Să curăţim templul din interiorul nostru

Această conferinţă generală a fost convocată într-un moment în care există atât de multă confuzie şi pericol, încât tinerii noştri află cu greu pe ce drum pot să păşească. Fiind avertizaţi prin intermediul revelaţiilor care este situaţia curentă în lume, profeţilor şi apostolilor li s-a arătat întotdeauna ce să facă.

Domnul i-a revelat profetului Joseph Smith „ca fiecare om să poată vorbi în numele lui Dumnezeu, Domnul, chiar Salvatorul lumii”.¹ Când cheile au fost restaurate, ele au făcut ca autoritatea preoţiei să fie prezentă în fiecare casă prin bunici, taţi şi fii.

În urmă cu cincisprezece ani, când lumea era tulburată, Prima Preşedinţie şi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli a emis „Familia: o declaraţie oficială către lume”, a cincea declaraţie din istoria Bisericii. În acord cu definiţia din scriptură, ea este recunoscută drept revelaţie, un îndrumar pe care membrii Bisericii ar face bine să-l citească şi să-l urmeze.

În declaraţie se afirmă în parte: „Noi, Prima Preşedinţie şi Consiliul celor Doisprezece Apostoli ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, declarăm cu solemnitate căsătoria dintre un bărbat şi o femeie ca fiind rânduită de Dumnezeu, familia fiind esenţială pentru planul Creatorului cu privire la destinul etern al copiilor Lui”.²

„Dumnezeii au coborât pentru a-l organiza pe om după chipul Lor, pentru a-l forma după chipul Dumnezeilor, pentru a forma bărbatul şi femeia.

Şi Dumnezeii au spus: Îi vom binecuvânta. Şi… îi vom face să crească şi să se înmulţească, să umple pământul şi să-l supună.”³

Această poruncă nu a fost niciodată anulată.

„Şi îi vom pune la probă prin aceasta pentru a vedea dacă ei vor face toate lucrurile pe care Domnul, Dumnezeul lor, le va porunci lor”.⁴

Intenţia a fost ca noi să fim fericiţi, căci „oamenii sunt ca să poată avea bucurie”.⁵

Lehi ne-a învăţat că oamenii sunt liberi şi trebuie să fie „liberi… pentru a acţiona pentru ei înşişi, şi nu pentru a se acţiona asupra lor, decât dacă aceasta ar fi pedeapsa legii din acea zi mare de pe urmă”.⁶

Vechea zicală: „Domnul votează pentru mine şi Lucifer votează împotriva mea, dar votul meu este cel care contează”, descrie o certitudine doctrinală, anume că libertatea noastră de a alege este mai puternică decât voinţa duşmanului. Libertatea de a alege este preţioasă. O putem da deoparte în mod prostesc, orbeşte, dar ea nu ne poate fi luată cu forţa.

Există, de asemenea, o scuză veche de când lumea: “Diavolul m-a pus s-o fac”. Nu este aşa! El vă poate înşela şi vă poate abate din drum, dar nu are puterea de a vă forţa pe dumneavoastră sau pe oricine altcineva să păcătuiţi sau să vă facă să fiţi mereu păcătos.

A fi înzestrat cu puterea de a crea viaţă aduce cu sine cea mai mare bucurie şi cea mai periculoasă ispită. Darul vieţii muritoare şi capacitatea de a crea alte vieţi este o binecuvântare divină. Prin exercitarea în neprihănire a acestei puteri, mai mult ca prin orice altceva, ne putem apropia de Tatăl nostru din Cer şi putem avea parte de o plenitudine de bucurii. Această putere nu este o parte întâmplătoare a planului fericirii. Ea este cheia – adevărata cheie.

Fie că folosim această putere aşa cum o cer legile eterne, fie că respingem scopul ei divin, acel lucru va determina pentru totdeauna ceea ce vom deveni. „Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Spiritul lui Dumnezeu locuieşte în voi?”⁷

Există ceva foarte eliberator atunci când o persoană hotărăşte, din propria ei iniţiativă, să fie supusă Tatălui nostru şi Dumnezeului nostru şi să-I exprime Lui această dorinţă în rugăciune.

Atunci când ne supunem, ne putem bucura de aceste puteri în legământul căsătoriei. Din fântânile noastre de viaţă vor veni copiii noştri, familia noastră. Dragostea dintre soţ şi soţie poate fi constantă şi poate aduce împlinire şi mulţumire în toate zilele vieţii noastre.

Dacă unei persoane îi sunt negate aceste binecuvântări în viaţa muritoare, există promisiunea că ele îi vor fi date în lumea care va veni.

Dragostea pură presupune că, numai după un angajament de fidelitate veşnică, o ceremonie legală şi legitimă, şi, ideal, după rânduiala de pecetluire în templu, acele puteri creatoare de viaţă sunt eliberate pentru exprimarea din plin a dragostei. Ele trebuie să fie împărtăşite numai şi numai între bărbat şi femeie, soţ şi soţie, cu acea persoană care este tovarăşul nostru pentru totdeauna. Asupra acestui subiect Evanghelia este foarte clară.

