Darul nespus de mare al Duhului Sfânt

CES Devotional for Young Adults • January 8, 2012 • Brigham Young University


 

Sora Jensen şi cu mine suntem bucuroşi să fim cu dumneavoastră. Mulţumesc din inimă corului, nu numai pentru modul în care cântat, ci şi pentru ceea ce a cântat. Imnurile într-adevăr invită Spiritul Domnului. Acestea creează un sentiment de pioşenie şi ne învaţă doctrinele împărăţiei. Aceasta este o însărcinare plină de umilinţă, iar eu m-am rugat şi continui să mă rog ca Duhul Sfânt să ne fie adevăratul învăţător.

Mesajul meu este intitulat: „Darul nespus de mare al Duhului Sfânt”, o expresie din Doctrină şi legăminte: „Dumnezeu vă va da prin Spiritul Său Sfânt, da, prin darul nespus de mare al Duhului Sfânt, o cunoaştere care n-a fost revelată de când este lumea şi până acum” (D&L 121:26). Puteţi recunoaşte câteva dintre idei dintr-o cuvântare pe care am rostit-o în cadrul Conferinţei Generale în octombrie 2010. Având în vedere timpul care mi s-a acordat astăzi pentru acest mesaj, voi dezvolta aceste idei.

Importanţa Duhului Sfânt

Importanţa Duhului Sfânt şi darul nespus de mare care este El, pot fi subliniate prin două exemple, fiecare având un mesaj de sine stătător. Primul exemplu este din Cartea lui Mormon iar cel de-al doilea este un eveniment din istoria Bisericii.

Când Isus Hristos a vizitat poporul descris în Cartea lui Mormon, El i-a învăţat pe oameni, a binecuvântat copiii, a instituit împărtăşania şi, apoi, a plecat. Oamenii s-au întors la casele lor şi s-au străduit ca, pe timpul nopţii, să-i adune pe alţii ca să fie la locul în care El a zis că li se va arăta în ziua următoare.

Datorită numărului mare, cei doisprezece apostoli i-au împărţit pe oameni în douăsprezece grupuri ca să-i înveţe ceea ce Salvatorul le predase lor cu o zi înainte iar, apoi, ei s-au rugat. Dintre toate lucrurile pentru care se puteau rugau „ei s-au rugat pentru ceea ce doreau cel mai mult; şi ei au dorit ca Duhul Sfânt să le fie dat lor” (3 Nefi 19:9), acordându-I Lui şi importanţei Lui o atenţie care nu se mai găseşte nicăieri în scripturi.

După ce s-au rugat şi drept răspuns la rugăminţile lor, Nefi a botezat mulţimea după care „Duhul Sfânt s-a pogorât peste ei, iar ei au fost umpluţi cu Duh Sfânt şi cu foc” (3 Nefi 19:13). Ei au primit dovada sau mărturia convingătoare cu privire la El.

Salvatorul s-a arătat apoi lor:

„Şi s-a întâmplat că Isus… s-a dus ceva mai departe de ei şi s-a aplecat la pământ şi a spus:

„Tată, Eu Îţi mulţumesc Ţie pentru că Tu ai dat Duhul Sfânt acestora pe care Eu i-am ales …

Tată, Eu Te rog pe Tine ca Tu să dai Duhul Sfânt tuturor acelora care vor crede în cuvintele lor” (3 Nefi 19:19–21).

Eu nu ştiu vreun pasaj din scripturi care să exprime mai bine importanţa pe care Salvatorul o acordă Duhului Sfânt.

Al doilea exemplu se găseşte în învăţăturile preşedintelui Brigham Young. Sfinţii erau în Tabăra de iarnă şi se pregăteau să pornească spre vest, la primăvară. Joseph Smith murise de aproape doi ani şi jumătate. Preşedintele Young a avut o viziune, un vis, în care s-a întâlnit cu profetul Joseph Smith. În timp ce ascultaţi, fiţi atenţi de câte ori a subliniat el importanţa Spiritului Domnului:

„«Frate Joseph… fraţii doresc foarte mult să înţeleagă… principiile privitoare la pecetluire; iar dacă ai vreun sfat pentru mine, aş fi bucuros să-l primesc».

