Alegeţi viaţa veşnică

Cu ani în urmă, pe când eram cu familia mea la plajă, am observat semne şi steaguri care ne avertizau că un curent puternic curgea dinspre ţărm spre marea adâncă şi agitată. De nevăzut pentru ochii mei neinstruiţi, dar uşor de detectat pentru salvamarii dintr-un turn din apropiere, curentul puternic era un pericol pentru toţi cei care părăseau siguranţa ţărmului şi intrau în apă. Îmi amintesc că m-am gândit: „Sunt un înotător puternic. Înotul va fi un exerciţiu bun. Voi fi în siguranţă în apa mai puţin adâncă”.

Ignorând avertismentele şi simţindu-mă încrezător în propria mea judecată, am intrat în apă pentru a mă bucura de un înot „înviorător”. După câteva minute, m-am uitat după familia mea pe ţărmul din apropiere, dar plaja nu mai era în apropiere! Curentul înşelător, de care fusesem avertizat, mă prinsese şi mă trăgea departe de familia mea.

Încrezător, la început, şi, apoi, disperat, am încercat să înot spre ţărm, dar curentul neiertător mă trăgea din ce în ce mai departe, înspre ape adânci şi tulburi. Am obosit şi am început să mă înec cu apa inhalată. Înecul devenise o posibilitate reală. În final, epuizat fiind, am strigat cu disperare după ajutor.

În mod miraculos, mi s-a părut mie, un salvamar a ajuns imediat la mine. Nu ştiam că el mă observase intrând în apă. El ştia că acel curent mă va prinde şi ştia unde mă va duce. Evitând curentul, el a înotat acolo unde eu mă zbăteam şi a aşteptat, răbdător, ca eu să strig după ajutor. Prea slăbit pentru a înota singur la ţărm, am fost, şi încă sunt, recunoscător pentru ajutorul său. Fără ajutorul său, nu m-aş fi putut întoarce niciodată la familia mea.

În acea zi am făcut o alegere greşită, care putea avea consecinţe grave pentru mine şi familia mea. Acum, când noi reflectăm împreună asupra darului de a alege, mă rog ca Duhul Sfânt să ne ajute pe fiecare în evaluarea alegerilor pe care le facem.

Profetul nostru iubit, preşedintele Thomas S. Monson ne-a învăţat: „Nu pot să subliniez pe cât aş dori faptul că deciziile determină destinul. Nu puteţi face alegeri eterne fără să suportaţi consecinţe eterne”.¹

Fiecare dintre voi este − aşa cum am fost învăţaţi la această conferinţă − în spirit, un fiu iubit sau o fiică iubită ai unor părinţi cereşti. Dumneavoastră aveţi o natură şi un destin divin.² În timpul vieţii premuritoare aţi învăţat să iubiţi adevărul. Aţi făcut alegeri eterne corecte. Aţi ştiut că, aici, în viaţa muritoare, vor fi dureri şi adversitate, tristeţe şi suferinţă, încercări pentru a vă ajuta să creşteţi şi să progresaţi. De asemenea, aţi ştiut că veţi putea continua să faceţi alegeri corecte, să vă pocăiţi de alegerile incorecte şi, prin ispăşirea lui Isus Hristos, să moşteniţi viaţa veşnică.

Ce ne-a învăţat profetul Lehi despre a alege? El ne-a sfătuit că noi suntem „liberi să [alegem] libertatea şi viaţa veşnică, prin intermediul marelui Mijlocitor al tuturor oamenilor, sau să [alegem] robia şi moartea, potrivit robiei şi puterii diavolului”. El ne-a instruit apoi: „Voi să vă uitaţi la marele Mijlocitor şi să ascultaţi poruncile Lui mari; şi să fiţi credincioşi cuvintelor Lui şi să alegeţi viaţa veşnică”.³

Fraţi şi surori, alegem noi viaţa veşnică prin ceea ce alegem să gândim, să simţim şi să facem?

