Cred că trebuie să fim cinstite şi fidele

Dragile mele tinere fete, este un mare privilegiu şi o ocazie minunată pentru mine să mă aflu în faţa dumneavoastră în această seară. Sunteţi o privelişte minunată, care mă inspiră.

Al treisprezecelea articol de credinţă constituie tema comună a tinerelor fete şi a tinerilor băieţi pentru anul 2011. În timp ce am participat la adunări ale tinerilor şi la adunări de împărtăşanie în acest an, am auzit tineri băieţi şi tinere fete împărtăşind ce înseamnă pentru ei al treisprezecelea articol de credinţă şi în ce fel este acesta valabil în viaţa lor. Sunt mulţi cei care ştiu că este ultimul articol de credinţă, cel mai lung, cel mai greu de memorat şi articolul de credinţă pe care ei speră că episcopul nu-i va pune să-l recite. Totuşi, multe dintre voi înţeleg, de asemenea, că al treisprezecelea articol de credinţă înseamnă mult mai mult.

Al treisprezecelea articol de credinţă este un îndrumar pentru o viaţă neprihănită, creştină. Imaginaţi-vă un moment cum ar fi lumea noastră dacă fiecare ar alege să trăiască în acord cu învăţăturile din al treisprezecelea articol de credinţă: „Noi credem că trebuie să fim cinstiţi, fideli, puri, binevoitori, virtuoşi şi că trebuie să facem bine tuturor oamenilor; într-adevăr, putem spune că urmăm îndemnul lui Pavel – Credem toate lucrurile, sperăm toate lucrurile, noi am îndurat multe lucruri şi sperăm să putem îndura toate lucrurile. Dacă este ceva care este virtuos, vrednic de iubit, care are bună reputaţie sau este demn de laudă, noi căutăm aceste lucruri”.

După ce a devenit profet, în prima cuvântare adresată de preşedintele Thomas S. Monson duminică dimineaţa la conferinţa generală, el a citat avertismentul lui Pavel care se găseşte în Filipeni 4:8, care a inspirat multe dintre principiile din al treisprezecelea articol de credinţă. Preşedintele Monson a recunoscut vremurile nesigure în care trăim şi a oferit încurajare. El a spus: „În timpul acestei călătorii, uneori nesigure, prin viaţa muritoare, fie ca noi… să urmăm acel sfat al apostolului Pavel, care ne va ajuta să fim protejaţi şi să rămânem pe direcţia cea bună”¹.

În această seară, aş dori să mă concentrez asupra a două principii strâns legate din al treisprezecelea articol de credinţă, care în mod sigur ne ajută „să fim protejaţi şi să rămânem pe direcţia cea bună”. Am o mărturie puternică despre acest lucru şi sunt devotată principiilor importante de a fi cinstită şi fidelă.

În primul rând, „[Cred] că trebuie să fim cinstiţi”. Ce înseamnă să fii cinstit? Broşura Fideli credinţei ne învaţă: „A fi cinstit înseamnă a fi întotdeauna sincer, demn de încredere şi lipsit de şiretenie”.² Este o poruncă de la Dumnezeu să fii cinstit³ şi „cinstea deplină este necesară pentru salvarea noastră”⁴.

Preşedintele Howard W. Hunter ne-a învăţat că trebuie să fim dornice să fim cinstite întru totul. El a spus:

„Cu mai mulţi ani în urmă erau afişe în foaiere şi la intrările din capelele noastre, care se intitulau «Fii cinstit cu tine însuţi». Majoritatea dintre ele se refereau la lucrurile mici, obişnuite ale vieţii. În privinţa acestora este cultivat principiul cinstei.

Sunt unii care vor admite că este greşit să nu fi cinstit în privinţa problemelor importante, dar cred că acest lucru este o scuză în cazul acelor lucruri care au mai puţină importanţă. Există cu adevărat vreo diferenţă între necinstea legată de o mie de dolari sau cea legată de numai un cent? Există cu adevărat grade de necinste, în funcţie de mărimea sau importanţa subiectului?”.