Joseph a venit spre mine şi, privindu-mă cu seriozitate şi totuşi cu amabilitate, a spus: «Spune oamenilor să fie umili şi credincioşi şi să se asigure că păstrează spiritul Domnului şi El îi va îndruma să facă ce este bine. Fiţi atenţi şi nu îndepărtaţi glasul blând şi liniştit; el vă va învăţa ce să faceţi şi încotro să mergeţi; va da roadele împărăţiei. Spune fraţilor să ţină inimile lor deschise pentru a se lăsa convinse, astfel ca, atunci când Duhul Sfânt vine la ei, inimile lor să fie pregătite pentru a-L primi. Ei pot deosebi Spiritul Domnului de toate celelalte spirite; El le va şopti pace şi bucurie sufletelor lor; el va lua răutatea, ura, cearta şi toate relele din inimile lor; şi întreaga lor dorinţă va fi de a face bine, de a scoate la iveală neprihănirea şi de a clădi împărăţia lui Dumnezeu. Spune fraţilor că, dacă vor urma spiritul Domnului, ei vor merge pe calea dreaptă. Asigură-te că le spui oamenilor să păstreze Spiritul Domnului; iar dacă ei o vor face, ei vor vedea că sunt aşa cum au fost organizaţi de Tatăl nostru din Cer înainte ca ei să vină pe lume. Tatăl Nostru din Cer a organizat familia umană …».

Apoi, Joseph mi-a arătat modelul, aşa cum ei erau la început. Acest lucru nu-l pot descrie, dar l-am văzut şi am văzut unde a fost luată Preoţia de pe pământ şi modul în care familia umană trebuie să fie adusă laolaltă, astfel ca să fie un lanţ perfect de la Tatăl Adam până la ultimul lui descendent. Joseph a spus, din nou: «Spune oamenilor să se asigure că păstrează Spiritul Domnului şi că Îl urmează; iar El îi va îndruma să facă ce este bine».”1

Această relatare nu numai că subliniază importanţa Duhului Sfânt şi căutării influenţei Lui, ci ea m-a făcut, de asemenea, să mă gândesc la următoarele principii şi adevăruri:

  • Spiritul Domnului caută să aducă ordine – anume, să organizeze o familie eternă prin intermediul rânduielii de pecetluire din templu;

  • duşmanul caută să dezorganizeze şi să distrugă (vezi D&L 10:6–7, 22–27), în special familiile, aşa cum vedem astăzi, prin avorturi, divorţuri şi căsătorii între persoane de acelaşi sex. M-am întrebat dacă practica tot mai crescândă între cei de vârsta dumneavoastră de a amâna căsătoria contribuie la dezorganizarea familiilor.

  • revelaţia şi cunoaşterea prin intermediul darului nespus de mare al Duhului Sfânt a venit ca răspuns la o întrebare, aşa cum, deseori, vine revelaţia.

Din aceste două exemple deduc faptul că Duhul Sfânt este vital şi că ar trebui să ne dorim cu sinceritate tovărăşia, îndrumarea şi darurile Lui – cu adevărat un dar nespus de mare.

Acum mă voi concentra asupra a trei subiecte: (1) misiunea Duhului Sfânt; (2) condiţiile de a primi Duhul Sfânt şi (3) cum să recunoaştem îndrumarea Duhului Sfânt.

Misiunea Duhului Sfânt

Duhul Sfânt este adesea denumit Spiritul, în mod adecvat denumit Spiritul Sfânt, Spiritul lui Dumnezeu, Spiritul Domnului şi Mângâietorul.

Duhul Sfânt are anumite misiuni sau responsabilităţi. Voi menţiona patru.

Misiunea a 1-a – El mărturiseşte sau revelează despre Tatăl şi Fiul. Duhul Sfânt într-adevăr revelează sau mărturiseşte despre Tatăl şi Fiul. Am trăit acest lucru pe când eram mic copil, chiar dacă atunci nu l-am putut explica.

Am crescut într-o casă de sfinţi din zilele din urmă şi crezând în Dumnezeu. Am fost botezat şi am primit Duhul Sfânt la vârsta de opt ani. Nu m-am îndoit niciodată de existenţa Tatălui şi a Fiului; de fapt, familia noastră accepta, preaslăvea şi credea pe deplin şi în totalitate în Ei, lucru demonstrat prin rugăciunile dese ca familie, prin binecuvântarea mâncării la fiecare masă, prin serile în familie, prin citirea scripturilor (în special Cartea lui Mormon), prin participarea la adunările Bisericii, prin supunerea faţă de porunci şi prin toate celelalte lucruri pe care le facem ca sfinţi din zilele din urmă. Eu, personal, folosind scripturile, nu aş fi putut preda doctrina conform căreia rolul principal al Duhului Sfânt este de a-I revela pe Dumnezeu, Tatăl, şi pe Fiul Său, Isus Hristos dar, având credinţă, eu într-adevăr înţelegeam principiul.

