O responsabilitate solemnă de a se iubi şi a se îngriji unul de celălalt ELDER L. TOM PERRY din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli Să creăm un echilibru între responsabilităţile noastre Subiectul care mi-a fost încredinţat este reprezentat de următoarea frază din declaraţia oficială despre familie: „Soţul şi soţia au o responsabilitate sacră, aceea de a se iubi şi de a se îngriji unul de celălalt şi de copiii lor“.1 Doresc să abordez acest subiect într-un mod foarte diferit faţă de cel cu care poate sunteţi obişnuiţi de la alte adunări de instruire. Nu voi cita prea mult din manualele cu instrucţiuni; în schimb, doresc să avem o discuţie personală şi serioasă despre slujirea dumneavoastră în împărăţia Tatălui nostru Ceresc. Scopul va fi să vedem dacă împreună putem să înţelegem mai bine cum să ne împărţim între responsabilitatea de a iubi şi de a ne îngriji de familiile noastre şi de celelalte chemări speciale pe care Tatăl nostru Ceresc ni le-a dat. În timp ce Biserica era organizată la 6 aprilie 1830, profetul Joseph Smith a primit o revelaţie care acum este înregistrată în secţiunea 21 din Doctrina şi legămintele. O parte din revelaţie ne spune: „Iată, un registru va fi ţinut printre voi; şi în acest registru tu vei fi chemat văzător, traducător, profet, apostol al lui Isus Hristos, vârstnic al Bisericii, prin voinţa lui Dumnezeu Tatăl şi harul Domnului tău Isus Hristos, fiind inspirat de Duhul Sfânt pentru a aşeza temelia ei şi a o zidi pentru credinţa prea sfântă... De aceea, voi, adică membrii Bisericii, trebuie să luaţi în seamă toate cuvintele şi poruncile lui pe care el vi le va da vouă pe măsură ce el le primeşte, umblând în toată sfinţenia în faţa Mea; Deoarece, cuvântul lui îl veţi primi, ca şi cum ar fi din propria Mea gură, în toată răbdarea şi credinţa“ (D&L 21:1–2, 4–5). Printre primele instrucţiuni date acestei Biserici nou organizate a fost aceea de a urma inspiraţia şi revelaţia venite de la Domnul, prin profetul Său, cu privire la îndeplinirea responsabilităţii de a clădi împărăţia Sa. El a promis să ne îndrume pe calea pe care trebuie s-o urmăm pentru a duce mai departe această măreaţă lucrare. Sfatul profetului Cred că Preşedintele Gordon B. Hinckley, profetul din zilele noastre, ne-a oferit soluţia pentru a crea un echilibru între responsabilităţile pe care le avem, într-o adunare de instruire a conducătorilor din întreaga lume, care a fost ţinută pe data de 21 iunie 2003. În aceea transmisie, el a afirmat: „Este... privilegiul dumneavoastră de a sta în umbra Mântuitorului lumii în timp ce ducem mai departe această lucrare. Este ocazia dumneavoastră de a vorbi despre frumuseţea sângelui ispăşitor al Domnului Isus Hristos, sacrificat în numele fiilor şi fiicelor Sale. Ar putea oare să existe un privilegiu mai măreţ decât acesta? Bucuraţi-vă de privilegiul pe care îl aveţi. Ocazia dumneavoastră nu va dura veşnic. Prea curând, va rămâne numai amintirea minunatei experienţe pe care o trăiţi acum. Nici unul dintre noi nu va realiza tot ceea ce ne dorim. Dar haideţi să depunem toate eforturile pe care le putem face. Sunt convins că atunci Mântuitorul va spune: ‘Bine, rob bun şi credincios’ (Matei 25:21)“.2 După cum vă amintiţi, în acea transmisie, el ne-a explicat cele patru sensuri ale responsabilităţii noastre. Prima responsabilitate se aplică subiectului pe care îl discutăm în această transmisie. El a afirmat: „Mai întâi, este absolut necesar să nu vă neglijaţi familiile. Nimic din ce aveţi nu este mai preţios. Soţiile şi copiii dumneavoastră merită atenţie din partea soţilor şi taţilor lor. La sfârşit, tocmai această relaţie cu familia este aceea pe care o vom lua cu noi în viaţa de apoi. Pentru a parafraza cuvintele unei scripturi: „Şi ce foloseşte unui om să slujească credincios în Biserică, dacă îşi pierde familia?