Despre lucrurile care contează cel mai mult

Aceasta este o lecţie de învăţat simplă, dar decisivă. Poate părea logic când ne gândim la aceasta cu privire la copaci sau la turbulenţă, dar este surprinzător cât este de uşor să ignorăm această lecţie când este vorba să aplicăm aceste principii în propriile noastre vieţi zilnice. Când nivelurile stresului cresc, când apar problemele, când ne loveşte necazul, prea des încercăm să menţinem acelaşi ritm nebunesc sau chiar să-l accelerăm, gândind cumva că, cu cât grăbim ritmul, cu atât mai bine va fi de noi.

Una dintre caracteristicile vieţii moderne pare să fie aceea că ne mişcăm cu o rată mereu crescândă, indiferent de turbulenţă sau de obstacole.

Ca să fim sinceri, este mai uşor să fim ocupaţi. Cu toţii ne putem gândi la o listă de sarcini care va copleşi programele noastre. Unii s-ar putea chiar gândi că propria lor valoare depinde de lungimea listei lor cu lucrurile pe care le au de făcut. Îşi umplu timpul lor liber cu liste de întruniri şi probleme mărunte – chiar în timpul vremurilor de stres şi obositoare. Deoarece îşi complică vieţile fără să fie nevoie, deseori simt tot mai multă frustrare, mai puţină bucurie şi prea puţin rost al vieţilor lor.

S-a spus că orice virtute, când este dusă la extrem, poate deveni un viciu. Aceasta se aplică cu certitudine programelor supraîncărcate din zilele noastre. Vine un moment în care realizările pot deveni pietre de poticnire, iar ambiţiile pot deveni oprelişti în calea progresului.

Înţelepţii înţeleg şi aplică lecţiile despre inelele copacului şi turbulenţe. Ei rezistă tentaţiei de a se lăsa prinşi în iureşul nebunesc al vieţii de zi cu zi. Ei urmează sfatul: „Sunt alte lucruri mai importante despre viaţă decât să o faci să meargă mai repede”.¹ Pe scurt, ei se concentrează asupra lucrurilor care contează cel mai mult.

Într-o conferinţă generală recentă, vârstnicul Dallin H. Oaks, ne-a învăţat: „Trebuie să precedăm unele lucruri bune pentru a putea alege altele mai bune sau pe cele mai bune, deoarece ele ne măresc credinţa în Domnul Isus Hristos şi ne întăresc familiile”.²

Căutarea celor mai bune lucruri conduce în mod inevitabil la principiile de bază ale Evangheliei lui Isus Hristos – adevărurile simple şi frumoase revelate nouă de un Tată din Cer grijuliu, veşnic şi atotştiutor. Aceste doctrine şi principii esenţiale, deşi suficient de simple ca să fie înţelese de un copil, oferă răspunsurile la cele mai complexe întrebări ale vieţii.

Există o frumuseţe şi o claritate care provin din simplitatea pe care noi, uneori, nu o apreciem în setea noastră de soluţii elaborate.

De exemplu, nu la mult timp după ce astronauţii şi cosmonauţii au înconjurat pământul, ei au înţeles că stiloul cu pastă nu va funcţiona în spaţiu. Şi astfel, câţiva oameni foarte deştepţi au pornit la muncă pentru a rezolva problema. A fost nevoie de mii de ore şi de milioane de dolari dar, în cele din urmă, au fabricat un stilou care putea scrie oriunde, la orice temperatură şi aproape pe orice suprafaţă. Dar cum au comunicat astronauţii şi cosmonauţii până când problema a fost rezolvată? Pur şi simplu, au folosit un creion.

Leonardo da Vinci este citat pentru că a spus: „Simplitatea este complexitatea supremă”.³ Când privim la principiile fundamentale ale planului fericirii, planul salvării, putem recunoaşte şi aprecia în claritatea şi simplitatea lui eleganţa şi frumuseţea înţelepciunii Tatălui nostru Ceresc. Apoi, când ne trăim vieţile aşa cum vrea El să le trăim, acesta este începutul înţelepciunii noastre.

O povestire despre legendarul antrenor de fotbal american Vince Lombardi spune că acesta avea un ritual pe care îl îndeplinea în prima zi de antrenament. El ţinea o minge de fotbal, o arăta sportivilor care jucaseră fotbal de mulţi ani, şi spunea: „Domnilor… aceasta este o minge de fotbal!”. Vorbea despre mărimea şi forma ei, cum putea fi lovită, purtată sau pasată. Ducea echipa pe terenul gol şi spunea: „Acesta este un teren de fotbal”. Îi plimba în jurul terenului, descriindu-le dimensiunea, forma, regulile jocului şi în ce mod se juca acesta.⁴

Acest antrenor ştia că, până şi aceşti jucători experimentaţi şi, desigur, chiar şi echipa, puteau deveni mari numai prin stăpânirea elementelor de bază. Îşi puteau petrece timpul exersând trucuri complicate de joc, dar până când nu stăpâneau elementele de bază ale jocului, nu ar fi devenit niciodată o echipă campioană.