În timpul misiunii mele am început să studiez zilnic din scripturi. Cunoştinţele mele din scripturi, mărturia şi credinţa mea în Dumnezeu şi în Fiul Său, Isus Hristos, au fost întărite de doctrina divină, de trăirile spirituale şi de revelaţia personală. Eu ştiu din experienţă personală că aceste cuvinte rostite de Salvator sunt adevărate: „Iar Duhul Sfânt depune mărturie despre Tatăl şi despre Mine; iar Tatăl va da Duhul Sfânt copiilor oamenilor datorită Mie” (3 Nefi 28:11; vezi, de asemenea, cuprinsul capitolului pentru 3 Nefi 27 şi 3 Nefi 27:13–20).

Misiunea a 2-a – El mărturiseşte despre tot adevărul. Duhul Sfânt revelează adevărul tuturor lucrurilor. Celor care caută cu adevărat şi citesc Cartea lui Mormon şi se roagă cu intenţie adevărată pentru a şti despre adevărurile ei le este promis că vor şti că este adevărată „şi prin puterea Duhului Sfânt [vor] putea [ei] cunoaşte adevărul tuturor lucrurilor” (Moroni 10:5).

Alma i-a invitat pe oamenii săraci, alungaţi de zoramiţi, să pună la încercare cuvintele. În mod specific, el le-a subliniat că acele cuvintele adevărate plantate în inimi receptive vor „începe să crească înăuntrul piepturilor voastre; şi atunci când voi simţiţi aceste mişcări de creştere, voi veţi începe să ziceţi în sinea voastră – Aceasta trebuie să fie o sămânţă bună sau cuvântul este bun” (Alma 32:28), rezultând de aici trei moduri în care ei puteau şti adevărul:

  1. „El începe să-mi lărgească sufletul”, lucru care se vede în cazul celor care caută sincer adevărul prin lacrimile lor, un suspin, o aprobare din cap sau alte gesturi ale trupului care arată că Duhul Sfânt a plantat cuvintele adevărate în inimile lor.

  2. „El începe să-mi lumineze înţelegerea”, lucru care se vede în comentarii de felul: „Acest lucru are sens” sau „Întotdeauna am crezut acest lucru” ori printr-o întrebare de genul: „Vreţi să spuneţi că … ?”.

  3. „El începe să fie delicios pentru mine”, lucru demonstrat, de exemplu, de simpatizanţi prin comentarii de felul: „Vă rog, spuneţi-mi mai multe” sau „Unde aţi spus că se află Biserica dumneavoastră?” sau „Nu aţi vrea să mai staţi un pic să ne învăţaţi mai mult?” – ceea ce înseamnă că ei sunt flămânzi şi vor mai mult.

Mărturia lui Brigham Young explică aceste adevăruri: „Dacă talentul, tactica, înţelepciunea şi priceperea lumii ar fi fost adunate laolaltă într-un om, iar acea persoană ar fi fost trimisă la mine având Cartea lui Mormon şi mi-ar fi declarat, în cel mai înălţător şi oratoric mod, despre adevărul cărţii, încercând să o demonstreze prin învăţătura sa şi înţelepciunea lumii, acestea ar fi fost pentru mine ca fumul care se ridică numai pentru a dispărea. Însă, când am văzut un om fără darul oratoriei sau harul de a vorbi în public, care putea spune doar: «Eu ştiu, prin puterea Duhului Sfânt, că este adevărată Cartea lui Mormon, că Joseph Smith este profetul Domnului», Duhul Sfânt a acţionat datorită acelui om, îmi luminează înţelegerea iar eu am înţeles lumina, slava şi nemurirea; am fost cuprins de ele, am fost încărcat de ele, iar eu însumi am ştiut că mărturia omului era adevărată”2.

Misiunea a 3-a – El sfinţeşte. Cuvântul sfinţenie provine din limba latină şi are două rădăcini: sanct înseamnă „sfânt” iar facere înseamnă „a face sau a realiza” – literalmente însemnând „a face sfânt”. Sensul religios în care folosim cuvântul sfinţenie înseamnă, pur şi simplu, a purifica sau a elibera de păcat, fiind un mesaj important al Evangheliei restaurate.

Evanghelia este „planul salvării al lui Dumnezeu, posibil de realizat prin ispăşirea lui Isus Hristos [şi] cuprinde adevărurile sau legile veşnice şi rânduielile necesare pentru ca omenirea să se întoarcă în prezenţa lui Dumnezeu”3.