Suntem liberi să ignorăm poruncile, dar atunci când revelaţia vorbeşte în termeni atât de deschişi, precum „să nu”, este mai bine să-i dăm atenţie.

Adversarul este gelos pe toţi cei care au puterea de a crea viaţă. Satana nu poate crea viaţă; el este neputincios. „El caută ca toţi oamenii să fie nenorociţi la fel ca şi el”.⁸ El caută să degradeze folosirea corectă a puterilor dătătoare de viaţă, ispitindu-vă să intraţi în relaţii imorale.

Domnul foloseşte expresia „se mai aseamănă” pentru a crea o imagine pe care cei care-L urmează s-o înţeleagă, cum ar fi:

„Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor”.⁹

„Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină”.¹⁰

În zilele noastre, influenţa teribilă a pornografiei este precum o plagă care se întinde în toată lumea, infectând aici şi acolo, încercând nemiloasă să invadeze fiecare casă, cel mai frecvent prin soţ şi tată. Efectul acestei plăgi poate fi şi, din nefericire, este deseori fatal din punct de vedere spiritual. Lucifer caută să distrugă „planul cel mare al mântuirii”,¹¹ „marele plan al fericirii”.¹²

Pornografia va respinge întotdeauna Spiritul lui Hristos şi va întrerupe comunicaţia între Tatăl nostru Ceresc şi copiii Săi şi va distruge relaţiile tandre dintre soţ şi soţie.

Preoţia deţine puterea absolută. Ea vă poate proteja de plaga pornografiei – şi aceasta este o plagă – dacă cedaţi influenţei ei. Dacă o persoană este supusă, preoţia poate arăta în ce mod se poate stopa un obicei şi chiar stopa o dependenţă. Deţinătorii preoţiei au această autoritate şi trebuie s-o folosească pentru a îndepărta aceste influenţe.

Tragem un semnal de alarmă şi îi avertizăm pe membrii Bisericii să se trezească şi să înţeleagă ce se întâmplă. Părinţi, fiţi atenţi, chiar precauţi, căci această slăbiciune ar putea să vă ameninţe cercul familiei.

Noi predăm un standard de comportament moral care ne va proteja de înlocuitorii sau imitaţiile Satanei care înlocuiesc căsătoria. Trebuie să înţelegem că orice încercare de a intra în orice relaţie care nu este în armonie cu principiile Evangheliei este greşită. Din Cartea lui Mormon învăţăm că „ticăloşia niciodată nu a fost fericire”.¹³

Unii presupun că ei aşa au fost creaţi şi nu pot depăşi ceea ce simt că sunt tendinţe înnăscute faţă de lucrurile necurate şi nefireşti. Nu este aşa! De ce ar face Tatăl nostru Ceresc acest lucru cuiva? Amintiţi-vă, El este Tatăl nostru.

Pavel a promis că „Dumnezeu… nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda”.¹⁴ Dumneavoastră puteţi, dacă vreţi, să stopaţi orice obicei şi să înlăturaţi orice dependenţă şi să vă îndepărtaţi de ceea ce nu este demn de niciun membru al Bisericii. Aşa cum ne previne Alma, trebuie să „[veghem] şi să [ne rugăm] fără răgaz”.¹⁵

Isaia ne-a avertizat: „Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune!”.¹⁶

Cu ani în urmă, am vizitat o şcoală în Albuquerque. Învăţătoarea mi-a povestit despre un băiat care a adus o pisicuţă în clasă. Aşa cum vă puteţi imagina, acel lucru a perturbat ora. Ea i-a spus să iasă cu pisicuţa în faţa clasei.

A mers bine până când unul dintre copii a întrebat: „Este un pisoiaş băieţel sau o pisicuţă fetiţă?”

Nedorind să discute despre acele lucruri, învăţătoarea a spus: „Nu contează. Este doar o pisicuţă”.

Dar ei au insistat. În cele din urmă, un băiat a ridicat mâna şi a spus: „Ştiu cum puteţi afla”.

Resemnată să înfrunte problema, învăţătoarea a întrebat: „Cum poţi afla?”.

Elevul a răspuns: „Puteţi vota ce este!”.

Puteţi râde la această poveste, dar dacă nu suntem atenţi, astăzi există aceia care, nu numai că tolerează, dar şi apără schimbarea legii care va legaliza imoralitatea, ca şi cum un vot ar schimba în vreun fel legile lui Dumnezeu şi ale naturii. O lege împotriva naturii ar fi imposibil de instaurat cu forţa. De exemplu, un vot împotriva legii gravităţii ar aduce ceva bun?

Există atât legi morale, cât şi fizice „irevocabil [hotărâte] în cer dinainte de crearea acestei lumi”, care nu pot fi schimbate.¹⁷ Istoria demonstrează în repetate rânduri că standardele morale nu pot fi schimbate prin bătălie şi nici prin vot. Faptul de a legaliza ceea ce este rău sau ticălos la origine nu va preveni durerea şi pedepsele care vor urma la fel de sigur cum noaptea urmează după zi.

