Caritatea nu piere niciodată

Soţul meu împreună cu mine am vizitat recent oraşul Nauvoo, Illinois. În timpul şederii noastre acolo, am vizitat camera de sus a magazinului de cărămindă roşie în care profetul Joseph Smith îşi avea biroul şi de unde conducea o afacere. Am ascultat cu atenţie ghidul care a prezentat câteva dintre evenimentele istorice ale restaurării care au avut loc aici.

Gândurile mele s-au îndreptat către organizarea Societăţii de Alinare şi către unele dintre învăţăturile pe care surorile de la Societatea de Alinare le-au primit de la profetul Joseph chiar în acea cameră. Acele învăţături au devenit principiile fundamentale pe care a fost clădită Societatea de Alinare. Dezvoltarea credinţei, întărirea familiilor din Sion şi căutarea şi ajutarea celor nevoiaşi au fost stabilite drept scopuri încă de la începutul Societăţii de Alinare. Ele au fost întotdeauna în acord cu învăţăturile profeţilor noştri.

Într-una dintre acele prime întâlniri, profetul Joseph a citat din scrierile lui Pavel către corinteni. În cuvântarea sa puternică despre dragoste, Pavel face referire la credinţă, speranţă şi dragoste şi încheie, zicând: „Dar cea mai mare dintre ele este dragostea”¹.

El descrie atributele dragostei. El a zis:

„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie…

nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

Dragostea nu va pieri niciodată”².

Adresându-se surorilor, profetul Joseph a spus: „Nu vă limitaţi în părerea voastră cu privire la virtuţile aproapelui vostru… trebuie să vă dezvoltaţi sentimentele de dragoste şi de respect unul faţă de celălalt dacă veţi dori să faceţi ca Isus… Pe măsură ce creşteţi în neprihănire şi în virtute, pe măsură ce creşteţi în bunătate – sporiţi dragostea şi compasiunea voastră faţă de alţii – trebuie să fiţi îndelung răbdători şi indulgenţi cu greşelile oamenilor. Cât de preţioase sunt sufletele oamenilor!”³.

Declaraţia scripturală „Caritatea nu va pieri niciodată” a devenit motto-ul Societăţii de Alinare deoarece cuprinde aceste învăţături şi însărcinarea pe care profetul Joseph Smith le-a dat surorilor Societăţii de Alinare de a-i „alina pe cei săraci” şi de a „salva suflete”⁴.

Aceste principii fundamentale au fost acceptate în întregime de surorile Societăţii de Alinare din întreaga lume căci acesta este caracterul lucrării Societăţii de Alinare.

Ce este dragostea? În ce fel dobândim dragostea?

Profetul Mormon a definit caritatea ca fiind dragostea pură a lui Hristos⁵, iar Pavel ne învaţă că „dragostea… este legătura desăvârşirii⁶ şi Nefi ne aminteşte că „Domnul Dumnezeu a dat o poruncă, că toţi oamenii trebuie să aibă caritate, căci caritatea este dragoste”⁷.

Trecând în revistă descrierea precedentă a lui Pavel cu privire la dragoste, învăţăm că dragostea nu reprezintă o singură faptă sau un lucru pe care îl dăruim, ci o atitudine, o stare de spirit, sentimente bune ce duc la fapte bune.

Mormon ne învaţă, de asemenea, că dragostea este oferită adevăraţilor ucenici ai Domnului şi că aceasta îi purifică pe aceia care o au⁸. În plus, învăţăm că dragostea este un dar divin pe care trebuie să-l căutăm şi pentru care trebuie să ne rugăm. Trebuie să avem dragoste în inimile noastre pentru a putea moşteni împărăţia celestială⁹.

Înţelegând că Domnul ne-a cerut să ne „[îmbrăcăm]… cu legătura carităţii”¹⁰, trebuie să ne întrebăm ce calităţi ne vor ajuta să dezvoltăm dragostea.

Trebuie ca mai întâi să avem dorinţa de a dezvolta sentimentul de dragoste şi să devenim mai asemănătoare lui Hristos.

Următorul pas este să ne rugăm. Mormon ne îndeamnă să ne „[rugăm] la Tatăl cu toată puterea inimii, pentru ca [noi să fim pline] de dragostea Lui”. Această dragoste dumnezeiască este caritatea şi, pe măsură ce ne umplem cu această dragoste, vom „[fi] la fel ca El”¹¹.

Citirea zilnică din scripturi ne poate îndrepta gândurile spre Salvator şi spre dorinţa de a deveni mai asemănătoare Lui.