Rolul de a sfinţi al Duhului Sfânt este relevant în contextul definiţiei date de Salvator Evangheliei Sale în 3 Nefi 27:13–20, care se încheie cu acest verset semnificativ: „Pocăiţi-vă, voi cei de la marginile pământului, şi veniţi la Mine şi fiţi botezaţi în numele Meu pentru ca să puteţi fi sfinţiţi prin primirea Duhului Sfânt, pentru ca să puteţi să staţi fără de pată în faţa Mea în ziua din urmă” (3 Nefi 27:20). Duhul Sfânt este cel care sfinţeşte iar, datorită Lui şi prin intermediul ispăşirii nemărginite, noi putem fi fără de pată, curaţi şi puri.

În diversele chemări în care am deţinut cheile preoţiei în calitate de judecător al lui Israel, în mod special în calitate de episcop, am fost martor al puterii Duhului Sfânt de a curăţi şi sfinţi. O experienţă iese cu adevărat în evidenţă, ale cărei elemente sunt asemănătoare cu altele.

Într-o duminică dimineaţa, un tânăr băiat, puţin trecut de 20 de ani, a venit să mă vadă, eu fiind episcopul lui. În cursul săptămânii, el şi prietena lui permiseseră ca simţămintele şi pasiunile lor să treacă de limitele pe care le-a stabilit Domnul. Am ascultat cu atenţie. Am citit împreună din scripturi, precum şi cuvinte rostite de profeţi din zilele din urmă. I-am dat câteva teme de citit, am stabilit restricţii adecvate pentru privilegiile lui în cadrul Bisericii, am stabilit întâlniri viitoare şi am îngenuncheat cu el în rugăciune.

La fiecare interviu care a urmat, el a comunicat faptul că a citit, în special din Cartea lui Mormon, iar suferinţa de pe chipul său şi din înfăţişarea sa au fost înlocuite de credinţa în Dumnezeu şi în Fiul Său, de speranţă şi optimisim, de o decizie fermă şi o schimbare a inimii sale. Treptat, el a crescut spiritual. După o perioadă adecvată de timp, fiind îndrumat de Spirit, i-am ridicat restricţiile ce-i fuseseră impuse şi i-am permis să ia din împărtăşanie. Stând la tribună, în timpul adunării de împărtăşanie, ochii îmi erau aţintiţi spre el când, mai întâi, tava cu pâine şi apoi cu apă au ajuns în dreptul rândului său. Am fost martor al luminii, păcii şi iertării sfinţitoare.

Cuvintele Domnului adresate lui Joseph Smith şi Oliver Cowdery, după ce ei au luat din împărtăşanie, mi-au venit în minte: „Iată, păcatele voastre vă sunt iertate; voi sunteţi curaţi înaintea Mea; de aceea, înălţaţi-vă capul şi bucuraţi-vă” (D&L 110:5). Asemenea lui Joseph Smith şi Oliver Cowdery, acest tânăr a primit iertarea păcatelor sale prin foc şi prin Duhul Sfânt (vezi 2 Nefi 31:17; D&L 19:31).

Nu numai acest tânăr are parte de puterea sfinţitoare a Duhului Sfânt, ci şi dumneavoastră şi eu putem avea parte de această eliberare de păcat, sabat după sabat.

Misiunea a 4-a – Învăţătorul. Deşi se pot spune multe legat de a învăţa şi a preda, eu rezum simplu şi spun că Duhul Sfânt este adevăratul învăţător. În cele 10 versete din Doctrină şi legăminte 50:13–22, versetele cu numere impare conţin întrebări şi versetele cu numere pare conţin răspunsurile Domnului. În timp ce citesc versetele 13 şi 14, vă rog să observaţi două roluri şi ce face fiecare:

„De aceea, Eu, Domnul, vă pun această întrebare: la ce aţi fost voi rânduiţi?

Să predicaţi Evanghelia Mea prin Spirit, chiar prin Mângâietorul care a fost trimis să propovăduiască adevărul”.

Rolul Duhului Sfânt este de a preda. El este adevăratul învăţător! Rolul meu nu este de a acoperi materia sau de a ţine o lecţie, ci, în calitate de deţinător al preoţiei, eu trebuie să propovăduiesc, să predau, să explic, să îndemn, să avertizez şi să invit prin intermediul Spiritului (vezi D&L 20:59).

Rolul meu este de a fi un instrument în a crea o atmosferă în care Spiritul să facă ce trebuie să facă în procesul divin descris în versetul 22 din secţiunea 50: „De aceea, cel care predică şi cel care primeşte se înţeleg unul cu altul şi amândoi sunt edificaţi şi se bucură împreună”.

