Adunări de devoțiune cu prilejul Crăciunului
Adevărata bucurie a Crăciunului


Adevărata bucurie a Crăciunului

Iubiţii mei fraţi şi iubitele mele surori, este o bucurie pentru mine să mă aflu alături de dumneavoastră în această seară în care sărbătorim, prin cuvânt şi cântec, naşterea Salvatorului şi Mântuitorului nostru ‒ chiar Isus Hristos, Domnul.

Crăciunul este o perioadă glorioasă a anului. Dar este şi o perioadă ocupată pentru cei mai mulţi dintre noi. Sper şi mă rog să nu ne lăsăm copleşiţi de preocupările perioadei în aşa măsură, încât să acordăm atenţie lucrurilor neimportante şi să pierdem bucuriile simple ale celebrării naşterii Sfântului din Betleem.

Adevărata bucurie a Crăciunului nu este adusă de agitaţia şi graba de a face cât mai multe lucruri. Adevărata bucurie a Crăciunului o găsim când Îl punem pe Salvator în centrul preocupărilor noastre din această perioadă.

Născut într-un staul, legănat într-o iesle, El a venit din cer pentru a trăi pe pământ ca om muritor şi pentru a întemeia împărăţia lui Dumnezeu. Evanghelia Sa glorioasă a remodelat modul de a gândi al lumii. El a trăit pentru noi şi a murit pentru noi. Ce-I putem da noi în schimb?

Îmi plac versurile poetei engleze Christina Rossetti:

Ce-aş putea să-I dau eu?

Sărmană cum sunt mereu?

Dacă aş fi păstor smerit,

Un miel eu I-aş da.

Dacă aş fi mag de la răsărit,

Eu mi-aş face partea.

Să-I dau, ce aş putea?

Îi dau inima mea.1

Modul în care sărbătorim Crăciunul trebuie să reflecte dragostea şi altruismul despre care a propovăduit Salvatorul. A da, nu a primi face ca spiritul Crăciunului să înflorească pe deplin. Suntem mai buni unii cu alţii. Ne străduim, cu dragoste în inimi, să-i ajutăm pe cei mai puţin favorizaţi. Inimile ne sunt înduioşate. Îi iertăm pe duşmani, ne aducem aminte de prieteni şi ne supunem lui Dumnezeu. Spiritul Crăciunului luminează fereastra sufletului, putem privi prin ea viaţa agitată a lumii şi putem deveni mai interesaţi de oameni decât de lucruri. Pentru a înţelege sensul adevărat al spiritului Crăciunului, trebuie să ne aducem aminte că originea sintagmei este Spiritul lui Hristos.

Preşedintele David O. McKay a spus: „Fericirea adevărată apare numai când îi facem pe alţii fericiţi ‒ punerea în practică a doctrinei Salvatorului care spune că îţi pierzi viaţa numai pentru a o câştiga. Pe scurt, spiritul Crăciunului este spiritul lui Hristos, care face ca inimile noastre să strălucească de dragoste frăţească şi prietenie şi ne îndeamnă la acte de slujire.

Este spiritul Evangheliei lui Isus Hristos; supunerea faţă de ea va aduce «pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui»”2.

Fie ca noi să dăm aşa cum a dat Salvatorul. Slujirea de bunăvoie este un dar sfânt. Noi dăm în amintirea a toate câte le dă Salvatorul. Fie ca noi să oferim, pe lângă darurile care se sparg sau sunt uitate, şi daruri care au valoare veşnică. Cât de mult mai bună ar fi lumea dacă noi, toţi, am oferi în dar înţelegere şi compasiune, slujire şi prietenie, bunătate şi blândeţe.

În timp ce atmosfera Crăciunului ne învăluie în toată gloria sa, fie ca noi să căutăm, aşa cum au făcut magii, o anume stea strălucitoare care să ne ghideze în timp ce sărbătorim naşterea Salvatorului. Fie ca noi, toţi, să facem călătoria către Betleem în spirit, luând cu noi o inimă blândă, iubitoare ca dar pentru Salvatorul nostru.

Dragi fraţi şi surori, sper ca toţi să aveţi un Crăciun plin de bucurie. Aceasta este speranţa şi rugăciunea mea, în numele sacru al Salvatorului nostru, Isus Hristos, amin.

Note

  1. În Jack M. Lyon şi alţii, Best-Loved Poems of the LDS People (1996), p. 166–167.

  2. David O. McKay, Gospel Ideals (1953), p. 551.