Căsătoria este esenţială pentru planul Său etern

ELDER DAVID A. BEDNAR

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Conceptul doctrinar al căsătoriei

ELDER DAVID A. BEDNAR Am fost sfătuiţi insistent de către Prima Preşedinţie să depunem toate eforturile pentru a întări căsătoria şi căminul. Un astfel de sfat nu a fost niciodată mai necesar în lume decât este azi, când sanctitatea căsătoriei este atacată şi importanţa căminului este subminată.

Cu toate că Biserica şi programele ei susţin căsătoria şi familia şi, în general, au succes cu acest lucru, noi ar trebui să ne amintim întotdeauna acest adevăr de bază: nici o structură sau organizaţie nu poate lua locul căminului sau îndeplini funcţiile lui esenţiale.¹ De aceea, azi vă voi vorbi, în primul rând, ca unor bărbaţi şi femei, ca unor soţi şi soţii şi ca unor mame şi taţi iar, în al doilea rând, ca unor conducători ai preoţiei şi ai organizaţiilor auxiliare din cadrul Bisericii. Misiunea mea este de a discuta rolul esenţial al căsătoriei eterne în planul fericirii stabilit de Tatăl nostru Ceresc.

Ne vom concentra asupra conceptului doctrinar al căsătoriei. Speranţa mea este ca trecerea în revistă a posibilităţilor noastre eterne şi reamintirea a cine suntem şi de ce suntem aici, în viaţa muritoare, să ofere îndrumare, alinare şi o speranţă care să ne susţină pe noi, toţi, indiferent dacă suntem sau nu căsătoriţi sau indiferent de situaţiile noastre personale prezente. Diferenţa dintre conceptul doctrinar al căsătoriei şi realitatea vieţii zilnice poate părea, uneori, a fi foarte mare, dar dumneavoastră sunteţi şi deveniţi, treptat, mai buni decât, probabil, vă daţi seama.

Vă invit să păstraţi în minte întrebările următoare, pe măsură ce discutăm despre principii legate de căsătoria eternă.

Întrebarea 1: În viaţa mea proprie, mă străduiesc eu să devin un soţ sau o soţie mai bună sau mă pregătesc eu, înţelegând şi aplicând aceste principii de bază, să fiu soţ sau soţie?

Întrebarea 2: În calitate de conducător al preoţiei sau al unei organizaţii auxiliare, îi ajut eu pe cei pe care îi slujesc să înţeleagă şi să aplice aceste principii de bază, întărind, astfel, căsătoria şi căminul?

Mărturisesc că, pe măsură ce medităm, rugându-ne, la aceste întrebări şi ne examinăm propriile noastre relaţii maritale şi responsabilităţile noastre din cadrul Bisericii, Spiritul Domnului ne va lumina minţile şi ne va învăţa lucruri pe care trebuie să le facem şi să le îmbunătăţim (vedeţi Ioan 14:26).

De ce este căsătoria esenţială

În „Familia: o declaraţie oficială către lume“, Prima Preşedinţie şi Consiliul celor Doisprezece Apostoli proclamă „căsătoria dintre un bărbat şi o femeie ca fiind rânduită de Dumnezeu, familia fiind esenţială pentru planul Creatorului cu privire la destinul etern al copiilor Lui“.² Această frază cheie a proclamaţiei ne învaţă multe despre semnificaţia doctrinară a căsătoriei şi accentuează importanţa deosebită a căsătoriei şi a familiei în planul Tatălui. Căsătoria clădită pe principiul dreptăţii este o poruncă şi reprezintă un pas esenţial în procesul de creare a unor relaţii de familie bazate pe dragoste, care pot fi perpetuate dincolo de mormânt.

Aici se impun două motive legate de doctrină, care ne ajută să înţelegem de ce căsătoria eternă este esenţială pentru planul Tatălui.

Motivul 1: Natura spiritelor bărbaţi şi a spiritelor femei se completează şi se desăvârşesc una pe alta şi, de aceea, bărbaţii şi femeile sunt destinaţi să progreseze împreună spre exaltare.

Natura eternă şi importanţa căsătoriei pot fi înţelese pe deplin doar în contextul atotcuprinzător al planului Tatălui pentru copiii Săi. „Toate fiinţele umane – bărbat şi femeie – sunt făcute după chipul lui Dumnezeu. Fiecare este în spirit un fiu sau o fiică iubită ai unor părinţi cereşti şi... are o natură şi un destin divin“.³ Marele plan al fericirii face posibil ca fiii şi fiicele de spirit ai Tatălui Ceresc să obţină un trup fizic, să câştige experienţă pământească şi să progreseze către perfecţiune.

