Cheile sacre ale Preoţiei aaronice

La vârsta de 12 ani, unul dintre fiii mei a decis să crescă iepuri. Am construit cuşti şi am achiziţionat un mascul mare şi două femele iepuri de la un vecin. Habar nu aveam în ce ne băgam. În foarte scurt timp, magazia noastră era arhiplină cu iepuraşi. Acum, că fiul meu a crescut, trebuie să mărturisesc uimirea mea faţă de modul în care erau ţinuţi sub control – un câine al vecinului intra ocazional în magazie şi decima grămada.

Dar inima mi-a fost înduioşată când i-am văzut pe fiul meu şi pe fraţii lui că-i păzesc şi-i protejează pe acei iepuri. Iar acum, în calitate de soţi şi taţi, ei sunt deţinători demni ai preoţiei care îşi iubesc, îşi întăresc şi îşi păzesc propriile lor familii.

Sentimentele mele sunt tandre când vă privesc pe voi, tineri băieţi din Preoţia aaronică, păzindu-i, sprijinindu-i şi întărindu-i pe cei din jurul vostru, inclusiv pe familiile voastre, pe membrii cvorumului vostru şi pe mulţi alţii. Cât de mult vă iubesc!

De curând, am privit cum un tânăr băiat în vârstă de 13 ani era pus deoparte ca preşedinte al cvorumului diaconilor. După aceea, episcopul a dat mâna cu el şi i s-a adresat cu „preşedinte”, explicând membrilor cvorumului că el „i s-a adresat lui zicându-i preşedinte pentru a sublinia caracterul sacru al chemării sale. Preşedintele cvorumului diaconilor este unul dintre cei patru oameni la număr din episcopie care deţin cheile preşedinţiei. Având acele chei, el, împreună cu consilierii lui, va conduce cvorumul sub inspiraţia primită de la Domnul”. Acest episcop a înţeles puterea unei preşedinţii conduse de un preşedinte care deţine şi exercită cheile sacre ale preoţiei. (Vezi D&L 124:142–143.)

Mai târziu, l-am întrebat pe acest tânăr băiat dacă era pregătit să prezideze asupra acestui cvorum măreţ. Răspunsul său a fost: „Sunt emoţionat. Nu ştiu ce face un preşedinte al cvorumului diaconilor. Îmi puteţi spune?”.

I-am spus că avea un episcopat minunat şi sfătuitori care aveau să-l ajute să devină un conducător al preoţiei plin de succes şi puternic. Ştiam că sfătuitorii săi aveau să respecte cheile sacre ale preşedinţiei pe care o deţinea el.

I-am adresat, apoi, această întrebare: „Crezi că Domnul ţi-ar fi dat această chemare importantă fără să-ţi ofere îndrumare?”.

S-a gândit, apoi a răspuns: „Unde o găsesc?”.

După ce am discutat, el a înţeles că avea să găsească îndrumare în scripturi, în cuvintele profeţilor în viaţă şi în răspunsurile la rugăciune. Am stabilit să găsim un verset care avea să fie punctul de plecare pentru a căuta să înveţe responsabilităţile noii sale chemări.

Am deschis la secţiunea 107 din Doctrină şi legăminte, versetul 85. Acesta menţionează că preşedintele cvorumului diaconilor trebuie să ţină un consiliu cu membrii cvorumului său şi să-i înveţe care le sunt îndatoririle. Am observat că acest cvorum nu este doar o clasă, ci şi un consiliu de tineri băieți, iar ei trebuie să se întărească şi să se edifice unul pe celălalt, sub îndrumarea preşedintelui. Mi-am exprimat încrederea că el avea să fie un preşedinte remarcabil care se va baza pe inspiraţia de la Domnul şi îşi va îndeplini cu sârguinţă şi credinţă chemarea lui sacră, în timp ce îi va învăţa pe colegii săi diaconi care le sunt îndatoririle.

Apoi, l-am întrebat: „Acum, cunoscând că-i vei învăţa pe diaconi care le sunt îndatoririle, ştii care sunt acele îndatoriri?”.

Am deschis din nou scripturile şi am găsit:

1. Un diacon este numit să vegheze asupra Bisericii şi să fie slujitor permanent în Biserică (vezi D&L 84:111).

   Întrucât familia este unitatea de bază a Bisericii, cel mai important loc în care un deţinător al Preoţiei aaronice îşi poate îndeplini această îndatorire este în propria sa casă. El oferă tatălui şi mamei sale sprijinul preoţiei, în timp ce aceştia conduc familia. De asemenea, el veghează asupra fraţilor şi surorilor sale, asupra tinerilor băieţi din cvorumul său şi asupra altor membri din episcopie.

