreapta. Singura informaţie care este importantă este distanţa de la această minge la steag”.

Prea des ne concentrăm în viaţă asupra lucrurilor care se află la stânga şi la dreapta, în loc să ne concentrăm la ceea ce se află în capăt, pe mijloc. Fostul ministru al Sănătăţii, educaţiei şi bunăstării John W. Gardner a indicat că: „Avem cu toţii de-a face cu o serie de ocazii minunate, deghizate foarte bine în probleme de nerezolvat”.16 Rezolvarea provocărilor noastre spirituale este o ocazie în care cu toţii putem avea succes.

S-a spus că „ceea ce facem în viaţă se reflectă în eternitate”.17 Tinerii mei prieteni, fie ca noi să avem succes în călătoria de-a lungul autostrăzii vieţii şi să fim beneficiarii fericii ce vine înveşmântându-ne pe deplin cu planul pe care Tatăl din Cer îl are pentru noi. Trăim într-o perioadă extraordinară!

Îmi exprim dragostea şi respectul meu pentru fiecare dintre dumneavoastră şi invoc binecuvântările cerului pentru ca dumneavoastră să fiţi binecuvântaţi cu fericire în vieţile personale pe măsură ce urmaţi cu credinţă planul lui Dumnezeu, cu putere de discernământ pentru a putea identifica ce este bun, să găsiţi o bucurie minunată şi trainică în slujirea în cadrul Împărăţiei Sale şi succes în eforturile dumneavoastră educaţionale sau profesionale.

Ştiu că El trăieşte. Eu ştiu că El este Salvatorul nostru.  Eu ştiu că El a ispăşit pentru păcatele noastre. Sunt recunoscător că El este mijlocitorul nostru în faţa Tatălui din Cer. Eu ştiu că cuvintele pe care le conţin scripturile, în special Cartea lui Mormon, ne dau îndrumare în viaţă pentru ca noi să putem parcurge drumul vieţii şi să ne întoarcem la Tatăl nostru din Cer şi să trăim în fericire deplină. Sunt recunoscător şi îmi exprim recunoştinţa pentru profeţii în viaţă. Ştiu că suntem binecuvântaţi, în aceste zile, să avem un profet în viaţă, pe Thomas S. Monson.  Eu ştiu aceste lucruri şi depun mărturie în numele sfânt al lui Isus Hristosul, Mântuitorul şi Salvatorul nostru, amin.

© 2010 de Intellectual Reserve, Inc. Toate drepturile rezervate. Aprobarea versiunii în limba engleză: 10/09. Aprobarea traducerii: 10/09. Titlul original The Road of Life. Romanian.  PD50021016 171

^ Back to top