“ (vezi Marcu 8:36)“.3 Acesta a fost un mesaj venit permanent din partea profeţilor noştri încă de la începutul organizării Bisericii. Cel mai important loc pentru propovăduirea Evangheliei şi exercitarea conducerii este familia şi căminul. Dacă vom urma aceste instrucţiuni, vom da sarcini şi vom stabili programe, activităţi şi clase care vor întregi şi sprijini familiile noastre. Să stabilim priorităţile Modul în care ne folosim timpul şi păstrăm echilibrul în vieţile noastre este esenţial pentru felul în care ne vom îndeplini îndatoririle familiale şi în care vom sluji în Biserică. Impuneţi-vă o disciplină, în aşa fel încât să urmaţi sfatul profetului referitor la felul în care să vă organizaţi timpul mai eficient. Partenerul dumneavoastră etern Începeţi prin a discuta cu partenerul dumneavoastră etern despre cât timp aveţi nevoie să petreceţi împreună pentru a vă întări căsătoria, pentru a vă arăta dragostea ce v-o purtaţi reciproc. Aceasta este prima dumneavoastră prioritate. Biserica există pentru a ajuta persoanele şi familiile să vină la Hristos şi să obţină viaţă veşnică. Viaţa veşnică este cel mai mare dar pe care Dumnezeu îl face copiilor Săi şi este obţinută numai prin relaţiile de familie. Aceste relaţii trebuie să înceapă prin uniunea dintre soţ şi soţie, care este sacră pentru Dumnezeu şi este ceva care nu trebuie tratat fără respect. Legământul căsătoriei este esenţial pentru planul lui Dumnezeu şi reprezintă scopul pentru care El a creat cerurile şi pământul. Pe tot parcursul istoriei, El ne-a dat legea Sa divină pentru a apăra şi proteja uniunea sfântă dintre soţ şi soţie. Copiii dumneavoastră În al doilea rând, gândiţi-vă la nevoile spirituale ale copiilor dumneavoastră. De cât timp este nevoie pentru a fi siguri că le sunteţi aproape? Este responsabilitatea dumneavoastră, ca mame şi taţi, să găsiţi timp suficient pentru a-i învăţa, pentru că cele mai importante învăţături pe care copiii le vor primi vreodată trebuie să vină din partea părinţilor. Trebuie să ne familiarizăm cu ceea ce Biserica îi învaţă pe copiii noştri, astfel încât cunoştinţele pe care le furnizăm fiecărui copil să fie în armonie cu acele învăţături. De exemplu, broşura, Pentru întărirea tineretului, citând din declaraţia oficială referitoare la familie, oferă tinerilor următorul sfat cu privire la familii: „Fericirea în viaţa de familie poate fi obţinută cel mai probabil atunci când aceasta se bazează pe învăţăturile Domnului Isus Hristos. Căsătoriile şi familiile reuşite se stabilesc şi se menţin pe principiile credinţei, rugăciunii, căinţei, iertării, respectului, dragostei, milei, muncii şi activităţilor recreative sănătoase.“4 În broşură se spune în continuare: „Este o mare binecuvântare să faci parte dintr-o familie. Familiile dumneavoastră vă pot oferi alinare şi fericire, ajutându-vă astfel să învăţaţi principii corecte într-o atmosferă iubitoare şi să vă pregătiţi pentru viaţa eternă. Nu toate familiile sunt la fel, dar toate au un rol important în planul Tatălui Ceresc. Faceţi partea dumneavoastră în construirea unui cămin fericit. Fiţi veseli, atenţi şi politicoşi faţă de ceilalţi. Multe din problemele care apar în cămine sunt create din cauza faptului că membrii familiei vorbesc şi se comportă într-un mod egoist şi neplăcut. Fiţi mai preocupaţi de nevoile fizice şi spirituale ale celorlalţi membrii ai familiei. Căutaţi mai degrabă să fiţi împăciuitori decât să vă tachinaţi, ironizaţi, să vă luptaţi sau să vă certaţi. Amintiţi-vă că familia este cea mai sacră unitate a Bisericii“.5 Asiguraţi cele necesare familiei dumneavoastră A treia prioritate este aceea de a ne