Pregătirea lumii pentru a Doua Venire

Mă adresez, în această seară, în special deţinătorilor preoţiei lui Dumnezeu cu vârste cuprinse între 12 şi 25 de ani. Noi ne gândim mult la voi. Am spus odată povestea nepotului nostru în vârstă de patru ani, care l-a îmbrâncit pe fratele lui mai mic. După ce l-a consolat pe copilul care plângea, soţia mea, Kathy, s-a întors spre cel de patru ani şi, cu prudenţă, l-a întrebat: „De ce l-ai împins pe frăţiorul tău?”. El a privit-o pe bunica lui şi a răspuns: „Mimi, îmi pare rău. Mi-am pierdut inelul cu alege ce-i drept şi nu pot alege ce este drept”. Ştim că voi vă străduiţi mult să alegeţi întotdeauna ce este drept. Vă iubim foarte mult.

V-aţi întrebat vreodată de ce aţi fost trimişi pe pământ tocmai în această perioadă? Nu v-aţi născut în timpul lui Adam şi al Evei sau în timp ce faraonii conduceau Egiptul sau în timpul dinastiei Ming. Aţi venit pe pământ în această perioadă, la 20 de secole după prima venire a lui Hristos. Preoţia lui Dumnezeu a fost restaurată pe pământ şi Domnul Şi-a întins mâna pentru a pregăti lumea pentru revenirea Sa glorioasă. Acestea sunt zilele unor ocazii minunate şi responsabilităţi importante. Acestea sunt zilele în care trăiţi voi.

Prin botezul vostru, v-aţi declarat credinţa în Isus Hristos. Prin rânduirea la preoţie, talentele şi capacităţile voastre spirituale au crescut. Una dintre responsabilităţile voastre importante este să ajutaţi la pregătirea lumii pentru a Doua Venire a Salvatorului.

Domnul a numit un profet, pe preşedintele Thomas S. Monson, pentru a îndruma lucrarea preoţiei Sale. Vouă preşedintele Monson v-a spus: „Domnul are nevoie de misionari”¹. „Fiecare tânăr băiat demn şi capabil trebuie să se pregătească să slujească în misiune. Slujirea misionară este o responsabilitate a preoţiei – o obligaţie pe care Domnul aşteaptă s-o [îndepliniţi voi], cei cărora [vi] s-a dat atât de mult”².

Slujirea misionară cere sacrificiu. Întotdeauna va exista ceva ce veţi lăsa în urmă când veţi răspunde chemării profetului de a sluji.

Cei care urmăresc meciurile de rugby ştiu că echipa All Blacks, din Noua Zeelandă, nume ce i s-a dat datorită culorii echipamentului, este cea mai renumită echipă de rugby care a existat vreodată.³ A fi selecţionat în „All Blacks” din Noua Zeelandă ar fi ca şi cum ai juca pentru o echipa de fotbal american în Superbowl (Finala campionatului de fotbal american) sau pentru o echipă de fotbal participantă la Cupa Mondială.

În anul 1961, la vârsta de 18 ani şi deţinând Preoţia aaronică, Sidney Going devenea o stea a rugbyului din Noua Zeelandă. Datorită performanţelor sale remarcabile, mulţi considerau că, în anul ce urma, avea să fie selecţionat în echipa naţională de rugby „All Blacks”.

La vârsta de 19 ani, în acest moment important al carierei lui în ascensiune în rugby, Sid a declarat că va renunţa la rugby pentru a sluji în misiune. Unii i-au spus că este „nebun”. Alţii l-au numit „nesăbuit”⁴. I-au argumentat că s-ar putea să nu mai aibă niciodată această ocazie în rugby.

Pentru Sid, important nu era ce lăsa în urmă – importante erau ocazia şi responsabilitatea care îl aşteptau. El avea o îndatorire a preoţiei de a oferi doi ani din viaţa lui pentru a declara adevărul despre Domnul Isus Hristos şi Evanghelia Sa restaurată. Nimic – nici chiar şansa de a juca în echipa naţională, cu toată faima pe care i-ar fi adus-o – nu l-ar fi putut împiedica să-şi îndeplinească această îndatorire.⁵

El a fost chemat de un profet al lui Dumnezeu să slujească în Misiunea Vest, Canada. În această lună se împlinesc 48 de ani de când vârstnicul Sidney Going, în vârstă de 19 ani, a părăsit Noua Zeelandă ca misionar al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă.

Sid mi-a relatat o experienţă pe care a trăit-o în misiunea sa. Era seară şi el şi colegul lui se pregăteau să revină la apartamentul lor. Au hotărât să viziteze încă o familie. Tatăl familiei i-a primit. Vârstnicul Going şi colegul lui au depus mărturie despre Salvator. Familia a acceptat Cartea lui Mormon. Tatăl a citit toată noaptea. Într-o săptămână şi jumătate, el a citit întreaga Carte a lui Mormon, Doctrină şi legăminte şi Perla de Mare Preţ. Câteva săptămâni mai târziu, familia a fost botezată.⁶

Să pleci în misiune sau să joci în echipa „All Blacks” a Noii Zeelande? Sid a răspuns: „Binecuvântarea de [a-i aduce pe alţii] la Evanghelie depăşeşte cu mult orice ai putea sacrifica vreodată”⁷.