Nefi a terminat ce avea de scris şi a menţionat despre nepriceperea lui, dar şi că înţelegea corect care era rolul Duhului Sfânt. „Şi acum eu, Nefi, nu pot scrie toate lucrurile care au fost predicate poporului meu; şi nici nu sunt priceput la scris, la fel ca la vorbă; căci atunci când un om vorbeşte prin puterea Duhului Sfânt, puterea Duhului Sfânt îi duce vorba înspre inimile copiilor oamenilor” (2 Nefi 33:1).

Observaţi că avem prepoziţia înspre şi nu în. Datorită libertăţii noastre de a alege, El duce vorba înspre inima noastră. Dacă noi invităm Duhul Sfânt, El o duce în inima noastră aşa cum este predicat în cartea Apocalipsa: „Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el. Şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20).

Vă mărturisesc că El are alte responsabilităţi şi misiuni importante. El este Mângâietorul. El împiedică şi constrânge, El îndrumă, El avertizează şi El mustră. Vă invit să le studiaţi singuri. Voi vorbi acum despre condiţiile pentru a primi Duhul Sfânt.

Condiţiile pentru a primi Duhul Sfânt

Condiţiile sau cerinţele pentru a primi Duhul Sfânt sunt simple. Voi menţiona doar trei: (1) dorinţa care, în opinia mea, înseamnă să întrebi, să cauţi şi să baţi la uşă, (2) demnitatea şi (3) vigilenţa – spirituală şi trupească.

Cuvintele: dorinţă, a întreba, a căuta şi a bate la uşă sunt, adesea, găsite laolaltă în scripturi, iar ele sunt fundamentale pentru a primi Duhul Sfânt şi darurile Sale nespus de mari. Alma ne-a învăţat că Dumnezeu dă „oamenilor după dorinţa lor” (Alma 29:4).

Vă atrag atenţia asupra acestor cuvinte din Doctrină şi legăminte 11, o revelaţie a Domnului către Hyrum Smith. Cuvântul dorinţă şi cuvintele înrudite cu el apar de opt ori. Probabil că unul dintre cel mai cunoscut şi citat este versetul 21. Acest verset aduce laolaltă cuvintele a căuta, dorinţă,cuvânt şi Spirit – ceea ce rezultă fiind puterea lui Dumnezeu: „Nu căuta să vesteşti cuvântul Meu, ci mai întâi caută să obţii cuvântul Meu şi, atunci, limba ta va fi dezlegată; atunci, dacă doreşti, tu vei avea Spiritul Meu şi cuvântul Meu, da, puterea lui Dumnezeu pentru a convinge oamenii” (subliniere adăugată).

Urmează demnitatea. Pentru a avea darul nespus de mare al Duhului Sfânt, noi trebuie să ţinem poruncile. Cred că dumneavoastră ştiţi ce lucruri rele îndepărtează Spiritul, iar eu nu le voi mai menţiona. O frază din binecuvântarea mea patriarhală m-a îndrumat: „Jay, păstrează-ţi trupul departe de ispitele şi relele cu care te confrunţi. Trăieşte o viaţă curată şi bună căci Spiritul Tatălui nostru Ceresc sălăşluieşte în temple curate. [El] nu sălăşluieşte în temple necurate”. Am aflat că acest lucru este şi în Cartea lui Mormon: „Spiritul Domnului nu-i mai apăra; da, Acesta s-a îndepărtat de ei pentru că Spiritul Domnului nu trăieşte în temple nesfinţite” (Helaman 4:24).

Vigilenţa – trupească şi spirituală. Trăim într-o lume agitată, în care multe lucruri ne cer să le dăm din timpul nostru şi să le acordăm atenţie. De aceea, noi încurajăm punctualitatea la adunări, în special la adunarea de împărtăşanie, pentru a asculta preludiul muzical, a ne pregăti să avem Spiritul şi a primi revelaţie. Postim, ne rugăm, cugetăm, mergem la templu şi învăţăm să fim buni ascultători şi să respectăm legea.

Preşedintele Joseph F. Smith ne-a oferit un exemplu de vigilenţă din punct de vedere trupesc şi spiritual relatându-ne momentul în care a primit revelaţia pe care o numim viziunea despre mântuirea celor morţi ce se găseşte în Doctrină şi legăminte 138:

„La 3 octombrie, în anul o mie nouă sute optsprezece, stăteam în camera mea, meditând la scripturi;

Reflectam la marele sacrificiu ispăşitor care a fost făcut de Fiul lui Dumnezeu” (D&L 138:1–2).