întreţine familia. În alt paragraf din declaraţia oficială cu privire la familie, ni se spune: „Planul divin pentru taţi este de a conduce familiile lor cu dragoste şi dreptate, şi ei sunt răspunzători de satisfacerea nevoilor pentru viaţa şi protejarea familiilor lor“.6 Trebuie să ne dezvoltăm abilităţile pentru a ne întreţine pe noi şi familiile noastre. Într-o lume care se află într-o continuă schimbare, nu trebuie să ne lăsăm mai prejos altfel riscăm ca abilităţile noastre să se învechească. Chiar dacă suntem ocupaţi cu chemările din Biserică, nu trebuie să omitem ocaziile de a spori şi îmbunătăţi bunăstarea familiilor noastre. Aceasta ne cere să investim timpul şi ideile necesare pregătirii pentru viitor. Acest sfat este valabil atât pentru surori, cât şi pentru fraţi. Deşi responsabilitatea de a satisface nevoile familiilor aparţine în general taţilor, în declaraţia oficială se indică faptul că „invaliditatea, moartea sau alte situaţii“7 vă pot cere dumneavoastră, surorilor, să vă folosiţi şi să dezvoltaţi îndemânările pentru satisfacerea nevoilor familiilor dumneavoastră. Slujirea în Biserică A patra prioritatea este angajamentul nostru faţă de felul cum ne petrecem timpul în cadrul activităţilor din Biserică. Familiile sfinte din zilele din urmă care sunt active preţuiesc timpul acordat Bisericii şi aleg să facă loc activităţilor din cadrul Bisericii în viaţa lor de familie. Conducătorii trebuie să fie foarte atenţi la diferitele situaţii familiale atunci când fac chemări şi creează speranţe. Familiile cu copii mici, în care ambii părinţi au chemări care îi solicită, ţinându-i departe de familie, cu siguranţă pot spune că activităţile din Biserică se interferează cu viaţa lor familială. Conducătorii Bisericii le pot veni în ajutor, recunoscând şi încurajând eforturile membrilor în încercările lor de a crea un echilibru între slujirea din Biserică şi responsabilităţile din familie. Să-i implicăm pe membrii familiei Există modalităţi de a îmbunătăţi relaţiile cu familiile noastre în timp ce slujim în chemările noastre prin implicarea familiei în chemarea noastră din Biserică atunci când acest lucru este posibil. Permiteţi-mi să dau un exemplu personal. Tatăl meu mi-a fost episcop în perioada tinereţii mele. Era un om foarte ocupat, fiind un avocat solicitat. Era, de asemenea, implicat în activităţi civice, fiind şi vorbitor public. Şi era, bineînţeles, şi tată a şase copii. Am fost întotdeauna recunoscător pentru faptul că tatăl meu a ştiut întotdeauna să îşi stabilească bine priorităţile. Mama a fost întotdeauna prima lui prioritate. Puteam să observ aceasta după felul cum o trata. Urma o mare dedicare pentru fiecare dintre copiii săi. Când aveam şase ani, am primit cadou de Crăciun un cărucior roşu, exact ca cel din imagine. Căruciorul s-a dovedit a fi o adevărată legătură între mine şi tatăl meu. În ciuda vieţii sale încărcate, trebuia să găsească modalităţi de a-şi implica familia în activităţile sale fără a-şi diminua însă munca. Cea mai mare parte a slujirii sale ca episcop a avut loc în timpul Marii Crize din anii 1930 . Mulţi din membrii episcopiei noastre întâmpinau lipsuri enorme. Ca episcop, el avea responsabilitatea de a le asigura mijloacele necesare supravieţuirii. Aceasta a fost, se pare, o activitate tocmai potrivită pentru un episcop, fiul său şi micul cărucior. Veneam acasă de la şcoală şi găseam, lângă garaj, pachete de făină, zahăr, grâu şi alte lucruri necesare. Ştiam că în acea seară, eu şi cu tatăl meu aveam ocazia să fim împreună. Când sosea acasă, micul cărucior era deja încărcat cu marfa care urma să fie dusă unei familii. Amândoi, mergând şi discutând împreună, am dus la îndeplinire responsabilitatea noastră de a asigura