Potenţialul dumneavoastră, privilegiul dumneavoastră

Cu toţii ştim că preoţia este mai mult decât doar un simplu nume sau titlu. Profetul Joseph Smith ne-a învăţat că „preoţia este un principiu nepieritor şi a existat cu Dumnezeu din eternitate… în eternitate, fără început al zilelor şi fără sfârşit al anilor”¹. Ea deţine „cheia tainelor împărăţiei, chiar cheia cunoaşterii lui Dumnezeu”². De fapt, prin preoţie se manifestă chiar „puterea divinităţii”³.

Binecuvântările preoţiei depăşesc capacitatea noastră de înţelegere. Deţinătorii credincioşi ai Preoţiei lui Melhisedec pot „[deveni]… aleşii lui Dumnezeu”⁴. Ei sunt „sfinţiţi prin Spirit pentru înnoirea trupurilor lor”⁵ şi pot primi, în cele din urmă, „tot ceea ce are Tatăl”⁶. Acest lucru poate fi greu de înţeles, dar este frumos, iar eu depun mărturie că este adevărat.

Faptul că Tatăl încredinţează omului această putere şi responsabilitate este o dovadă a măreţei Sale dragoste pentru noi şi un semn al potenţialului nostru ca fii ai lui Dumnezeu în viaţa de după moarte.

Cu toate acestea, prea des, acţiunile noastre ne dau de înţeles că trăim cu mult sub acest potenţial. Când suntem întrebaţi despre preoţie, mulţi dintre noi pot spune pe de rost o definiţie corectă, dar în vieţile noastre ar putea fi puţine dovezi că înţelegerea noastră depăşeşte nivelul cunoaşterii unui verset memorat pe de rost.

Stimaţi fraţi, noi avem de făcut o alegere. Putem fi mulţumiţi cu o experienţă diminuată ca deţinători ai preoţiei şi cu experienţe cu mult sub privilegiile noastre. Sau ne putem înfrupta dintr-un ospăţ al oportunităţilor şi din binecuvântările universale ale preoţiei.

Cuvintele scrise în scripturi şi rostite la conferinţa generală sunt pentru ca noi să le „[aplicăm] în vieţile noastre”⁷, nu doar pentru citit sau ascultat⁸. Prea des, noi participăm la adunări şi dăm din cap aprobator; şi poate chiar zâmbim în semn că ştim şi aprobăm. Scriem câteva lucruri pe care ne propunem să le facem şi ne spunem: „Acest lucru este ceva ce voi face”. Dar undeva, între momentul în care ascultăm, în care scriem un memento pe telefonul nostru mobil şi cel al faptului în sine, hotărârea noastră de a face acel lucru imediat este înlocuită de decizia de a-l face mai târziu. Stimaţi fraţi, haideţi să fim siguri că luăm decizia de a face acum şi mereu acele lucruri!

În timp ce citiţi din scripturi şi acultaţi cuvintele profeţilor, deschizându-vă inima şi mintea şi ascultând cu intenţie adevărată, Domnul vă va spune cum să trăiţi conform privilegiilor dumneavoastră. Nu lăsaţi să treacă nicio zi fără a face ceva pentru a răspunde la îndemnurile Spiritului.

Dacă aţi deţine cel mai avansat şi mai scump calculator din lume, l-aţi folosi numai ca ornament de birou? Calculatorul ar putea arăta impresionant. Ar putea avea potenţial de tot felul. Dar numai atunci când studiaţi manualul de utilizare, când învăţaţi cum să folosiţi programele şi să porniţi calculatorul puteţi avea acces la potenţialul său deplin.

Sfânta preoţie a lui Dumnezeu are, de asemenea, un manual de utilizare. Fie ca noi să ne angajăm să citim scripturile şi manualele de instrucţiuni, concentrându-ne mai mult atenţia asupra unui scop mai precis. Să începem, recitind secţiunile 20, 84, 107 şi 121 din Doctrină şi legăminte. Cu cât studiem mai mult scopul, potenţialul şi punerea în practică a preoţiei, cu atât mai mult ne vom minuna de puterea ei, iar Spiritul ne va învăţa cum să accesăm şi să folosim acea putere pentru a ne binecuvânta familiile, comunităţile şi Biserica.

Ca oameni, noi acordăm pe bună dreptate o mare prioritate învăţăturii laice şi dezvoltării profesionale. Vrem şi trebuie să excelăm în învăţătură şi măiestrie. Vă laud pentru că vă străduiţi cu sârguinţă să dobândiţi o educaţie şi să deveniţi experţi în domeniul pe care vi l-aţi ales. Vă invit să deveniţi, de asemenea, experţi în doctrinele Evangheliei – în special în doctrina preoţiei.