Mi l-am imaginat pe preşedintele Smith stând pe un scaun, probabil pe un scaun din lemn, la o masă, având scripturile în faţa sa alături de o peniţă şi o foaie. El nu stătea întins pe o canapea sau aplecat pe un scaun.

Preşedintele David O. McKay a subliniat importanţa de a fi vigilenţi din punct de vedere spiritual şi trupesc în relatarea episcopului John Wells, fost membru al Episcopatului care prezidează, al cărui fiu a murit într-un accident feroviar. La câteva săptămâni după funeralii, mama sa se odihnea acasă, deplângând moartea fiului ei, spiritul şi trupul ei fiind alerte. Fiul i s-a arătat ei şi i-a spus că, atunci când el a înţeles că se afla în lumea spiritelor, a încercat mai întâi să ia legătura cu tatăl său, dar nu putea, şi i-a mai spus ei că tatăl său era mult prea ocupat la birou.4

La multe dintre adunările de instruire cu autorităţile generale, preşedinţii Bisericii şi apostolii ne-au reamintit să nu fim atât de ocupaţi să facem lucrarea Domnului, încât sentimentele spirituale să nu poată ajunge la noi.

Cum să recunoaştem îndrumarea Duhului Sfânt

Cred că este greu să predai despre modul în care să recunoaştem îndrumarea, călăuzirea şi îndemnurile spirituale. Astfel de experienţe sunt personale şi, deseori, pe măsura persoanei şi a condiţiilor pe care tocmai le-am descris. Totuşi, există câteva lucuri pe care le-am trăit sau pe care le-am învăţat de la alte persoane.

Unul este pacea în mintea ta. Domnul l-a învăţat pe Oliver Cowdery, care era încordat, o lecţie importantă atunci când El i-a reamintit lui: „Nu ţi-am transmis Eu pace în sufletul tău cu privire la acest subiect?”. (D&L 6:23). Eu cred că a primi pace în minte este unul dintre cele mai cunoscute moduri de a recunoaşte îndrumarea Duhului Sfânt. Sinonimele păcii sunt seninătatea, calmul, armonia şi liniştea, în timp ce opusurile ei sunt confuzia, teama, distragerea atenţiei, incitarea şi lipsa armoniei. Adesea folosim cuvintele: „Nu am un sentiment bun legat de acest lucru” sau „Nu am un sentiment plăcut legat de acest lucru”. Astfel de sentimente se regăsesc în următorul principiu: mintea şi inima.

„Da, iată, Eu îţi voi spune ţie, în inima şi în mintea ta, prin Duhul Sfânt, care va veni asupra ta şi care va trăi în inima ta.

Acum iată, acesta este spiritul revelaţiei” (D&L 8:2–3).

Eu am învăţat de la Prima Preşedinţie şi de la Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, precum şi prin propriile mele experienţe, faptul că revelaţiile către minte sunt adesea anumite cuvinte, idei, chiar fraze, în timp ce revelaţiile către inimă sunt de regulă însoţite de sentimentul de pace. Exemplele din viaţa lui Enos sunt instructive, versetele 3 şi 9 din povestea sa descriu un sentiment general prin aceste expresii: „bucuria… [a] coborât adânc în inima mea” şi „am început să simt”. În versetele 5 şi 10 descoperim fraze întregi, fiecare începând cu: „a venit un glas către mine, zicând” şi „glasul Domnului apăru iarăşi în mintea mea, zicând”.

Despre primirea simţămintelor în inimă şi a gândurilor în minte suntem învăţaţi simplu prin intermediul acestor cuvinte adresate lui Hyrum Smith:

„Îţi voi da din Spiritul Meu, care va lumina mintea ta, care va umple sufletul tău cu bucurie;

Şi atunci, tu vei cunoaşte, sau prin aceasta vei cunoaşte, toate lucrurile pe care le doreşti de la Mine” (D&L 11:13–14).

Un alt lucru este să studiaţi aceasta profund în mintea voastră. O scriptură des citată referitor la cum să recunoaştem revelaţia şi îndemnurile din partea Duhului Sfânt este Doctrină şi legăminte 9:7–9:

„Tu trebuie să studiezi aceasta profund în mintea ta; apoi trebuie să Mă întrebi dacă este drept şi, dacă este drept, voi face ca inima ta să ardă în tine; astfel vei simţi că este drept.

Dar, dacă nu este drept, nu vei avea astfel de sentimente, ci vei avea o amorţire a gândurilor” (D&L 9:8–9).