„Faptul că o persoană este bărbat sau femeie reprezintă o caracteristică fundamentală pentru scopul şi identitatea individului în existenţa lui premuritoare, muritoare şi eternă“⁴ şi, în mare măsură, defineşte cine suntem, de ce suntem aici pe pământ, ceea ce vom deveni şi ceea ce trebuie să facem. Pentru scopuri divine, spiritele bărbaţilor şi ale femeilor sunt diferite, distincte şi complementare.

După ce a fost creat pământul, Adam a fost pus în Grădina Edenului. Totuşi, este important de menţionat că Dumnezeu a spus că nu „este bine ca omul să fie singur“ (Genesa 2:18; Moise 3:18), iar Eva a devenit soţia şi ajutorul potrivit lui Adam. Era nevoie de combinarea capacităţilor spirituale, fizice, mentale şi emoţionale ale bărbatului şi ale femeii pentru a implementa planul fericirii. Singuri, nici bărbatul, nici femeia nu puteau să îndeplinească scopul creări lui sau a ei.

Potrivit planului divin, bărbaţii şi femeile sunt meniţi să progreseze către desăvârşire şi o plinătate a slavei. Datorită temperamentelor şi capacităţilor lor distinctive, bărbaţii şi femeile, fiecare în parte, aduc într-o relaţie de căsătorie perspective şi experienţe unice. Bărbatul şi femeia contribuie în mod diferit, dar egal la o unicitate şi unitate care nu se pot realiza în nici un alt fel. Bărbatul completează şi perfecţionează femeia, iar femeia completează şi perfecţionează bărbatul, pe măsură ce învaţă, se întăresc şi se binecuvântează unul pe altul. Totuşi, în Domnul, nici femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie (1 Corinteni 11:11; subliniere adăugată).

Motivul 2: Prin planul divin, atât bărbatul, cât şi femeia trebuie să aducă în viaţa muritoare copii şi să pregătească cele mai bune condiţii pentru creşterea şi educarea copiilor.

Porunca dată în vechime lui Adam şi Evei, de a se înmulţi şi de a umple pământul, este încă valabilă. „Dumnezeu a poruncit ca sacrele puteri de procreare să fie întrebuinţate numai între bărbat şi femeie, căsătoriţi legal ca soţ şi soţie… viaţa pe pământ este creată prin îndrumare divină“.⁵ Astfel, căsătoria dintre un bărbat şi o femeie este modalitatea autorizată prin care spiritele premuritoare intră în viaţa muritoare. Abstinenţa sexuală totală înainte de căsătorie şi fidelitatea totală în cadrul căsătoriei protejează sanctitatea acestei modalităţi.

Un cămin cu un soţ şi o soţie ce se iubesc şi care sunt loiali unul altuia este mediul cel mai potrivit în care copiii pot fi crescuţi în dragoste şi dreptate şi în care pot fi împlinite nevoile spirituale şi fizice ale copiilor. La fel cum caracteristicile unice ale bărbaţilor şi ale femeilor contribuie la completarea unei relaţii de căsătorie, în acelaşi fel aceleaşi caracteristici sunt necesare pentru creşterea, hrănirea spirituală şi educarea copiilor. „Copiii au dreptul de a se naşte din părinţi căsătoriţi şi au dreptul de a fi crescuţi de un tată şi o mamă care-şi onorează jurămintele căsătoriei cu toată fidelitatea“.⁶

Principii îndrumătoare

Cele două motive legate de doctrină, pe care le-am revăzut, despre importanţa căsătoriei eterne în planul fericirii creat de Tatăl, oferă principii îndrumătoare pentru aceia care se pregătesc să se căsătorească, pentru aceia care sunt căsătoriţi şi pentru slujirea noastră în Biserică.

Principiul 1: Importanţa căsătoriei eterne poate fi înţeleasă doar în contextul planului fericirii creat de Tatăl Ceresc.

Vorbim frecvent despre căsătorie şi subliniem că ea este unitatea fundamentală a societăţii, temelia unei naţiuni puternice şi instituţia sociologică şi culturală vitală. Dar Evanghelia restaurată ne ajută să înţelegem că ea înseamnă mult mai mult!