2. Un diacon îl ajută pe învăţător în toate îndatoririle lui din Biserică, dacă împrejurarea o cere (vezi D&L 20:57).

   Noi am stabilit că, dacă un diacon trebuie să-l ajute pe învăţător în îndatoririle lui, el trebuie să ştie îndatoririle acestuia. Ne-am uitat în scripturi şi am găsit repede o mulţime de îndatoriri ale oficiului de învăţător (vezi D&L 20:53–59; 84:111). Ce experienţă minunată ar fi pentru fiecare tânăr băiat – şi pentru tatăl lui, sfătuitorii lui şi noi, toţi – dacă am face exact ce a făcut acest tânăr băiat: am citi scripturile şi am descoperi noi înşine care ne sunt îndatoririle. Cred că mulţi dintre noi vom fi surprinşi – şi inspiraţi – de ceea ce găsim. Broşura Datoria faţă de Dumnezeu conţine rezumate folositoare ale îndatoririlor Preoţiei aaronice şi este o resursă importantă pentru dezvoltarea spirituală. Vă îndemn s-o folosiţi în mod consecvent.

3. Diaconii şi învăţătorii trebuie, de asemenea, să „avertizeze, să explice, să îndemne şi să propovăduiască şi să invite pe toţi să vină la Hristos” (D&L 20:59; vezi versetele 46 şi 68 pentru preoţi).

   Mulţi tineri băieţi cred că experienţa lor misionară începe atunci când împlinesc 19 ani şi merg la Centrul de pregătire a misionarilor. Învăţăm din scripturi că ea începe cu mult înainte de aceasta. Domnul vrea ca fiecare deţinător al Preoţiei aaronice să-i invite pe toţi să vină la Hristos – începând cu propria sa familie.

În continuare, pentru a-l ajuta pe acest preşedinte tânăr să înţeleagă că el şi numai el singur era oficiantul care prezidează în cvorum, i-am sugerat să citească de trei ori prima îndatorire enumerată în Doctrină şi legăminte 107:85. El a citit: „A prezida peste doisprezece diaconi”. L-am întrebat: „Ce-ţi spune Domnul ţie, personal, despre îndatorirea ta ca preşedinte?”.

„Ei bine”, a spus el, „mi-au venit în minte mai multe lucruri de când discutăm. Cred că Tatăl Ceresc vrea ca eu să fiu preşedintele a doisprezece diaconi. Suntem numai cinci cei care venim, iar unul vine doar câteodată. Deci, cum găsim doisprezece?”.

Nu interpretasem niciodată această scriptură aşa cum a făcut-o el, dar atunci, el deţinea cheile sacre pe care eu nu le aveam. Am fost învăţat de un preşedinte al cvorumului diaconilor în vârstă de 13 ani despre puterea revelaţiei care vine la cei care deţin cheile sacre ale preşedinţiei, indiferent de intelectul, statura sau vârsta lor.

Am răspuns: „Nu ştiu. Tu ce crezi?”.

Iar el a spus: „Trebuie să ne dăm seama cum să facem ca el să vină mereu. Ştiu că mai sunt încă doi tineri care ar trebui să fie în cvorumul nostru, dar ei nu vin şi nu-i cunosc. Poate că aş putea deveni prieten apropiat cu unul dintre ei, iar consilierii mei ar putea lucra cu ceilalţi. Dacă ar veni toţi, am fi şapte, dar unde mai găsim încă cinci?”.

„Nu ştiu”, am răspuns eu, „dar dacă Tatăl Ceresc îi vrea aici, El ştie”.

„Atunci, trebuie să ne rugăm în calitate de preşedinţie şi cvorum pentru a afla ce să facem.” Apoi, el a întrebat: „Sunt responsabil pentru toţi băieţii din episcopia noastră care au vârsta necesară să fie diaconi, chiar pentru cei care nu sunt membri?”.

Plin de admiraţie, am spus: „În ochii Domnului, episcopul tău este responsabil numai pentru membrii episcopiei sau pentru toţi cei care trăiesc între graniţele ei?”.

Acest tânăr „slujitor permanent” a înţeles. A recunoscut rolul fiecărui diacon, învăţător şi preot de a veghea asupra Bisericii şi de a-i invita pe toţi să vină la Hristos.