Cred că mulţi dintre noi înţeleg în mod intuitiv cât sunt de importante elementele de bază. Înseamnă că, uneori devenim distraşi de aşa de multe lucruri care par mai ispititoare.

Materiale tipărite, diverse surse media, instrumente şi dispozitive electronice – toate folositoare dacă sunt întrebuinţate în mod corespunzător – pot deveni diversiuni dăunătoare sau camere de izolare nemiloase.

Şi totuşi, în mijlocul multitudinii de glasuri şi alegeri, umilul Bărbat din Galilea stă cu mâinile întinse, aşteptând. Mesajul Lui este simplu: „Vino, urmează-Mă”.⁵ Şi El nu vorbeşte la un microfon puternic, ci cu un glas blând şi subţire.⁶ Este atât de uşor ca mesajul de bază al Evangheliei să se piardă în mijlocul potopului de informaţii care ne asaltează din toate părţile.

Scripturile sfinte şi cuvintele rostite de profeţii în viaţă pun accentul pe principiile şi doctrinele fundamentale ale Evangheliei. Motivul pentru care ne întoarcem la aceste principii fundamentale, la doctrinele pure, este faptul că ele sunt poarta către adevărurile cu un înţeles profund. Ele sunt uşa care duce la experienţe de o importanţă plină de inspiraţie, care altfel s-ar situa dincolo de capacitatea noastră de înţelegere. Aceste principii simple, de bază, sunt cheia pentru a trăi în armonie cu Dumnezeu şi cu omul. Ele sunt cheile pentru a deschide ferestrele cerului. Ele ne conduc spre pacea, bucuria şi înţelegerea pe care Tatăl Ceresc le-a promis copiilor Săi care Îl ascultă şi I se supun.

Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, am face bine să încetinim puţin, să folosim viteza optimă pentru rezolvarea problemelor noastre, să ne concentrăm asupra a ceea ce are însemnătate, să ne ridicăm ochii şi să vedem cu adevărat lucrurile care contează cel mai mult. Să fim atenţi la preceptele de bază pe care Tatăl nostru Ceresc le-a dat copiilor Săi, care vor pune bazele unei vieţi muritoare bogate şi roditoare împreună cu promisiunile fericirii eterne. Ele ne vor învăţa să facem „toate aceste lucruri… în înţelepciune şi ordine; căci nu este nevoie ca [noi să fugim mai repede decât este puterea noastră]. Şi iarăşi este potrivit ca [noi să fim sârguincioşi], pentru ca astfel să putem câştiga premiul”.⁷

Dragi fraţi şi surori, îndeplinirea cu sârguinţă a lucrurilor care contează cel mai mult ne va conduce către Salvatorul lumii. De aceea „noi vorbim despre Hristos, ne bucurăm în Hristos, predicăm despre Hristos, profeţim despre Hristos… ca să [putem şti la ce sursă să ne uităm pentru iertarea păcatelor noastre]”.⁸ În complexitatea, confuzia şi iureşul traiului modern, aceasta este „[calea] nespus mai bună”.⁹

Pe măsură ce ne întoarcem către Tatăl nostru Ceresc şi căutăm înţelepciunea Sa în privinţa lucrurilor care contează cel mai mult, noi învăţăm în repetate rânduri importanţa celor patru relaţii cheie: cu Dumnezeul nostru, cu familiile noastre, cu semenii noştri şi cu noi înşine. Pe măsură ce ne evaluăm propriile vieţi cu o minte binevoitoare, vom vedea unde am plutit în derivă de la calea nespus mai bună. Ochii înţelegerii noastre vor fi deschişi şi vom recunoaşte ce trebuie făcut pentru a ne purifica inimile şi a ne redirecţiona viaţa.

Prima, relaţia noastră cu Dumnezeu este cea mai sacră şi mai vitală. Noi suntem copiii Săi de spirit. El este Tatăl nostru. El doreşte fericirea noastră. Când Îl căutăm, când învăţăm despre Fiul Său, Isus Hristos, când ne deschidem inimile faţă de influenţa Spiritului Sfânt, vieţile noastre devin mai stabile şi mai sigure. Simţim pace, bucurie şi împlinire pe măsură ce facem tot ce putem pentru a trăi în conformitate cu planul etern al lui Dumnezeu şi a ţine poruncile Sale.