bunăstarea, livrând acele mărfuri celor care aveau nevoie. Am putut să fiu martor direct al dragostei şi grijii pe care un conducător al preoţiei le avea faţă de membrii episcopiei sale. Dar, cel mai important, am avut ocazia de a petrece timp preţios alături de tatăl meu. Să ne concentrăm atenţia asupra priorităţilor de bază Permiteţi-mi să vă încurajez să aplicaţi ceea ce noi v-am învăţat în prima adunare de instruire a conducătorilor din întreaga lume. Vă reamintim că toate unităţile Bisericii se află în etape diferite de dezvoltare şi fiecare dintre ele are nevoi diferite. Când întocmim programele Bisericii, familiile trebuie luate în considerare. Din nou, vă atenţionăm să nu vă încărcaţi calitatea de membru cu mai mult de o chemare pe lângă cea de învăţători de acasă şi de învăţătoare vizitatoare. Faceţi în aşa fel încât să urmăriţi numai acele priorităţi de bază şi veţi fi surprinşi să vedeţi cum inspiraţia Domnului vă va ghida în timp ce duceţi mai departe responsabilitatea de slujitor în împărăţia Sa. Scopul suprem al Bisericii restaurate este să faciliteze şi să ne ofere oportunităţi pentru a-L asista pe Domnul în Lucrarea Sa, aceea de a realiza nemurirea şi viaţa veşnică a omului. În principal, facem aceasta prin întărirea familiilor. Într-o lume de decădere morală, nesiguranţă politică, tulburare internaţională, şi instabilitate economică, atenţia noastră îndreptată spre întărirea şi stabilizarea familiilor trebuie să fie sporită şi mărită. Însuşi scopul Bisericii este acela de a ajuta familiile să obţină salvarea şi exaltarea în împărăţia veşnică a cerului. Îndrumarul familiei În urmă cu câţiva ani, am publicat această carte specială, Îndrumarul familiei. Acest îndrumar este destinat membrilor, dar în special membrilor noi şi acelora care au experienţă limitată în Biserică. Vă încurajăm să-l folosiţi. Începe cu următoarea declaraţie: „Familia este unitatea de bază a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă şi cel mai important grup social în timp şi în eternitate. Dumnezeu a instituit familiile pentru a aduce fericire copiilor Săi, pentru a le permite să înveţe principii corecte într-o atmosferă iubitoare şi pentru a-i pregăti pentru viaţa eternă. Căminul este cel mai bun loc pentru a propovădui, învăţa şi aplica principiile Evangheliei“.8 Vă încurajăm, din nou, să apelaţi la învăţăturile acestui îndrumar. Exemplul Salvatorului Domnul şi Salvatorul nostru a slujit personal oamenilor, ridicându-i pe cei asupriţi, oferind speranţă celor descurajaţi şi căutându-i pe cei rătăciţi. Prin cuvintele şi faptele Sale, El le-a arătat oamenilor că îi iubeşte, înţelege şi apreciază. El a recunoscut natura divină şi valoare eternă a fiecărui individ în parte. Chiar şi atunci când îi îndemna pe oameni la pocăinţă, El condamna păcatul, nu însă şi pe cel păcătos. La fel ca Salvatorul nostru, noi, în calitate de conducători ai Bisericii, trebuie să îi iubim pe cei cărora le slujim, arătând grijă şi interes pentru fiecare individ în parte. Mă rog ca Domnul să ne binecuvânteze în această responsabilitate sacră pe care El ne-a dat-o. În numele lui Isus Hristos, amin. Note 1. „Familia: o declaraţie oficială către lume“, Liahona, oct. 2004, pag. 49. 2. „Să ne bucurăm de privilegiul de a sluji“, Adunarea de pregătire a conducătorilor din întreaga lume, 21 iun. 2003, pag. 24. 3. Adunarea de pregătire a conducătorilor din întreaga lume, 21 iun. 2003, pag. 22. 4. Liahona, oct. 2004, pag. 49. 5. Pentru întărirea tineretului, (broşură, 2001), pag. 10 6. Liahona, oct. 2004, pag. 49. 7. Liahona, oct. 2004, pag. 49. 8. Îndrumarul familiei (2001), pag. 1. 9. Îndrumarul familiei (nr. 31180) poate fi obţinut prin centrele de distribuire ale Bisericii şi centrele de deservire.