Atunci când mă gândesc la minunaţii noştri tineri băieţi şi tinere fete din Biserică, gândurile mele se îndreaptă către o scriptură – o scriptură pe care Moroni i-a citat-o lui Joseph Smith, spunându-i că „n-a fost încă împlinită, dar în curând avea să fie” (Joseph Smith – Istorie 1:41). – „După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci… tinerii voştri vor avea vedenii” (Ioel 2:28).

Ceea ce „i-a venit în minte” acestui tânăr preşedinte era o viziune despre cum voia Tatăl Ceresc să fie cvorumul lui. El avusese nevoie de revelaţie ca să întărească membrii activi ai cvorumului său, să-i salveze pe cei care erau în impas şi să-i invite pe toţi să vină la Hristos. Fiind astfel inspirat, el a făcut planuri pentru a duce la îndeplinire voinţa Domnului.

Domnul l-a învăţat pe acest tânăr preşedinte că preoţia înseamnă să întinzi o mână pentru a-i sluji pe ceilalţi. Aşa cum a explicat iubitul nostru profet, preşedintele Thomas S. Monson: „Preoţia nu este atât de mult un dar, cât este un angajament de a sluji, un privilegiu de a înălţa spiritual şi un prilej de a binecuvânta vieţile altora” („Responsabilitatea noastră în calitate de deţinători ai preoţiei sfinte”, Liahona, mai 2006, p. 57).

Slujirea este însăşi fundaţia preoţiei – slujirea celorlalţi, aşa cum a fost exemplificată de Salvator. Mărturisesc că aceasta este preoţia Sa, noi suntem angajaţi în lucrarea Sa şi El a arătat tuturor deţinătorilor preoţiei calea de a îndeplini o slujire credincioasă în preoţie.

Invit fiecare preşedinţie de cvorum a diaconilor, a învăţătorilor şi preoţilor să ţină consilii cu regularitate, să studieze şi să se roage pentru a afla care este voinţa Domnului pentru cvorumul lor şi, apoi, să meargă şi să facă întocmai. Folosiţi broşura Datoria faţă de Dumnezeu pentru a vă ajuta să-i învăţaţi pe membrii cvorumului vostru care le sunt îndatoririle. Vă invit pe fiecare membru al cvorumului să-l susţineţi pe preşedintele cvorumului vostru şi să-i cereţi sfatul atunci când învăţaţi şi vă îndepliniţi în mod drept toate îndatoririle preoţiei. Şi invit pe fiecare dintre noi să-i vedem pe aceşti remarcabili tineri băieţi aşa cum îi vede Domnul – o resursă puternică pentru clădirea şi întărirea împărăţiei Sale aici şi acum.

Voi, tineri băieţi minunaţi, deţineţi Preoţia aaronică restaurată de Ioan Botezătorul prin Joseph Smith şi Oliver Cowdery lângă Harmony, Pennsylvania. Preoţia voastră deţine cheile sacre ce deschid uşa ca toţi copiii Tatălui Ceresc să vină la Fiul Său, Isus Hristos, şi să-L urmeze. Aceasta se realizează prin „[Evanghelia] pocăinţei şi [a] botezului prin scufundare, pentru iertarea păcatelor”, prin rânduielile săptămânale ale împărtăşaniei şi prin „slujirea îngerilor” (D&L 13:1; Joseph Smith – Istorie 1:69). Voi sunteţi cu adevărat slujitori care trebuie să fiţi bărbaţi ai preoţiei curaţi, demni şi credincioşi în toate timpurile şi în toate locurile.

De ce? Ascultaţi cuvintele preaiubitei noastre Prime Preşedinţii, oferite fiecăruia dintre voi în broşura Datoria faţă de Dumnezeu:

„Aveți autoritatea de a administra rânduielile Preoției aaronice… Veţi binecuvânta mult vieţile celor din jurul vostru …

Tatăl Ceresc are mare încredere și credință în voi și are o misiune importantă pe care s-o îndepliniți” (Îndeplinirea Datoriei mele faţă de Dumnezeu: pentru deținătorii Preoției aaronice [2010], p. 5).

Ştiu că aceste cuvinte sunt adevărate şi mă rog ca fiecare dintre noi să obţină această mărturie. Şi spun aceste lucruri în numele sacru al Lui, a Cărui preoţie o deţinem, Isus Hristos, amin.