Vă întrebaţi, probabil, ce s-a întâmplat cu Sid Going după misiunea sa. Cel mai important lucru: s-a căsătorit pentru eternitate cu iubita lui, Colleen; au avut cinci copii şi o generaţie de nepoţi. El şi-a trăit viaţa încrezându-se în Tatăl lui din Cer, ţinând poruncile şi slujindu-i pe ceilalţi.

Ce s-a întâmplat cu rugby-ul? După misiune, Sid Going a devenit unul dintre cei mai mari mijlocaşi din istoria echipei „All Blacks”, jucând 11 sezoane şi fiindu-le căpitan mulţi ani.⁸

Cât de bun a fost Sid Going? El a fost atât de bun încât programul antrenamentelor şi jocurilor a fost schimbat pentru că el nu voia să joace duminica.⁹ Sid a fost atât de bun, încât regina Angliei i-a recunoscut contribuţia în domeniul rugbyului.¹⁰ A fost atât de bun, încât despre el a fost scrisă o carte intitulată Super Sid.

Ce s-ar fi întâmplat dacă Sid nu ar fi primit aceste onoruri după misiunea sa? Unul dintre marile miracole ale slujirii misionare în această Biserică este că Sid Going şi mii ca el nu au întrebat: „Ce voi obţine din misiunea mea?” ci „Ce pot oferi?”.

Misiunea voastră va fi o ocazie sacră de a-i aduce pe alţii la Hristos şi de a-i ajuta să se pregătească pentru a Doua Venire a Salvatorului.

Domnul a vorbit îndelung despre pregătirile necesare pentru a Doua Sa Venire. Lui Enoh, El i-a declarat: „Şi dreptatea o voi trimite din cer; şi adevărul îl voi trimite din pământ… şi voi face ca dreptatea şi adevărul să măture pământul ca un torent de apă, să-i adune pe aleşii Mei din cele patru colţuri ale lumii”¹¹. Profetul Daniel a profeţit că, în ultimele zile, Evanghelia se va rostogoli către marginile pământului ca o „[piatră]… dezlipindu-se din munte, fără ajutorul vreunei mâini”¹². Nefi a vorbit despre Biserica din zilele din urmă ca fiind formată din puţini membri, dar care sunt răspândiţi pe toată faţa pământului.¹³ Domnul a declarat în această dispensaţie: „Voi sunteţi chemaţi să înfăptuiţi adunarea aleşilor Mei”¹⁴. Tinerii mei fraţi, misiunea voastră reprezintă o mare oportunitate şi responsabilitate, importante pentru această promisă adunare şi având legătură cu destinul vostru etern.

Încă din primele zile ale restaurării, fraţii şi-au îndeplinit cu multă seriozitate îndatorirea de a declara Evanghelia. În anul 1837, la numai şapte ani după organizarea Bisericii, într-o perioadă de sărăcie şi persecuţie, misionarii au fost trimişi să propovăduiască Evanghelia în Anglia. În următorii câţiva ani, misionarii au ajuns să propovăduiască în locuri atât de diferite ca Austria, Polinezia Franceză, India, Barbados, Chile şi China.¹⁵

Domnul a binecuvântat această lucrare şi Biserica este stabilită în întreaga lume. Această adunare este tradusă în 92 de limbi. Suntem recunoscători pentru cei 52.225 de misionari cu timp deplin, care slujesc în peste 150 de ţări.¹⁶ Pretutindeni în lume există misionari care depun mărturie despre Salvator. Gândiţi-vă la puterea spirituală a celor 52.000 de misionari, înzestraţi cu Spiritul Domnului, declarând cu îndrăzneală că „nu va exista niciun alt nume dat, precum şi niciun alt mijloc sau o altă cale prin care salvarea să poată veni … ci numai prin şi în numele lui Hristos”¹⁷. Noi mulţumim zecilor de mii de misionari reveniţi acasă care au dat şi continuă să dea tot ce au mai bun. Lumea se pregăteşte pentru a Doua Venire a Salvatorului într-o mare măsură datorită lucrării Domnului prin misionarii Săi.

Slujirea misionară este o lucrare spirituală. Demnitatea şi pregătirea sunt esenţiale. Preşedintele Monson a spus: „Tineri băieţi, vă îndemn să vă pregătiţi să slujiţi în calitate de misionari. Păstraţi-vă curaţi, puri şi demni pentru a-L reprezenta pe Domnul”¹⁸. În anii de dinaintea misiunii voastre, vă rog să vă aduceţi aminte de responsabilitatea sacră care vă aşteaptă. Faptele voastre de dinaintea misiunii voastre vor influenţa mult puterea preoţiei pe care o aduceţi cu voi în misiune. Pregătiţi-vă bine.