Vârstnicul Dallin H. Oaks ne-a învăţat în mod înţelept că o persoană poate avea „o dorinţă puternică de a fi îndrumată de Spiritul Domnului, dar… în mod neînţelept extinde acea dorinţă, până la punctul în care vrea să fie îndrumată în toate lucrurile. Dorinţa de a fi îndrumat de Domnul este un punct forte, însă trebuie să fie însoţită de înţelegerea faptului că Tatăl nostru Ceresc lasă multe hotărâri spre a fi luate de noi …

Trebuie să studiem profund lucrurile în mintea noastră, folosind puterile pe care Creatorul le-a pus în noi ca să putem judeca raţional. Apoi, trebuie să ne rugăm pentru îndrumare şi să acţionăm conform acesteia dacă o primim. Dacă nu primim îndrumare, trebuie să acţionăm în baza discernământului nostru cel mai bun. Persoanele care insistă să primească îndrumare prin revelaţie cu privire la împrejurări în care Domnul a ales să nu ne îndrume pot născoci un răspuns bazat pe fantezia sau tendinţa proprie, ori ele chiar pot primi un răspuns prin intermediul falsei revelaţii”5.

Preşedintele Boyd K. ne-a învăţat în mod înţelept că: „Nu puteţi forţa lucrurile spirituale. Cuvinte precum impunere, silire, constrângere, asuprire, pretenţie nu descriu privilegiile pe care ni le dă Spiritul. Nu puteţi forţa Spiritul să răspundă aşa cum nu puteţi forţa un bob să încolţească sau un ou să eclozeze înainte de termen. Puteţi crea un climat în care să favorizaţi creşterea, hrănirea şi protejarea, însă nu puteţi să forţaţi sau să impuneţi: trebuie să aşteptaţi să crească”6.

„Inima să ardă în tine” expresia din Doctrină şi legăminte, secţiunea 9. În legătură cu expresia „inima să ardă în tine”, atunci când m-am întors din chemarea de preşedinte de misiune, am fost chemat să slujesc într-un comitet, alături de alţi foşti preşedinţi, pentru a găsi modalităţi de a îmbunătăţi procesul de prozelitism. Cineva a sugerat să-i ajutăm pe misionari să simtă şi să recunoască sentimentul de ardere din inimă aşa cum este predat în Doctrină şi legăminte 9:7–9. Preşedintele comitetului, membru în Primul Cvorum al Celor Şaptezeci şi fost preşedinte de misiune, a împărtăşit o experienţă pe care a avut-o alături de un membru din Cvorumul celor Doisprezece care l-a însoţit într-un tur al misiunii sale. În timpul turului, acest minunat preşedinte de misiune a propovăduit despre importanţa acestor trei versete.

După adunare, aflându-ne în drum spre următoarea, membrul din cadrul Celor Doisprezece a indicat faptul că, în viaţa sa, a cunoscut membri care nu au primit revelaţie având sentimentul de ardere în inimă, nici chiar după mult post şi rugăciune. Ei nu au înţeles faptul că sentimentul de ardere în inimă nu are legătură cu căldura termică, ci cu un sentiment intens – pace în minte şi simţăminte în inimă despre care am menţionat mai devreme.

Mulţi oameni se pot gândi la convertiţii din Cartea lui Mormon care „au fost botezaţi cu foc şi cu Duhul Sfânt, iar ei nu au ştiut aceasta” (3 Nefi 9:20).

Într-o revelaţie către Hyrum Smith, descoperim patru modalităţi de a recunoaşte modul în care ne îndrumă Spiritul: „Pune-ţi încrederea ta în acel Spirit care conduce [1] spre a face bine – da, [2] de a acţiona drept, [3] de a umbla în umilinţă [şi 4] de a judeca cu dreptate; şi acesta este Spiritul Meu” (D&L 11:12).

Preşedintele Gordon B. Hinckley a spus: „Cum putem noi şti lucrurile Spiritului? Cum putem noi şti dacă vine de la Dumnezeu? Prin roadele sale. Dacă duce la creştere şi dezvoltare, dacă duce la credinţă şi mărturie, dacă duce la o modalitate mai bună de a face lucrurile, dacă duce la dumnezeire, atunci este de la Dumnezeu. Dacă ne dărâmă la pământ, dacă ne duce în întuneric, dacă ne tulbură şi ne îngrijorează, dacă duce la necredinţă, atunci este de la cel rău”7.