Ne îmbunătăţim relaţia cu Tatăl nostru Ceresc învăţând despre El, fiind în comuniune cu El, pocăindu-ne de păcatele noastre şi urmându-L în mod activ pe Isus Hristos, căci „nimeni nu vine la Tatăl decât prin [Hristos]”.¹⁰ Pentru a ne întări relaţia cu Dumnezeu, avem nevoie să petrecem ceva timp plin de însemnătate singuri cu El. Să ne concentrăm în linişte asupra rugăciunii personale zilnice şi asupra studiului scripturii, să căutăm totdeauna să fim demni de a deţine o recomandare pentru templu valabilă – acestea vor fi unele investiţii înţelepte ale timpului pe care îl petrecem şi ale eforturilor noastre pe care le depunem pentru a ne apropia mai mult de Tatăl nostru Ceresc. Să luăm în seamă invitaţia din Psalmii: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu”.¹¹

A doua relaţie cheie a noastră este cea cu familiile noastre. Întrucât „niciun alt succes nu poate compensa eşecul” ¹² în căsnicie, trebuie să ne facem o prioritate din familiile noastre. Clădim relaţii de familie profunde şi iubitoare făcând lucruri simple împreună, precum mesele în familie, serile în familie şi, chiar, numai distrându-ne împreună. În relaţiile de familie, dragostea este în mod real exprimată prin timpul pe care-l petrecem cu familia noastră. Să ne facem timp unii pentru alţii este cheia pentru armonia în cămin. Să vorbim unul cu altul şi nu unul despre altul. Învăţăm unul de la altul şi apreciem diferenţele dintre noi, precum şi asemănările. Stabilim o legătură divină unul cu altul atunci când căutăm să ne apropiem de Dumnezeu împreună prin rugăciunea în familie, studiul Evangheliei şi preaslăvirea în zilele de duminică.

A treia relaţie cheie pe care o avem este cu semenii noştri. Clădim această relaţie cu fiecare persoană în parte – fiind sensibili la nevoile altora, slujindu-le şi oferindu-le din timpul şi talentele noastre. Am fost profund impresionat de o soră care era împovărată cu problemele vârstei şi ale bolii, dar a decis că, deşi nu putea face multe, putea să asculte. Şi astfel, în fiecare săptămână ea căuta oameni care păreau tulburaţi sau descurajaţi şi petrecea timp cu ei, ascultându-i. Ce binecuvântare a fost ea în vieţile atât de multor oameni.

A patra relaţie cheie este cu noi înşine. Poate părea ciudat să gândim că avem o relaţie cu noi înşine, dar avem. Unii oameni nu se pot înţelege pe ei înşişi. Se critică şi se subapreciază singuri cât e ziua de lungă, până când încep să se urască. V-aş sugera să reduceţi graba şi să vă rezervaţi puţin mai mult timp pentru a vă cunoaşte mai bine pe dumneavoastră înşivă. Plimbaţi-vă în natură, priviţi un răsărit de soare, bucuraţi-vă de creaţiile lui Dumnezeu, meditaţi la adevărurile Evangheliei restaurate şi aflaţi ce înseamnă ele pentru dumneavoastră personal. Învăţaţi să vă vedeţi pe dumneavoastră înşivă aşa cum vă vede Tatăl Ceresc – ca pe o fiică preţioasă a Sa sau ca pe un fiu preţios al Său, cu potenţial divin.

Dragi fraţi şi surori, să fim înţelepţi. Să ne întoarcem la apele doctrinei pure ale Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos. Să ne ospătăm cu bucurie din ele, în simplitatea şi claritatea lor. Cerurile sunt deschise din nou. Evanghelia lui Isus Hristos este pe pământ încă o dată, şi adevărurile ei simple sunt o sursă abundentă de bucurie!

Dragi fraţi şi surori, noi avem într-adevăr un motiv măreţ să ne bucurăm. Dacă viaţa, cu ritmul ei grăbit şi stresul pe care-l implică, a făcut să fie dificil pentru dumneavoastră să vă bucuraţi, atunci probabil că acum este un moment potrivit să vă concentraţi din nou pe ceea ce contează cel mai mult.

Tăria nu vine din activitatea frenetică, ci din a ne stabili pe fundaţia fermă a adevărului şi a luminii. Vine din concentrarea atenţiei şi eforturilor noastre asupra elementelor de bază ale Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos. Vine din atenţia acordată lucrurilor divine care contează cel mai mult.

Să ne simplificăm puţin vieţile. Să facem schimbările necesare pentru a ne concentra din nou vieţile asupra frumuseţii sublime a căii simple, umile a ucenicilor creştini – calea care conduce totdeauna la o viaţă plină de înţeles, bucurie şi pace. Pentru aceasta mă rog în timp ce vă las binecuvântarea mea, în numele sfânt al lui Isus Hristos, amin.