Să fie lumină!

Un pericol ce ameninţă mereu familia este atacul permanent din partea forţelor răului care par să vină din toate direcţiile. Deşi principalul nostru efort trebuie să fie îndreptat spre căutarea luminii şi adevărului, ar fi înţelept din partea noastră să ne camuflăm căminele pentru a le apăra de bombele letale care distrug dezvoltarea şi creşterea spirituală. Pornografia, în special, este o armă de distrugere în masă a principiilor morale. Impactul ei se află pe primul loc în rândul lucrurilor care distrug valorile morale. Unele programe TV şi pagini de Internet sunt la fel de distrugătoare. Aceste forţe ale răului îndepărtează lumina şi speranţa din lume. Nivelul degradării morale este din ce în ce mai mare.⁵ Dacă noi nu distrugem răul din căminele şi vieţile noastre, să nu fim surprinşi dacă exploziile ce distrug principiile morale zdruncină pacea care este răsplata vieţii trăită în neprihănire. Responsabilitatea noastră este să fim în lume, dar nu ai lumii.

Pe lângă aceasta, trebuie să sporim respectarea principiilor religiei noastre în căminul nostru. Seara în familie săptămânală, rugăciunea în familie zilnică şi studiul scripturilor în familie zilnic sunt esenţiale. Trebuie să introducem în căminele noastre mijloace de informare în masă care sunt virtuoase, vrednice de iubit, care au bună reputaţie sau sunt demne de laudă⁶. Dacă facem din căminele noastre locuri sfinte, care ne oferă adăpost împotriva răului, noi vom fi protejaţi împotriva consecinţelor potrivnice pe care scripturile le-au prezis.

Pe lângă protejarea familiilor proprii, noi trebuie să fim o sursă de lumină pentru protejarea comunităţilor noastre. Salvatorul a spus: „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri”⁷.

Timpul nostru a fost descris ca „un timp al belşugului şi o eră a îndoielii”⁸. Indiferenţa morală pătrunde peste tot. Credinţa fundamentală în puterea şi autoritatea lui Dumnezeu nu este doar pusă sub semnul întrebării, ci şi denigrată. În aceste condiţii, cum putem noi promova valori într-un mod care să-i determine pe necredincioşi şi pe cei indiferenţi să-şi ofere sprijinul şi care să ajute la atenuarea coborârii tot mai rapide spre violenţă şi rău?

Această întrebare are o importanţă copleşitoare. Gândiţi-vă la profetul Mormon şi la suferinţa sa când a declarat: „Cum de aţi putut voi să-L respingeţi pe Isus care a stat cu braţele deschise ca să vă primească!”⁹. Suferinţa lui Mormon era îndreptăţită şi fiul său, Moroni, a fost lăsat să descrie „povestea tristă a distrugerii poporului [său]”¹⁰.

Experienţa pe care am dobândit-o trăind alături de oameni din întreaga lume şi interacţionând cu ei mă face să fiu optimist. Eu cred că lumina şi adevărul pot fi păstrate în timpul nostru. În toate naţiunile, există un număr mare de oameni care Îl preaslăvesc pe Dumnezeu şi se simt răspunzători în faţa Sa pentru comportamentul lor. Unii observatori consideră că are loc o reînviere a credinţei la nivel global.¹¹ În calitate de conducători ai Bisericii, noi am cunoscut conducători ai altor credinţe şi am constatat că există o temelie morală comună, care transcende diferenţele teologice şi ne uneşte în aspiraţia noastră la o societate mai bună.

Noi constatăm, de asemenea, că majoritatea oamenilor manifestă încă respect faţă de valorile morale fundamentale. Dar să nu ne înşelăm: există, de asemenea, oameni care sunt hotărâţi atât să distrugă credinţa, cât şi să respingă orice influenţă a religiei în societate. Alţi oameni răi exploatează, manipulează şi distrug societatea cu droguri, pornografie, exploatare sexuală, trafic de persoane, jaf şi afaceri murdare. Puterea şi influenţa acestor persoane sunt foarte mari, chiar dacă numărul lor este relativ mic.