Oare vorbim despre căsătorie fără să predăm în mod adecvat importanţa căsătoriei în planul Tatălui? Sublinierea importanţei căsătoriei fără a o lega de simpla şi fundamentala doctrină a planului fericirii, nu poate oferi suficientă îndrumare, protecţie sau speranţă într-o lume care devine din ce în ce mai confuză şi rea. Am face bine să ne amintim învăţătura lui Alma – că „Dumnezeu le-a dat [copiilor oamenilor] porunci, după ce le-a făcut cunoscut planul mântuirii“ (Alma 12:32; subliniere adăugată).

Elder Parley P. Pratt a exprimat în cuvinte frumoase binecuvântările de care beneficiem toţi, pe măsură ce învăţăm despre conceptul doctrinar al căsătoriei, îl înţelegem şi ne străduim să-l aplicăm în vieţile noastre.

„Joseph Smith a fost cel care m-a învăţat cum să preţuiesc şi să îndrăgesc şi mai mult relaţiile dintre tată şi mamă, soţ şi soţie; şi pe cele dintre frate şi soră, fiu şi fiică.

De la el am învăţat că soţia de la pieptul meu poate fi cu mine pentru tot timpul şi toată eternitatea, iar purele simpatii şi afecţiuni care ne făceau să ne fim şi mai dragi unul altuia emanau din fântâna divinei dragoste eterne...

Mai iubisem înainte, dar nu ştiam de ce. Dar acum iubeam, cu puritatea, intensitatea sentimentului sublim, exaltat, care îmi înălţa sufletul de la lucrurile trecătoare ale acestei sfere muritoare şi mi-l lărgeau cât oceanul... Pe scurt, puteam acum iubi cu spiritul şi, de asemenea, cu înţelegerea.

Şi, totuşi, la acel timp, dragul şi preaiubitul meu frate, Joseph Smith... abia ridicase un colţ al vălului şi mi-aruncasem o singură privire în eternitate“.⁷

Ca bărbaţi şi femei, ca soţi şi soţii şi conducători în Biserică, vedem, oare, cum importanţa căsătoriei eterne poate fi înţeleasă numai în contextul planului de fericire al Tatălui? Doctrina planului îi determină pe bărbaţi şi femei să spere şi să se pregătească pentru căsătoria eternă, înfrânge temerile şi depăşeşte nesiguranţele ce pot face pe unele persoane să amâne sau să evite căsătoria. O înţelegere corectă a planului întăreşte, de asemenea, hotărârea noastră de a onora neclintit legământul căsătoriei eterne. Studiul nostru individual, propovăduirea noastră şi depunerea mărturiei, atât în familie, cât şi la biserică, vor fi întărite pe măsură ce cugetăm şi înţelegem mai deplin acest adevăr.

Principiul 2: Satana doreşte ca toţi bărbaţii şi femeile să fie nenorociţi la fel ca el.

Fără odihnă, Lucifer ia cu asalt şi schimbă doctrinele care contează cel mai mult pentru noi, în mod individual, pentru familiile noastre şi pentru lume. Unde îşi concentrează adversarul cele mai directe şi diabolice atacuri? Satana lucrează neobosit să producă confuzie în înţelegerea rolului sexelor, să promoveze ideea folosirii premature şi în păcat a puterii de procreare şi să împiedice căsătoria în neprihănire, tocmai pentru că această căsătorie este rânduită de Dumnezeu şi familia este elementul central al planului fericirii. Atacurile adversarului asupra căsătoriei eterne vor continua să crească în intensitate, frecvenţă şi complexitate.

Deoarece azi suntem angajaţi într-un război pentru bunăstarea căsătoriei şi a căminului, când am citit, recent, Cartea lui Mormon, am acordat atenţie în special felului în care nefiţii s-au pregătit pentru bătăliile lor împotriva lamaniţilor. Am observat că poporul lui Nefi „ştia despre intenţiile [inamicilor lor] şi, de aceea, s-a pregătit să-i înfrunte“ (vezi Alma 2:12; subliniere adăugată). Pe măsură ce am citit şi studiat, am învăţat că înţelegerea intenţiilor unui inamic este o premisă esenţială a pregătirii eficiente. Noi, de asemenea, trebuie să luăm în considerare intenţiile inamicului nostru în acest război din zilele din urmă.