Preşedintele Hunter continuă: „Dacă vom avea tovărăşia Învăţătorului şi a Spiritului Duhului Sfânt, trebuie să fim cinstiţi faţă de noi înşine, cinstiţi faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii noştri. Rezultatul va fi adevărata bucurie”.⁵

Când suntem cinstite în toate lucrurile, mari şi mici, avem parte de pace şi de o conştiinţă curată. Relaţiile noastre sunt îmbogăţite, deoarece se bazează pe încredere. Iar cea mai mare binecuvântare care decurge din a fi cinstit este aceea că putem avea tovărăşia Duhului Sfânt.

Aş dori să vă împărtăşesc o povestire simplă care mi-a întărit hotărârea de a fi cinstită în toate lucrurile:

„Un bărbat… a mers într-o seară să fure porumb de pe câmpul unui vecin. L-a luat cu el pe băieţelul său ca să stea pe gard şi să ţină de pază, pentru a-l avertiza în caz că venea cineva. Bărbatul a sărit peste gard cu un sac mare în mână şi, înainte de a începe să culeagă porumb, s-a uitat în jur, întâi într-o parte, apoi în cealaltă şi, nevăzând pe nimeni, era gata să-şi umple sacul… [Atunci, băiatul l-a strigat]:

«Tată, este o direcţie în care nu te-ai uitat, încă! Ai uitat să te uiţi în sus».”⁶

Când suntem tentate să nu fim cinstite, iar astfel de tentaţii ne apar nouă, tuturor, am putea presupune că nu va şti nimeni niciodată. Această povestire ne aminteşte că Tatăl nostru Ceresc ştie întotdeauna şi că, până la urmă, îi vom da socoteală Lui. Această cunoaştere mă ajută să mă străduiesc mereu să trăiesc în acord cu acest principiu: „[Cred] că trebuie să fim cinstiţi”.

Al doilea principiu pe care ni-l predă al treisprezecelea articol de credinţă este: „Cred că trebuie să fim… fideli”. Dicţionarul defineşte cuvântul fidel ca fiind „statornic”, „devotat”, „întocmai” sau „nestrămutat”⁷.

Una dintre cărţile mele favorite este romanul clasic britanic Jane Eyre, scris de Charlotte Brontë şi publicat în anul 1847. Eroina principală, Jane Eyre, este o orfană foarte săracă, adolescentă, care exemplifică ce înseamnă să fii fidel. În această relatare fictivă, un bărbat, d-nul Rochester, o iubeşte pe domnişoara Eyre, dar nu se poate căsători cu ea. În schimb, el o imploră pe domnişoara Eyre să trăiască cu el, fără a avea parte de beneficiul căsătoriei. Domnişoara Eyre îl iubeşte şi ea pe d-nul Rochester şi, pentru o clipă, este tentată, întrebându-se: „Cui, în lumea asta mare, îi pasă de tine?”, sau: „Cine se va simţi jignit de ceea ce faci?”.

Imediat, conştiinţa lui Jane răspunde: „Mie îmi pasă de mine. Cu cât sunt mai singură şi mai lipsită de prieteni şi de sprijin, cu atât mă voi respecta mai mult. Voi ţine legea dată de Dumnezeu… Legile şi principiile nu sunt pentru vremuri când nu există ispită; ele sunt pentru momente ca acesta… Dacă le-aş putea încălca după bunul meu plac, atunci care ar fi valoarea lor? Ele au valoare – aşa am crezut totdeauna… Opinii preconcepute, hotărâri luate dinainte, sunt tot pe ce mă pot baza în acest moment: de aceea, pun piciorul în prag”⁸.

Într-un moment disperat de ispită, Jane Eyre a fost fidelă convingerilor ei, s-a încrezut în legea dată de Dumnezeu, şi a rămas loială, rezistând în faţa ispitei.

Când suntem fidele crezurilor noastre – chiar dacă făcând aceasta nu suntem plăcute, simpatice sau distractive – suntem în siguranţă pe drumul care duce la viaţa veşnică alături de Tatăl nostru Ceresc. Îmi place acest desen pictat de o tânără fată pentru a-i aminti de dorinţa ei de a avea bucuria de a trăi alături de Tatăl Ceresc pentru totdeauna.

Când suntem fidele, ni se permite, de asemenea, să avem o influenţă pozitivă în vieţile celorlalţi. Am auzit, de curând, această povestire inspirată despre o tânără fată care, prin decizia ei de a rămâne fidelă crezurilor ei, a avut un impact mare asupra vieţii unei alte tinere fete.