Alt lucru: un subiect poate preocupa gândul sau vă poate împovăra permanent. Acest adevăr din epistola lui Joseph Smith despre botezul celor morţi este o altă modalitate prin care Spiritul vorbeşte: „Îmi pare că acest subiect preocupă gândurile mele şi îmi afectează cel mai mult sentimentele” (D&L 128:1). Sentimentele care persistă până când facem ceva sunt reale şi sacre.

Pe când prezidam asupra misiunii Cali, Columbia, într-o seară târziu, după ora 10, studiam scripturile. Mi-a venit în minte gândul de a-i telefona unui misionar. Îl intervievasem de curând şi ştiam că avea câteva încercări, dar mi-am scos gândul din minte. Sentimentul mi-a revenit şi, din acelaşi motiv, l-am ignorat din nou. A revenit şi a treia oară şi, într-un final, am recunoscut sentimentul şi ce însemna şi l-am sunat. Colegul său era în pat şi a răspuns. Am cerut să vorbesc cu misionarul pe care simţisem că trebuia să-l sun. El mi-a spus că nu era în patul său.

„Pune receptorul jos şi găseşte-l”, i-am spus.

Era în curtea interioară şi vorbea cu o tânără fată care se mutase în acea zi. În ziua următoare, misionarii s-au mutat într-un nou apartament.

Pentru a încheia, voi cita o experienţă semnificativă şi un sfat înţelept din partea preşedintelui Wilford Woodruff. În călătoriile lui, el a comunicat faptul că Joseph Smith, Brigham Young şi alţi conducători ai Bisericii din vremurile timpurii i s-au arătat. Odată, Brigham Young (care decedase în urmă cu trei ani) i s-a arătat: „Când am ajuns la destinaţia noastră… l-am întrebat pe preşedintele Young dacă ne va predica. El a spus: «Nu, mi-am încheiat mărturia în trup. Nu voi mai vorbi deloc acestor oameni». «Dar», a spus el, «am venit să te văd pe tine; am venit să veghez asupra ta şi să văd ce fac oamenii». Apoi, el a zis: «Vreau ca tu să-i înveţi pe oameni – şi vreau ca tu însuţi să urmezi acest sfat – că ei trebuie să lucreze şi să trăiască astfel încât să obţină Spiritul Sfânt, căci fără El nu puteţi clădi împărăţia; fără Spiritul lui Dumnezeu sunteţi în primejdie de a merge în întuneric şi în primejdia de a nu reuşi să vă îndepliniţi chemarea de apostoli şi vârstnici în Biserica şi în împărăţia lui Dumnezeu».”8.

Mă rog cu umilinţă ca să doriţi cu mai multă dârzenie să fiţi demni de darul nespus de mare al Duhului Sfânt; să vă sporiţi abilitatea de a recunoaşte îndemnurile Lui; să fiţi „liniştiţi şi să ştiţi” (D&L 101:16) despre Tatăl şi Fiul prin Duhul Sfânt şi să vă exprimaţi recunoştinţa faţă de El şi pentru îndrumarea Sa, căci exprimarea recunoştinţei invită mai mult Spiritul.

Prin darul nespus de mare al Duhului Sfânt, eu ştiu că Joseph Smith este profetul restaurării şi că scriptura Cartea lui Mormon este cheia de boltă a religie noastre. Eu ştiu că Tatăl şi Fiul trăiesc. Ei sunt reali. Duhul Sfânt mărturiseşte despre tot adevărul. El sfinţeşte şi El ne învaţă. Noi suntem astăzi îndrumaţi de profeţi, văzători şi revelatori în viaţă, adevăraţi apostoli ai Domnului Isus Hristos. Aceşti 15 bărbaţi sunt îndrumaţi de darul nespus de mare al Duhului Sfânt. În numele lui Isus Hristos, amin.

Note

  1. Manuscript History of Brigham Young, 1846–1847, compil. Elden J. Watson (1971), 529–530.

  2. Brigham Young, Deseret News, 9 febr. 1854, p. 4.

  3. Ghid pentru scripturi, „Evanghelie”, scriptures.lds.org.

  4. Vezi David O. McKay, Gospel Ideals (1953), 525–526.

  5. Dallin H. Oaks, „Our Strengths Can Become Our Downfall”, Ensign, oct. 1994, p. 13–14.

  6. Boyd K. Packer, „The Candle of the Lord”, Ensign, ian. 1983, p. 53.

  7. Gordon B. Hinckley, „Inspirational Thoughts”, Ensign, iulie 1998, p. 5.

  8. Wilford Woodruff, în Teachings of Presidents of the Church: Wilford Woodruff (2004) p. 46.