A avut întotdeauna loc o luptă neîntreruptă între oamenii credincioşi şi cei care doresc scoaterea religiei şi a lui Dumnezeu din viaţa publică.¹² Mulţi formatori de opinie, de astăzi, resping un punct de vedere moral al lumii bazate pe valori iudeo-creştine. În opinia lor, nu există o ordine morală obiectivă.¹³ Ei consideră că nu trebuie să se acorde prioritate obiectivelor morale.¹⁴

Totuşi, majoritatea oamenilor aspiră să fie buni şi cinstiţi. Lumina lui Hristos, care este diferită de Duhul Sfânt, le animă conştiinţa. Ştim din scripturi că Lumina lui Hristos este „Spiritul [care] dă lumină fiecărui om care vine pe lume”¹⁵. Această lumină este dată „pentru binele întregii lumi”¹⁶. Preşedintele Boyd K. Packer ne-a învăţat că aceasta este o „sursă de inspiraţie, pe care fiecare dintre noi o posedă împreună cu toţi ceilalţi membri ai familiei umane”¹⁷. De aceea, mulţi oameni vor accepta valorile morale chiar şi atunci când au la bază convingeri religioase pe care ei înşişi nu le susţin. Aşa cum citim în Mosia din Cartea lui Mormon: „Nu este obişnuit ca glasul poporului să dorească ceva care este împotriva a ceea ce este drept; dar este obişnuit ca partea cea mai mică a poporului să dorească ceea ce nu este drept”. Mosia avertizează apoi: „Dacă va veni timpul ca glasul poporului să aleagă nedreptatea, atunci este timpul ca judecăţile lui Dumnezeu să vină”¹⁸.

În lumea noastră tot mai lipsită de neprihănire, este esenţial ca valorile ce au la bază crezuri religioase să facă parte din discursul public. Persoanelor cu opinii morale, care au la bază o conştiinţă religioasă, trebuie să li se acorde în egală măsură accesul la dezbateri publice. Conform constituţiilor majorităţii ţărilor, unei conştiinţe religioase nu i se poate acorda prioritate, dar nici nu poate fi desconsiderată.¹⁹

Credinţa religioasă este o sursă de lumină, cunoaştere şi înţelepciune şi este de mare ajutor societăţii când susţinătorii au un comportament moral pentru că ei se simt răspunzători în faţa lui Dumnezeu.²⁰

Două principii religioase vor ilustra această idee.

Al treisprezecelea articol de credinţă începe astfel: „Noi credem că trebuie să fim cinstiţi”. Onestitatea este un principiu fundamental al crezului religios şi una dintre legile fundamentale ale lui Dumnezeu.

Cu mulţi ani în urmă, când practicam avocatura în California, un prieten şi client, care nu era membru al credinţei noastre, a venit să mă vadă şi, cu mare entuziasm, mi-a arătat o scrisoare pe care o primise de la unul dintre episcopii SZU, al unei episcopii din apropiere. Episcopul scria că un membru al congregaţiei sale, un fost angajat al clientului meu, luase materiale de la locul de muncă al clientului meu şi le înregistrase ca surplus. Dar, după ce devenise un sfânt din zilele din urmă dedicat, care încerca să-L urmeze pe Isus Hristos, angajatul a recunoscut că ceea ce făcuse ere necinstit. În scrisoare se afla o sumă de bani care acoperea nu numai costul materialelor, ci şi dobânda. Clientul meu a fost impresionat de faptul că Biserica, printr-o conducere laică, îl ajuta pe acest bărbat în eforturile sale de a se împăca cu Dumnezeu.

Gândiţi-vă la lumina şi adevărul pe care valoarea împărtăşită a onestităţii o are în lumea iudeo-creştină. Gândiţi-vă la impactul asupra societăţii dacă tinerii nu ar copia în şcoală, adulţii ar fi oneşti la locul de muncă şi fideli legămintelor căsătoriei. Pentru noi, conceptul onestităţii fundamentale îşi are rădăcinile în viaţa şi învăţăturile Salvatorului. Onestitatea este, de asemenea, o caracteristică preţuită de multe alte credinţe şi de literatura istorică. Poetul Robert Burns a spus: „Un om onest este cea mai nobilă creaţie a lui Dumnezeu”²¹. În aproape toate cazurile, oamenii credincioşi se simt datori faţă de Dumnezeu să fie oneşti. Acesta a fost motivul pentru care omul din California se pocăia de actul său de necinste.