Indiferent de opoziţie, noi suntem hotărâţi să rămânem pe poziţie. Vom respecta principiile şi legile şi rânduielile Evangheliei. Dacă ele sunt prost înţelese, fie în mod inocent, fie intenţionat, aşa să fie. Nu putem schimba; nu vom schimba standardele morale. Ne pierdem repede drumul atunci când nu ne supunem legilor lui Dumnezeu. Dacă nu ne protejăm şi nu ne susţinem familiile, civilizaţia şi libertăţile noastre vor pieri cu siguranţă.

„Eu, Domnul, sunt obligat când faceți ceea ce spun Eu; dar, când nu faceți ceea ce spun, nu aveți promisiuni”.¹⁸

Fiecare suflet închis în închisoarea păcatului, a vinovăţiei sau a perversiunii are o cheie de la poartă. Cheia poartă eticheta „pocăinţă”. Dacă ştiţi cum să folosiţi această cheie, duşmanul nu vă poate ţine închişi. Principiile gemene ale pocăinţei şi ale iertării depăşesc în tărie puterea înspăimântătoare a ispititorului. Dacă sunteţi dependenţi de un obicei nedemn sau de consumarea unor substanţe care sunt interzise, trebuie să stopaţi comportamentul dăunător. Îngeri vă vor vorbi¹⁹ şi conducătorii preoţiei vă vor îndruma în acele momente dificile.

Niciunde nu este manifestată mai mult generozitatea şi bunătatea şi mila lui Dumnezeu decât în pocăinţă. Înţelegeţi puterea desăvârşită de curăţire a ispăşirii făcute de Fiul lui Dumnezeu, Salvatorul nostru, Mântuitorul nostru? El a spus: „Eu, Dumnezeu, am suferit aceste lucruri pentru toţi, pentru ca ei să nu sufere, dacă ei se vor pocăi”.²⁰ În acest act divin de dragoste, Salvatorul a plătit pedepsele pentru păcatele noastre, astfel încât noi să nu avem nimic de plătit.

Pentru cei care doresc cu adevărat, există o cale de întoarcere. Pocăinţa este precum un detergent. Chiar petele adânci ale păcatului vor fi curăţate.

Deţinătorii preoţiei poartă cu ei antidotul pentru a îndepărta imaginea teribilă a pornografiei şi pentru a spăla vina. Preoţia are puterea de a ne scăpa de influenţa obiceiurilor noastre, chiar de a ne elibera din lanţul dependenţei, oricât de strâns este prins. Ea poate vindeca cicatricele greşelilor trecute.

În toată revelaţia nu cunosc cuvinte mai frumoase şi mai alinătoare decât acestea: „Iată, acela care s-a pocăit de păcatele lui este iertat şi Eu, Domnul, nu-Mi mai amintesc de ele”.²¹

Uneori, chiar după mărturisirea şi plătirea pedepselor, cea mai dificilă parte a pocăinţei este să te ierţi pe tine însuţi. Puteţi ajunge să cunoaşteţi că iertarea înseamnă iertare.

„După cât de des se pocăieşte poporul Meu, tot aşa îi voi ierta Eu greşelile faţă de Mine.”²²

Preşedintele Joseph Fielding Smith mi-a povestit despre o femeie care se lupta să găsească o cale de ieşire dintr-o viaţă foarte imorală. Ea l-a întrebat ce trebuia să facă acum.

Drept răspuns, el i-a cerut să-i citească din Vechiul Testament povestea lui Lot şi a soţiei acestuia, care fusese transformată într-un stâlp de sare.²³ Apoi, a întrebat-o: „Ce lecţie înveţi din aceste versete?”.

Ea a răspuns: „Domnul îi va distruge pe cei care sunt ticăloşi”.

„Nu aceasta!” Preşedintele Smith a spus că lecţia pentru această femeie care se pocăia şi pentru dumneavoastră este: „Să nu te uiţi înapoi!”²⁴

Destul de ciudat poate părea că cea mai simplă şi cea mai puternică prevenire şi tratare a pornografiei sau a oricărei fapte necurate este să le ignori şi să le eviţi. Ştergeţi din minte orice gând nedemn care încearcă să prindă rădăcini. O dată ce aţi decis să rămâneţi curaţi, vă afirmaţi libertatea de a alege dată de Dumnezeu. Şi apoi, aşa cum a sfătuit preşedintele Smith, „Nu vă uitaţi înapoi”.

Vă promit că pacea şi fericirea sunt în faţa dumneavoastră şi a familiei dumneavoastră. Scopul final al oricărei activităţi în Biserică este ca un bărbat, soţia sa şi copiii lor să poată fi fericiţi în căminul lor. Şi invoc binecuvântările Domnului asupra dumneavoastră, a celor care luptaţi împotriva acestei plăgi teribile, pentru a găsi vindecarea care ne este disponibilă prin preoţia Domnului. Depun mărturie despre acea putere în numele lui Isus Hristos, amin.