Cu mai mulţi ani în urmă, Kristi şi Jenn erau în aceeaşi clasă de cor la liceu, în Hurst, Texas. Deşi nu se cunoşteau bine una pe cealaltă, Jenn a auzit-o într-o zi pe Kristi vorbind cu prietenele ei despre religie, despre diferitele lor crezuri şi despre povestirile preferate din Biblie. De curând, după ce a luat iar legătura cu Kristi, Jenn a împărtăşit această povestire:

„Eram tristă că nu ştiam nimic despre ce vorbeaţi tu şi prietenele tale şi astfel, de Crăciun, le-am cerut părinţilor mei o Biblie. Am primit Biblia şi am început s-o citesc. Astfel a început călătoria mea religioasă şi căutarea mea pentru a găsi Biserica adevărată… Au trecut doisprezece ani. În acea perioadă am vizitat mai multe biserici şi am mers cu regularitate la biserică şi totuşi simţeam că trebuia să mai fie ceva. Într-o noapte, m-am aşezat în genunchi şi am implorat pentru ca să ştiu ce să fac. În acea noapte am avut un vis despre tine, Kristi. Nu te mai văzusem de când am absolvit liceul. Am crezut că visul meu era ciudat, dar nu am crezut că are vreo semnificaţie. Te-am visat din nou în următoarele trei nopţi. M-am tot gândit la semnificaţia viselor mele. Mi-am amintit că erai de religie mormonă. Am cercetat locaţia Web a religiei mormone. Primul lucru pe care l-am găsit a fost Cuvântul de înţelepciune. Mama mea murise de cancer la plămâni cu doi ani înainte. Fusese fumătoare şi faptul că am citit despre Cuvântul de înţelepciune a fost de mare însemnătate pentru mine. Mai târziu, am mers la casa tatălui meu pentru a-l vizita. Stăteam la el în sufragerie şi am început să mă rog. M-am rugat pentru a şti unde să mă duc şi ce să fac. În acel moment, o reclamă a Bisericii a apărut la televizor. Am notat numărul şi am sunat în aceeaşi seară. Misionarii m-au sunat după trei zile, întrebând dacă pot să-mi aducă acasă Cartea lui Mormon. Am spus: „Da”. Am fost botezată după trei luni şi jumătate. După doi ani, l-am cunoscut pe soţul meu la Biserică. Ne-am căsătorit în Templul Dallas. Acum, avem doi copii mici şi frumoşi.

Voiam să-ţi mulţumesc, Kristi. Ai fost un exemplu atât de minunat în liceu. Ai fost bună şi virtuoasă. Misionarii mi-au predat lecţiile şi m-au invitat să mă botez, dar tu ai fost al treilea misionar al meu. Tu ai plantat sămânţa prin faptele tale şi, într-adevăr, mi-ai făcut viaţa mai bună. Acum, am o familie veşnică. Copiii mei vor creşte cunoscând plenitudinea Evangheliei. Este cea mai mare binecuvântare care ne poate fi dată fiecăruia dintre noi. Tu ai ajutat să am aceasta în viaţa mea”.

Când am luat legătura cu ea, Kristi a spus: „Uneori cred că auzim lista de calităţi pe care le subliniază al treisprezecelea articol de credinţă şi ne simţim copleşiţi. Totuşi, ştiu că, dacă trăim conform acestor standarde şi ne străduim să urmăm exemplul lui Hristos, putem schimba ceva… Mă simt mai asemănătoare lui Amon din Alma 26:3, când spune: «Şi aceasta este binecuvântarea care ne-a fost dată nouă, şi anume că noi am fost făcuţi instrumente în mâinile lui Dumnezeu ca să înfăptuim această mare lucrare».”

Este rugăciunea mea ca fiecare dintre dumneavoastră nu doar să declaraţi: „Credem că trebuie să fim cinstite şi fidele”, ci să vă şi angajaţi să trăiţi în acord cu această promisiune în fiecare zi. Mă rog ca atunci când faceţi aceasta, puterea, dragostea şi binecuvântările Tatălui Ceresc să vă sprijine în timp ce faceţi lucrarea pe care fiecare dintre voi aţi fost trimise s-o faceţi aici. Spun aceste lucruri în numele lui Isus Hristos, amin.