Planul Tatălui este întocmit să ofere îndrumare copiilor Săi, să-i ajute să fie fericiţi şi să-i aducă în siguranţă acasă, la El. Scopul atacurilor lui Lucifer asupra planului este să creeze confuzie în mintea fiilor şi fiicelor lui Dumnezeu, să-i facă nefericiţi şi să îi oprească din progresul lor etern. Intenţia supremă a tatălui minciunilor este ca noi toţi să devenim „nenorociţi la fel ca şi el“ (2 Nefi 2:27), iar el lucrează pentru a deforma elementele planului Tatălui, pe care le urăşte cel mai mult. Satana nu are trup, el nu se poate căsători şi el nu va avea familie. Şi el se străduieşte cu insistenţă să creeze confuzie în ceea ce priveşte scopurile sexelor, căsătoriei şi familiei, stabilite prin planul divin. Peste tot în lume, vedem dovezi tot mai multe ale eficienţei eforturilor Satanei.

Mai recent, diavolul a încercat să combine şi să legalizeze confuzia referitoare la sexe şi căsătorie. Pe măsură ce privim dincolo de viaţa muritoare şi în eternitate, este uşor să discernem că alternativele falsificate pe care adversarul le promovează nu pot să conducă niciodată la desăvârşirea care este posibilă prin pecetluirea împreună a unui bărbat şi a unei femei, la fericirea unei căsătorii stabilită pe principiul dreptăţii, la bucuria de a avea urmaşi sau la binecuvântarea progresului etern.

Dat fiind ceea ce ştim despre intenţia inamicului, fiecare dintre noi ar trebui să fie extrem de vigilent în a căuta inspiraţie personală cu privire la modul în care ne putem proteja şi apăra propriile căsătorii – şi cum putem învăţa şi preda, în cămine şi în chemările din cadrul Bisericii, principii corecte referitoare la importanţa eternă a faptului că oamenii sunt bărbaţi sau femei şi la rolul căsătoriei în planul Tatălui.

Principiul 3: Binecuvântările supreme ale iubirii şi fericirii se obţin prin relaţia de legământ a căsătoriei eterne.

Domnul Isus Hristos este punctul central în legământul relaţiei de căsătorie. Vă rog să observaţi cum Salvatorul este poziţionat la vârful acestui triunghi, cu femeia şi bărbatul la câte unul din colţurile bazei. Acum, gândiţi-vă la ce se întâmplă în relaţia dintre bărbat şi femeie pe măsură ce, fiecare în parte şi în mod constant, vin la Hristos şi se străduiesc să fie desăvârşiţi în El (Moroni 10:32). Datorită Mântuitorului şi prin El, bărbatul şi femeia vin mai aproape împreună.

Pe măsură ce un soţ şi o soţie sunt, fiecare, îndreptaţi către Domnul (vedeţi 3 Nefi 27:14), pe măsură ce ei învaţă să se slujească şi să se preţuiască unul pe altul, pe măsură ce ei împărtăşesc experienţele vieţii, cresc împreună şi devin unul şi pe măsură ce ei sunt binecuvântaţi prin unirea caracteristicilor lor distinctive, ei încep să realizeze împlinirea pe care Tatăl Ceresc o doreşte pentru copiii Săi. Binecuvântarea supremă, care este tocmai scopul planului Tatălui, este primită prin efectuarea şi onorarea legămintelor căsătoriei eterne.

Ca bărbaţi şi femei, ca soţi şi soţii şi conducători în Biserică, una din responsabilităţile noastre principale este de a-i ajuta pe tinerii băieţi şi tinerele fete, prin exemplul nostru personal, să înveţe despre şi să se pregătească pentru o căsătorie construită pe principiul dreptăţii. Pe măsură ce tinerii băieţi şi tinerele fete observă demnitatea, loialitatea, sacrificiul şi cinstirea legămintelor din căsătoriile noastre, aceşti tineri vor căuta să urmeze aceleaşi principii în relaţiile lor de prietenie şi căsătorie. Pe măsură ce tineretul observă că am făcut din confortul şi bunăstarea partenerului nostru etern cea mai mare prioritate a noastră, ei vor deveni mai puţin egoişti, mai capabili să ofere, să slujească şi să creeze o viaţă comună durabilă, bazată pe principiul egalităţii. Pe măsură ce tinerii băieţi şi tinerele fete simt respectul reciproc, afecţiunea, încrederea şi dragostea dintre un soţ şi o soţie, ei se vor strădui să cultive aceleaşi caracteristici în vieţile lor. Copiii noştri şi tineretul din Biserică vor învăţa cel mai mult din ceea ce facem şi ceea ce suntem – chiar dacă ei îşi amintesc relativ puţin din ceea ce spunem.

Din nefericire, azi, mulţi tineri din Biserică sunt temători şi se împiedică în progresul lor spre căsătoria eternă, pentru că au văzut prea multe divorţuri în lume şi prea multe legăminte încălcate în căminele lor şi în Biserică.

