Duhul Sfânt şi revelaţia

Când Salvatorul a vizitat meleagurile americane, El a chemat doisprezece ucenici. Unul dintre mesajele Lui către ei şi ceilalţi oameni a fost despre Duhul Sfânt. După ce i-a învăţat, Salvatorul a plecat şi le-a promis că Se va întoarce a doua zi. Oamenii s-au străduit în acea noapte să adune pe câţi mai mulţi cu putinţă ca să Îl asculte.

Ucenicii au adunat oamenii în 12 grupuri ca să-i înveţe ce i-a învăţat Salvatorul pe ei. De primă însemnătate ca învăţătură era importanţa Duhului Sfânt (vezi 3 Nefi 11–18). După aceea, oamenii au îngenuncheat şi s-au rugat. Dorinţa sinceră a inimii lor era să li se dea Duhul Sfânt (vezi 3 Nefi 19:8–9).

Salvatorul S-a arătat lor şi le-a întărit importanţa Duhului Sfânt când El S-a rugat Tatălui:

„Tată, Eu Îţi mulţumesc Ţie pentru că Tu ai dat Duhul Sfânt acestora pe care Eu i-am ales…

Tată, Eu Te rog pe Tine ca Tu să dai Duhul Sfânt tuturor acelora care vor crede în cuvintele lor” (3 Nefi 19:20–21).

Bazându-mă pe acest eveniment din Cartea lui Mormon, eu înţeleg mai bine de ce preşedintele Wilford Woodruff a spus că „darul Duhului Sfânt este cel mai măreţ dar ce poate fi conferit omului…

El nu este dat numai bărbaţilor, numai apostolilor sau profeţilor; el aparţine fiecărui bărbat credincios şi fiecărei femei credincioase şi fiecărui copil care este îndeajuns de mare să primească Evanghelia lui Hristos” (Teachings of Presidents of the Church: Wilford Woodruff (2004), p. 49).

Duhul Sfânt este cel de-al treilea membru al Dumnezeirii şi, alături de Tatăl şi Fiul, El cunoaşte toate lucrurile (vezi D&L 35:19; 42:17). El are mai multe roluri importante, cel mai important dintre ele fiind acela de a preda şi de a mărturisi despre Tatăl şi despre Fiul (vezi 3 Nefi 28:11). Alte roluri sunt că El dezvăluie adevărul tuturor lucrurilor (vezi Moroni 10:5) şi că El conduce spre a face bine (vezi D&L 11:12).

Preşedintele Thomas S. Monson ilustrează acest rol important de a conduce spre a face bine. Dumnealui urmează exemplul Salvatorului „care umbla din loc în loc, făcea bine” (Faptele apostolilor 10:38). El a predat despre importanţa de a nu ignora un îndemn spiritual de la Duhul Sfânt, de a vizita pe cineva, de a sluji lui sau ei şi de a salva o persoană.

Însă, uneori, nu este nimeni ca preşedintele Monson, niciun învăţător de acasă, nicio soră grijulie disponibili să slujească în vreme de restrişte. În aceste situaţii, am ajuns să găsesc consolare şi îndrumare din partea Mângâietorului, un alt rol al Duhului Sfânt (vezi D&L 36:2).

Nepotul nostru Quinton s-a născut cu multiple malformaţii şi a trăit un an fără trei săptămâni, timp în care a fost internat şi externat din spital. Sora Jensen şi cu mine locuiam în Argentina la acea vreme. Voiam sincer să fim acolo, alături de copiii noştri, pentru a-i alina şi pentru a fi alinaţi de ei. Acesta era nepotul nostru pe care l-am iubit şi voiam să fim alături. Nu puteam decât să ne rugăm, şi am făcut-o cu ardoare!

Sora Jensen şi cu mine eram într-un tur al misiunii când am primit vestea că a murit Quinton. Am stat în holul unei case de întruniri şi ne-am îmbrăţişat şi alinat unul pe celălalt. Vă mărturisesc că acea asigurare a venit la noi din partea Duhului Sfânt, o pace care întrece orice pricepere şi care continuă până în această zi (vezi Filipeni 4:7). Am fost martori şi ai darului de nedescris al Duhului Sfânt în viaţa fiului şi nurorii noastre şi a copiilor lor care, şi în această zi, vorbesc despre acea vreme cu atâta credinţă, pace şi alinare.

Acelaşi dar al revelaţiei mi-a influenţat mărturia despre Cartea lui Mormon. Am citit-o, am studiat-o, am cercetat-o şi m-am ospătat din ea iar şi iar. Duhul Sfânt mi-a revelat adevărul şi divinitatea ei.

Preşedintele Gordon B. Hinckley a numit Cartea lui Mormon una dintre cele patru pietre din capul unghiului ale Bisericii, celelalte fiind prima viziune a lui Joseph Smith, restaurarea preoţiei şi, desigur, mărturia noastră despre Isus Hristos, piatra din capul unghiului (vezi Efeseni 2:19–21). „Aceste patru daruri măreţe din partea lui Dumnezeu”, a explicat dumnealui, „sunt pietrele de neclintit din capul unghiului care statornicesc Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, precum şi mărturiile individuale şi convingerile membrilor ei” („Four Cornerstones of Faith”, Liahona, febr. 2004, p. 7).

Aceste patru daruri de la Dumnezeu au devenit ancorele credinţei şi mărturiei mele, fiecare dintre ele fiindu-mi confirmată prin revelaţie prin intermediul Duhului Sfânt. Totuşi, preţ de câteva minute, aş dori să mă concentrez asupra a două dintre aceste pietre din capul unghiului primite în dar – prima viziune şi Cartea lui Mormon. Este semnificativ faptul că fiecare începe într-un cadru familial, unde copiii s-au născut din părinţi de seamă şi au fost bine instruiţi de către aceştia (vezi 1 Nefi 1:1). Evenimentele din viaţa lui Lehi şi Joseph Smith sunt asemănătoare (vezi 1 Nefi 1 şi Joseph Smith – Istorie 1):

Este vreo mirare de ce misionarii îi invită pe cei care caută sincer adevărul să înceapă să studieze Cartea lui Mormon cu 1 Nefi? Această carte este plină de Spiritul Domnului. În aceste prime capitole este un mesaj clar că revelaţia şi Duhul Sfânt nu sunt date numai profeţilor, dar şi taţilor şi mamelor şi copiilor.

Mesajul despre revelaţie şi Duhul Sfânt continuă peste tot în Cartea lui Mormon. Aceste adevăruri sunt rezumate de către profetul Joseph Smith: „Înlăturaţi Cartea lui Mormon şi revelaţiile, şi unde mai este religia noastră? Nu mai avem o religie” (Teachings of the Prophets of the Church: Joseph Smith [2007], p. 196).

În calitate de sfinţi din zilele din urmă, mărturiiile noastre despre Cartea lui Mormon ne sunt oferite prin revelaţie, asigurându-ne că această religie şi doctrinele sale sunt adevărate (vezi introducerea Cărţii lui Mormon).