În biroul meu am un tablou de Minerva Teichert, intitulat Rescue of the Lost Lamb (Salvarea mielului rătăcit). Acesta Îl înfăţişează pe Salvator printre oile Sale, purtând în braţe cu grijă un miel micuţ. Mă ajută să reflectez la rugămintea Sa: „Paşte oile Mele”¹², ceea ce înseamnă să slujiţi tuturor celor din jurul dumneavoastră şi să acordaţi atenţie deosebită celor nevoiaşi.

Salvatorul este exemplul perfect în ceea ce priveşte punerea în practică a dragostei. În timpul slujirii Sale în viaţa muritoare, El a dat dovadă de compasiune faţă de cei care erau înfometaţi, faţă de păcătoşi, de cei aflaţi în suferinţă şi de cei bolnavi. El le-a slujit celor săraci şi celor bogaţi; femeilor, copiilor şi bărbaţilor; membrilor familiei Sale, prietenilor şi străinilor. El i-a iertat pe acuzatorii Săi, a suferit şi a murit pentru întreaga omenire.

De-a lungul vieţii sale, profetul Joseph Smith a pus, de asemenea, în practică dragostea, dând dovadă de dragoste frăţească şi de respect faţă de alţii. A fost cunoscut pentru bunătatea, dragostea, compasiunea şi grija sa faţă de cei din jurul său.

Astăzi, suntem binecuvântaţi să avem un profet care dă dovadă de dragoste. Preşedintele Thomas S. Monson este un exemplu pentru noi şi pentru lume. El poartă, precum o mantie, legătura carităţii. El este blând, plin de compasiune şi generos; un adevărat slujitor al Domnului Isus Hristos.

Preşedintele Monson ne învaţă: „Caritatea înseamnă să avem răbdare cu cineva care ne-a dezamăgit. Înseamnă să rezistăm impulsului de a ne simţi jigniţi. Înseamnă acceptarea slăbiciunilor şi eşecurilor. Înseamnă acceptarea oamenilor aşa cum sunt. Înseamnă să cauţi, dincolo de aspectul fizic, trăsăturile care nu vor dispărea cu timpul. Înseamnă să rezişti impulsului de a-i eticheta pe ceilalţi”¹³.

Când dăm dovadă de dragoste, suntem dornici să îi slujim şi să-i ajutăm pe alţii atunci când ne este incomod şi fără să ne gândim la recunoaştere sau la răsplată. Nu aşteptăm să ni se dea desemnări pentru a ajuta, deoarece dragostea ne face să oferim ajutor în mod instinctiv. Alegând să fim blânzi, grijuli, generoşi, răbdători, să îi acceptăm şi să îi includem pe alţii în activităţile noastre, iertători şi altruişti, descoperim că suntem plini de dragoste.

Societatea de Alinare oferă modalităţi nenumărate de a-i sluji pe alţii. Una dintre cele mai importante modalităţi de a da dovadă de dragoste este de a face vizitele în calitate de învăţătoare vizitatoare. Prin vizitele eficiente noi avem multe oportunităţi de a iubi, ajuta şi sluji pe alţii. Dând dovadă de caritate sau de dragoste, sufletele noastre sunt purificate şi sfinţite, devenind mai asemănătoare Salvatorului.

Mă minunez în timp ce văd nenumăratele fapte de caritate făcute zilnic de surori vizitatoare din întreaga lume care slujesc cu altruism pentru a purta de grijă surorilor şi de familiile lor. Mă adresez dumneavoastră, învăţătoare vizitatoare credincioase şi vă spun că prin aceste fapte mici pline de dragoste, dumneavoastră Îl urmaţi pe Salvator şi acţionaţi ca instrumente în mâinile Sale în timp ce ajutaţi, purtaţi de grijă, susţineţi, alinaţi, ascultaţi, încurajaţi, hrăniţi spiritual, predaţi şi întăriţi surorile aflate în grija dumneavoastră. Permiteţi-mi să împărtăşesc câteva exemple de astfel de slujire.

Rosa suferă de diabet şi de alte boli ce o slăbesc. Ea a devenit membră a Bisericii acum câţiva ani. Este o mamă singură ce are în grjă un băiat adolescent. În mod frecvent, ea trebuie internată în spital timp de mai multe zile la rând. Nu numai că bunele sale învăţătoare vizitatoare o duc la spital, ele o şi vizitează şi îi oferă alinare la spital în timp ce poartă de grijă fiului ei acasă şi la şcoală. Învăţătoarele sale vizitatoare îi slujesc ca prietene şi ca familie.