Căsătoria eternă nu este doar un contract legal temporal ce se poate anula în orice moment, din aproape orice motiv. Ci, ea este un legământ sacru cu Dumnezeu, ce ne poate lega în timp şi în toată eternitatea. Credinţa şi fidelitatea din cadrul căsătoriei nu trebuie să fie doar simple cuvinte plăcute, spuse în predici; ci, ele trebuie să fie principii evidente în relaţiile legământului căsătoriei noastre.

Pe măsură ce analizăm importanţa exemplului nostru personal, vedem noi oare aspecte pe care trebuie să le îmbunătăţim? Oare Duhul Sfânt ne inspiră şi ne înmoaie inimile şi ne încurajează să facem mai bine şi să devenim mai buni? Ca lideri ai preoţiei şi ai organizaţiilor auxiliare, oare ne concentrăm eforturile pentru a întări căsătoria şi căminul?

Bărbaţii şi soţiile au nevoie să petreacă timp împreună pentru a se întări pe ei înşişi şi căminele lor împotriva atacurilor adversarului. Pe măsură ce ne străduim să ne îndeplinim cu credinţă şi sârguinţă chemările noastre în Biserică, oare nu îi împiedicăm, în mod neintenţionat, pe bărbaţi şi soţii, pe mame şi taţi să-şi îndeplinească responsabilităţile sacre ce le revin în cadrul căminului? De exemplu, programăm noi adunări şi activităţi care nu sunt necesare, în aşa fel încât să se interfereze cu relaţiile esenţiale dintre soţ şi soţie şi cu relaţiile dintre ei şi copiii lor?

Pe măsură ce ne gândim serios la aceste întrebări, sunt sigur că Spiritul ne ajută chiar acum şi va continua să ne ajute pe fiecare dintre noi să învăţăm lucrurile pe care trebuie să le facem acasă şi în Biserică.

Resursele spirituale de care avem nevoie

Responsabilităţile noastre de a învăţa şi a înţelege doctrina planului, de a susţine şi de a fi exemple ale unei căsătorii construite pe principiul dreptăţii şi de a preda principii corecte acasă şi la biserică ne pot face să ne întrebăm dacă ne ridicăm la înălţimea sarcinii. Suntem oameni simpli care trebuie să îndeplinească o lucrare extraordinară.

Cu mulţi ani în urmă, sora Bednar şi cu mine eram ocupaţi să satisfacem cerinţele nenumărate, ce concurau între ele, ale unei familii tinere şi pline de energie – şi ale Bisericii, carierei şi responsabilităţilor sociale. Într-o seară, după ce copiii au adormit, am vorbit îndelung despre cât de eficient aveam grijă de toate priorităţile noastre importante. Am înţeles că noi nu vom primi, în eternitate, binecuvântările promise, dacă nu cinsteam mai deplin legământul pe care-l făcusem în viaţa muritoare. Am hotărât împreună să fim mai buni ca soţ şi soţie. Acea lecţie, învăţată cu mulţi ani în urmă, a adus o schimbare enormă în căsătoria noastră.

Minunata şi simpla doctrină a planului fericirii oferă o preţioasă perspectivă veşnică şi ne ajută să înţelegem importanţa căsătoriei eterne. Am fost binecuvântaţi cu toate resursele spirituale de care avem nevoie. Avem plinătatea doctrinei lui Isus Hristos. Avem Duhul Sfânt şi revelaţia. Avem rânduielile salvării, legămintele şi templele. Avem preoţia şi avem profeţi. Avem sfintele scripturi şi puterea cuvântului lui Dumnezeu. Şi avem Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă.

Eu mărturisesc că noi am fost binecuvântaţi cu toate resursele spirituale de care avem nevoie să învăţăm despre, să întărim şi să apărăm căsătoria clădită pe principiul dreptăţii – iar noi, într-adevăr, putem trăi în fericire ca soţi şi soţii şi familii în eternitate. În numele sacru al lui Isus Hristos, amin.

Note

1. Vezi First Presidency letter, 11 febr. 1999; vezi Liahona, dec. 1999, pag. 1.

2. „Familia: o declaraţie oficială către lume“, Liahona, oct. 2004, pag. 49.

3. Liahona, oct. 2004, pag. 49.

4. Liahona, oct. 2004, pag. 49.

5. Liahona, oct. 2004, pag. 49.

6. Liahona, oct. 2004, pag. 49.

7. Autobiography of Parley P. Pratt, ed. Parley P. Pratt Jr. (1938), pag. 297–298.