Într-o cuvântare de început de an, rostită de Clayton Christensen, profesor la Harvard şi conducător în Biserică, a împărtăşit povestea adevărată a unui coleg de profesie şi prieten dintr-o altă ţară, care studiase democraţia. Acest prieten a rămas surprins de cât de importantă este religia pentru democraţie. El a subliniat faptul că, în societăţile în care cetăţenii sunt învăţaţi de la o vârstă fragedă să se simtă răspunzători în faţa lui Dumnezeu pentru onestitatea şi integritatea lor, ei vor respecta regulile şi practicile care, deşi neobligatorii, promovează idealuri democratice. În societăţile în care acest lucru nu se întâmplă, nu pot exista suficienţi poliţişti pentru a impune comportamentul onest.²²

Evident, valorile morale ce au legătură cu onestitatea pot juca un rol important în promovarea luminii şi adevărului şi în perfecţionarea societăţii şi ar trebui preţuite de aceia care nu au credinţă.

Un al doilea exemplu al felului în care credinţa religioasă ajută societatea şi aduce lumină lumii îl reprezintă rolul religiei în tratarea tuturor copiilor lui Dumnezeu ca fraţi şi surori.

Multe instituţii care au la bază credinţa s-au aflat, în ultimele două secole, în fruntea eforturilor de a ajunge la cei defavorizaţi şi a-i salva pentru că ele cred că toţi oamenii sunt făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.²³ William Wilberforce, marele om de stat britanic, care a avut un rol major în scoaterea în afara legii a comerţului cu sclavi în Marea Britanie, este un exemplu excelent.²⁴ Amazing Grace, impresionantul imn, precum şi inspiratul film cu acelaşi nume, surprind atmosfera din primii ani ai deceniului 1800-1810 şi vorbesc despre eforturile sale eroice. Eforturile neobosite ale lui Wilberforce s-au numărat printre primii paşi făcuţi pentru a elimina această practică opresivă, crudă şi lipsită de scrupule. În cadrul acestor eforturi, el şi alţi conducători au iniţiat reforma principiilor moralei publice. El a considerat că educaţia şi guvernul trebuiau să aibă baze morale.²⁵ „Viziunea sa despre bunăstarea morală şi spirituală a fost lucrul pentru care a trăit, fie că a fost vorba de apărarea instituţiei căsătoriei, fie despre atacarea practicilor comerţului cu sclavi sau apărarea susţinută a zilei de sabat.”²⁶ El a contribuit, cu multă energie, la mobilizarea liderilor morali şi sociali ai ţării la lupta întregii naţiuni împotriva viciului.²⁷

În istoria începuturilor Bisericii noastre, vasta majoritate a membrilor noştri s-au opus sclaviei.²⁸ Acesta a fost un motiv important care a declanşat, împreună cu crezurile noastre religioase, ostilitatea şi violenţa gloatelor împotriva membrilor noştri, precum şi ordinul de exterminare emis de guvernatorul Boggs din Missouri.²⁹ În anul 1833, Joseph Smith a primit o revelaţie în care se spunea: „Nu este drept ca un om să fie înrobit de un altul”³⁰. Faptul că noi susţinem libertatea religiei şi tratarea tuturor oamenilor ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu constituie un punct central al doctrinei noastre.

Acestea sunt numai două exemple cu privire la modul în care valori bazate pe credinţă susţin principii care sunt o mare binecuvântare pentru societate. Există mult mai multe. Trebuie să participăm noi înşine şi să-i sprijinim pe oamenii cu caracter şi integritate să contribuie la restabilirea valorilor morale care vor binecuvânta întreaga comunitate.