Trăim într-o perioadă de timp în care scripturile şi cuvintele profeţilor din aceste zile sunt mai uşor accesibile decât în oricare altă perioadă din istoria lumii. Totuşi, este privilegiul şi datoria noastră şi este responsabilitatea noastră să facem efortul de a ajunge la ele şi de a înţelege învăţăturile lor. Principiile şi doctrinele preoţiei sunt sublime şi divine. Cu cât studiem mai mult doctrina şi potenţialul preoţiei şi punem în practică scopul acesteia, cu atât mai mult sufletele noastre vor creşte, înţelegerea noastră se va mări şi vom vedea ce are Domnul pregătit pentru noi.

O mărturie sigură despre Isus Hristos şi despre Evanghelia Sa restaurată necesită mai mult decât cunoaştere – necesită revelaţie personală, confirmată prin punerea în practică, cu bună intenţie şi cu devotament, a principiilor Evangheliei. Profetul Joseph Smith a explicat că preoţia este un „canal prin care Atotputernicul a început să dezvăluie slava Sa la începutul creării acestui pământ şi prin care El a continuat să Se dezvăluie pe Sine copiilor oamenilor până în timpul prezent”⁹.

Dacă nu căutăm să folosim acest canal al revelaţiei, noi nu trăim conform privilegiilor noastre ca deţinători ai preoţiei. De exemplu, sunt aceia care cred, dar care nu ştiu că ei cred. Ei au primit diverse răspunsuri oferite de glasul blând şi încet pentru o lungă perioadă de timp, dar pentru că această inspiraţie pare atât de mică şi neînsemnată, ei nu o recunosc aşa cum ar trebui. Ca rezultat, ei permit îndoielilor să-i împiedice să-şi atingă potenţialul ca deţinători ai preoţiei.

Revelaţia şi mărturia nu vin întotdeauna cu o forţă copleşitoare. Pentru mulţi oameni, o mărturie vine încet – câte o parte, pe rând. Uneori, aceasta vine atât de treptat încât este greu să ne amintim momentul exact în care am ştiut de fapt că Evanghelia este adevărată. Domnul ne oferă „rând după rând, precept după precept, aici puţin şi acolo puţin”¹⁰.

În unele privinţe, mărturia noastră este asemenea unui bulgăre de zăpadă care se măreşte cu fiecare rostogolire. Noi începem cu o cantitate mică de lumină – chiar dacă aceasta este numai o dorinţă de a crede. Treptat, „lumina este atrasă de lumină”¹¹, iar „acela care primeşte lumina şi rămâne credincios lui Dumnezeu, primeşte mai multă lumină; şi acea lumină devine din ce în ce mai strălucitoare, crescând mereu până în miezul zilei”¹², când „la timpul potrivit, [primim] plenitudinea Sa”¹³.

Gândiţi-vă cât de glorios este să ne depăşim limitele pământeşti, să ne fie deschişi ochii înţelegerii şi să primim lumină şi cunoaştere din surse cereşti! În calitate de deţinători ai preoţiei, avem privilegiul şi oportunitatea să căutăm revelaţia personală şi să învăţăm cum să cunoaştem adevărul pentru noi înşine prin mărturia sigură a Spiritului Sfânt.

Să căutăm cu sinceritate lumina inspiraţiei personale. Să-L rugăm pe Domnul să ne înzestreze mintea şi sufletul cu scânteia credinţei care ne va permite să primim şi să recunoaştem slujirea divină a Spiritului Sfânt pentru situaţiile din vieţile noastre şi pentru încercările şi îndatoririle preoţiei noastre.

În timpul carierei mele de pilot de linie, am avut ocazia de a fi căpitan de testare şi instruire. O parte a acestei slujbe era de a instrui şi a testa piloţii experimentaţi pentru a mă asigura că aceştia aveau cunoştinţele şi abilităţile necesare pentru a manevra eficient şi în siguranţă acele magnifice avioane mari cu reacţie.

Am aflat că erau piloţi care, chiar şi după mulţi ani de pilotaj profesionist, nu şi-au pierdut niciodată entuziasmul de a urca în atmosferă, „părăsind constrângerile de pe pământ şi traversând cerurile pe aripi argintii care aduc atâta bucurie”¹⁴. Acestora le plăcea foarte mult sunetul aerului prin care treceau cu mare viteză, zgomotul motoarelor puternice, sentimentul de a fi „una cu vântul şi cu cerul întunecat şi stelele din faţa ta”¹⁵. Entuziasmul lor era molipsitor.