Preşedintele Monson a vorbit despre faptul că „fiecare tânăr băiat demn şi capabil trebuie să se pregătească să slujească în misiune”¹⁹. Uneori, din cauza sănătăţii sau din alte motive, cineva nu poate sluji. Vă veţi cunoaşte capacitatea de a sluji când veţi vorbi cu părinţii şi cu episcopul vostru. Dacă vă aflaţi în această situaţie, vă rog să nu vă simţiţi mai puţin importanţi în nobila însărcinare care vă aşteaptă. Domnul este foarte generos cu cei care Îl iubesc şi El va deschide alte uşi pentru voi.

Unii s-ar putea întreba dacă nu sunt prea în vârstă pentru a sluji. Un prieten din China a găsit Biserica în Cambodgia când avea aproximativ 25 de ani. Se întreba dacă ar putea încă să meargă în misiune. După ce s-a rugat şi a vorbit cu episcopul lui, el a primit chemarea şi a slujit cu nobleţe în oraşul New York. Dacă vă preocupă vârsta voastră, rugaţi-vă şi discutaţi cu episcopul vostru. El vă va îndruma.

Cincizeci la sută dintre toţi misionarii slujesc în propria ţară. Este normal să fie aşa. Domnul a promis că „fiecare om [va auzi] plenitudinea Evangheliei în propria lui limbă şi în limbajul lui propriu”²⁰. Veţi fi chemaţi prin profeţie şi veţi sluji unde va fi cel mai mult nevoie de voi.

Îmi place să întâlnesc misionarii din întreaga lume. Recent, în timp ce vizitam Misiunea Sydney, Australia, ştiţi pe cine am întâlnit? Pe vârstnicul Sidney Going – legenda rugbyului din Noua Zeelandă. Acum, în vârstă de 67 de ani, el este din nou misionar dar, de această dată, cu un coleg pe care şi l-a ales singur: sora Colleen Going. Mi-a vorbit despre o familie căreia i-au putut propovădui. Părinţii erau membri, dar fuseseră mai puţin activi în Biserică timp de mulţi, mulţi ani. Vârstnicul şi sora Going au ajutat la reaprinderea credinţei familiei. Vârstnicul Going mi-a vorbit despre puterea pe care a simţit-o în timp ce se stătea la bazinul de botez, lângă tatăl familiei, în timp ce fiul cel mai mare, care deţinea acum preoţia, îi boteza pe fratele şi sora lui mai mici. El şi-a mărturisit bucuria de a vedea o familie unită îndreptându-se împreună spre viaţa veşnică.²¹

Adresându-vi-se vouă, Prima Preşedinţie a spus:

„Voi sunteţi spirite alese, care au fost născute în aceste zile, în care responsabilităţile şi ocaziile, ca şi ispitele, sunt cele mai mari …

Ne rugăm pentru fiecare dintre voi… [ca voi] să puteţi îndeplini marile lucrări care stau înaintea voastră… să fiţi demni [şi dornici] pentru a duce mai departe munca de clădire a împărăţiei lui Dumnezeu şi pentru a pregăti lumea pentru a Doua Venire a Salvatorului”²².

Îmi place mult tabloul lui Harry Anderson înfăţişând a Doua Venire a Salvatorului. Îmi reaminteşte că El va veni în măreţie şi putere. Evenimente uimitoare vor avea loc pe pământ şi în ceruri.²³

Aceia care aşteaptă venirea Salvatorului Îl „vor căuta”. El a promis: „Eu voi veni”. Cei neprihăniţi Îl vor vedea „în norii cerului [cu toţi sfinţii îngeri], îmbrăcat cu putere şi cu o mare slavă”²⁴. Un „înger va suna din trâmbiţa lui… şi sfinţii din cele patru colţuri ale pământului²⁵vor fi ridicaţi… pentru a-L întâlni”²⁶ . Aceia „care au adormit”, însemnând acei sfinţi demni care au decedat „de asemenea, vor ieşi [să-L] întâmpine”²⁷.

Scriptura spune: „Domnul va pune piciorul Său pe acest munte”²⁸ şi „glasul [Lui] se va face auzit şi toate marginile pământului Îl vor auzi”²⁹.

Tinerii mei fraţi în preoţie, eu depun mărturie despre măreţia dar, mai presus de toate, despre certitudinea acestui eveniment magnific. Salvatorul trăieşte. El va reveni pe pământ. De această parte a vălului sau de cealaltă, voi şi cu mine, ne vom bucura de venirea Sa şi vom mulţumi Domnului că ne-a trimis pe pământ în această perioadă pentru a ne îndeplini datoria sacră de a ajuta la pregătirea lumii pentru revenirea Sa. În numele lui Isus Hristos, amin.