După primele câteva vizite la o anumită soră, Kathy a aflat că acea soră nu ştia să citească, dar voia să înveţe. Kathy s-a oferit să o ajute, deşi ştia că era nevoie de timp, răbdare şi consecvenţă.

Emily este o soţie tânără care se afla în căutarea adevărului. Soţul ei, Michael, era mai puţin interesat de religie. Când Emily s-a îmbolnăvit şi a petrecut ceva timp în spital, Cali, o soră de la Societatea de Alinare care-i era, de asemenea, vecină a gătit mâncare pentru familia ei, a avut grijă de pruncul lor, a făcut curat în casă şi a avut grijă ca Emily să primească o binecuvântare a preoţiei. Aceste fapte pline de dragoste au înmuiat inima lui Michael. El a hotărât să participe la adunările Bisericii şi să se întâlnească cu misionarii. Emily şi Michael au fost de curând botezaţi.

„Dragostea nu va pieri niciodată…este plină de bunătate… nu caută folosul său… acoperă totul… suferă totul”¹⁴.

Preşedintele Henry B. Eyring a spus:

„Istoria Societăţii de Alinare este plină de relatări despre astfel de acte de slujire altruistă …

Această societate este formată din femei ale căror sentimente de caritate izvorăsc din inimi care au suferit transformarea adusă de demnitatea de a face legăminte oferite numai în Biserica adevărată a Domnului. Sentimentele lor de caritate vin de la El prin ispăşirea Sa. Actele lor de caritate urmează exemplul Său – şi izvorăsc din recunoştinţa pentru darul infinitei Sale milostenii – şi sunt îndrumate de Spiritul Sfânt pe care El îl trimite pentru a-i însoţi pe slujitorii Săi în misiunile lor pline de milostenie. Datorită acestui lucru, ele au făcut şi sunt capabile să facă lucruri neobişnuite pentru alţii şi să găsească bucurie chiar şi atunci când propriile lor nevoi sunt mari”¹⁵.

Oferind slujire şi dând dovadă de dragoste faţă de alţii putem depăşi propriile noastre greutăţi şi fac ca acestea să pară mai puţin provocatoare.

Acum, mă reîntorc la învăţăturile profetului Joseph pe care le-a dat surorilor care au trăit în primii ani ai restaurării. Încurajând dragostea şi binefacerea, el a spus: „Dacă trăiţi conform acestor principii, cât de mare şi de glorioasă va fi răsplata voastră în împărăţia celestială! Dacă vă ridicaţi la nivelul privilegiilor voastre, îngerii nu se pot reţine să nu vă fie asociaţi”¹⁶.

Aşa cum în zilele în care sfinţii trăiau în Nauvoo, în care surorile mergeau şi căutau şi îi ajutau pe cei aflaţi la nevoie, aşa este şi astăzi. Surorile din împărăţie reprezintă temelii puternice de tărie spirituală, slujire plină de compasiune şi devotament. Învăţătoarele vizitatoare devotate se vizitează şi se îngrijesc unele pe celelalte. Ele urmează exemplul Salvatorului şi fac ceea ce a făcut El.

Toate femeile din cadrul Societăţii de Alinare pot fi pline de dragoste, ştiind că faptele lor mici pline de dragoste au o putere de vindecare pentru alţii şi pentru ele însele. Ele ajung să cunoască cu siguranţă că dragostea pură a lui Hristos este caritatea şi că ea nu piere niciodată.

Când citiţi istoria Societăţii de Alinare, aceasta vă va inspira pentru a cunoaşte că acest principiu important al Evangheliei este o temă comună a întregii cărţi.

Închei cu o invitaţie pentru toate femeile din Biserică de a se ruga pentru a avea dorinţa de a fi pline de caritate, dragostea pură a lui Hristos. Folosiţi-vă toate resursele pentru a face bine, pentru a aduce alinare şi salvare celor din jurul dumneavoastră, inclusiv celor din propria dumneavoastră familie. Domnul vă va binecuvânta eforturile cu succes.

Fie ca această cunoaştere pe care o deţinem despre marea dragoste pe care Tatăl şi Fiul o au faţă de noi şi ca recunoştinţa şi credinţa în ispăşire să ne motiveze să dezvoltăm şi să dăm dovadă de dragoste faţă de toţi cei din jurul nostru. Aceasta este rugăciunea mea, în numele lui Isus Hristos, amin.