Erau şi câţiva piloţi care păreau doar să treacă prin mişcările respective. Aceştia stăpâniseră sistemele şi manevrarea avioanelor, dar undeva, pe drum, îşi pierduseră bucuria de a zbura „unde nici ciocârlia şi nici măcar vulturul nu au zburat vreodată”¹⁶. Ei îşi pierduseră sentimentele de uimire la vederea unui răsărit strălucitor şi a creaţiilor lui Dumnezeu în timp ce traversau oceane şi continente. Dacă aceştia îndeplineau cerinţele oficiale, eu le acordam licenţa dar, în acelaşi timp, îmi părea rău pentru ei.

Puteţi să vă întrebaţi dacă, în calitate de deţinător al preoţiei, doar treceţi prin mişcări – făcând ceea ce se cere, dar fără să simţiţi bucuria de care ar trebui să aveţi parte. Deţinerea preoţiei ne oferă din abundenţă ocazii de a simţi bucuria pe care a exprimat-o Amon: „Nu avem noi motiv mare să ne bucurăm?… Noi am fost instrumente în mâinile [Domnului] ca să facem această lucrare măreaţă şi minunată! De aceea… ne vom slăvi în Domnul; da, ne vom bucura”¹⁷.

Dragi fraţi, religia noastră este o religie plină de bucurie! Noi suntem atât de binecuvântaţi să deţinem preoţia lui Dumnezeu! În cartea Psalmilor, citim: „Ferice de poporul care cunoaşte sunetul trâmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!”¹⁸. Noi putem avea parte de această bucurie mai mare dacă doar o căutăm.

Prea adesea, nu reuşim să simţim fericirea care vine din slujirea practică, oferită zilnic în cadrul preoţiei. Uneori, însărcinările primite pot părea poveri. Stimaţi fraţi, să nu trecem prin vieţile noastre scufundaţi în cele trei atitudini negative ale istovirii, îngrijorării şi văitatului. Noi nu trăim conform privilegiilor noastre atunci când permitem preocupărilor lumeşti să ne împiedice să simţim bucuria abundentă care vine din slujirea plină de credinţă din cadrul preoţiei, în special între pereţii propriilor noastre cămine. Noi nu trăim conform privilegiilor noastre când nu reuşim să luăm parte la ospăţul de fericire, pace şi bucurie pe care Dumnezeu îl oferă cu generozitate slujitorilor credincioşi în cadrul preoţiei.

Dragi tineri băieţi, dacă simţiţi că sosirea mai devreme la biserică pentru a ajuta la pregătirea împărtăşaniei este mai mult o povară decât o binecuvântare, atunci vă invit să vă gândiţi la ce ar putea însemna această rânduială sacră pentru un membru al episcopiei sau al ramurii care poate a trecut printr-o săptămână grea. Dragi fraţi, dacă eforturile dumneavoastră în calitate de învăţători de acasă nu par să fie foarte eficiente pentru dumneavoastră, vă invit să vedeţi cu ochii credinţei ce va însemna o vizită din partea unui slujitor al Domnului pentru o familie care are multe probleme care nu se văd. Când veţi înţelege potenţialul divin al slujirii dumneavoastră în calitate de deţinători ai preoţiei, Spiritul lui Dumnezeu va găsi loc în inima şi în mintea dumneavoastră; va străluci în ochii şi pe chipurile dumneavoastră.

Mă rog ca noi, în calitate de deţinători ai preoţiei, să nu ne împietrim niciodată inimile împotriva admiraţiei şi respectului faţă de ceea ce ne-a lăsat Domnul în grijă.

Dragii mei fraţi, mă rog ca noi să căutăm cu sârguinţă să învăţăm doctrina sfintei preoţii, să ne întărim mărturiile rând după rând, primind revelaţiile venite din partea Spiritului şi să găsim adevărata bucurie în slujirea zilnică în calitate de deţinători ai preoţiei. Făcând aceste lucruri, vom începe să trăim la nivelul potenţialului şi privilegiilor noastre în calitate de deţinători ai preoţiei şi vom „[putea] totul în Hristos, care [ne] întăreşte”¹⁹. Depun mărturie despre aceste lucruri în calitate de apostol al Domnului şi vă las binecuvântarea mea în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.