Nepoţii noştri învaţă că, atunci când fac o alegere, ei aleg şi consecinţele. De curând, una dintre nepoatele mele în vârstă de trei ani a refuzat să-şi mănânce cina. Mama ei i-a explicat: „Este aproape ora de culcare. Dacă alegi să mănânci cina, alegi îngheţată la desert. Dacă alegi să nu mănânci cina, alegi să mergi la culcare, acum, fără îngheţată”. Nepoata noastră s-a gândit la cele două alegeri şi apoi a răspuns: „Vreau această alegere − să mă joc şi să mănânc doar îngheţată şi să nu mă duc la culcare”.

Fraţi şi surori, dorim noi să ne jucăm, să mâncăm doar îngheţată, să nu mergem niciodată la culcare şi, în acelaşi timp, să evităm subnutriţia şi oboseala?

În realitate nu avem decât două alegeri veşnice, fiecare cu consecinţe veşnice: să alegem să-L urmăm pe Salvatorul lumii şi astfel să alegem viaţa veşnică alături de Tatăl nostru Ceresc sau să alegem să urmăm lumea şi astfel să alegem să ne separăm de Tatăl Ceresc pentru eternitate.

Nu putem alege cu succes atât siguranţa neprihănirii, cât şi pericolele lumeşti. Să încercăm lumescul poate părea inofensiv, dar aşa mi-a părut şi înotul meu „înviorător”!

La fel ca acel curent care ar fi putut schimba cursul vieţii familiei mele, tendinţele lumeşti din zilele noastre, filozofiile amăgitoare, învăţăturile false şi imoralitatea ieşită de sub control ne trag pe noi departe şi ne separă de familile noastre şi de Tatăl nostru Ceresc.

Profeţii noştrii în viaţă, văzători şi revelatori văd şi caută să ne avertizeze despre subtilele dar periculoasele tendinţe lumeşti care ne ameninţă. Ei ne invită, ne încurajează, ne învaţă, ne reamintesc şi ne avertizează cu dragoste. Ei ştiu că siguranţa noastră depinde de alegerea noastră de a urma (1) cunoştinţele obţinute prin studiul zilnic al scripturilor şi prin rugăciune; (2) îndrumarea Duhului Sfânt şi (3) sfatul lor profetic. Ei ştiu că există siguranţă şi bucurie deplină numai în şi prin Salvatorul nostru, Isus Hristos, şi prin trăirea în acord cu Evanghelia Sa. Precum vârstnicul Dallin H. Oaks tocmai ne-a învăţat, Salvatorul a declarat: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.⁴

În timpul încercărilor şi suferinţelor prin care au trecut în Rusia post sovietică, Anatoly şi Svetlana Reshetnikov au ales neprihănirea în locul lumescului. După ce s-au alăturat Bisericii, ei au fost persecutaţi. El a fost retrogradat la locul de muncă. Cu credinţă, ei s-au gândit: „Acum avem mai mult timp să Îl slujim pe Domnul”! Ei au fost ameninţaţi în repetate rânduri şi, totuşi, au ales să trăiască vieţi bazate pe Evanghelie. Vârstnicul Anatoly Reshetnikov a fost chemat ca prima Autoritate a Zonei - Cei Şaptezeci de origine rusă. Prin alegerile lor, familia Reshetnikov continuă să aleagă viaţa veşnică.

Noi, toţi, ne confruntăm cu adversităţi. Noi, toţi, avem parte de ispite. Noi, toţi, facem greşeli. Niciodată nu este prea greu sau prea târziu să facem alegeri corecte. Pocăinţa este una dintre cele mai importante alegeri corecte.

Preşedintele Dieter F. Uchtdorf ne-a învăţat:

„Micile erori şi devierile neînsemnate de la doctrina Evangheliei lui Isus Hristos pot avea consecinţe regretabile în vieţile noastre. Este, deci, extrem de important să devenim îndeajuns de autodisciplinaţi pentru a putea să ne corectăm definitiv şi din timp ca să revenim pe drumul bun şi să nu aşteptăm şi să sperăm că erorile se vor corecta, cumva, de unele singure.

Cu cât amânăm mai mult să ne îndreptăm, cu atât devin mai mari schimbările necesare şi cu atât este mai greu să revenim pe traseul corect − chiar până la punctul în care un dezastru poate fi iminent”.⁵

Braţele milosteniei Salvatorului sunt întotdeauna întinse către fiecare din noi.⁶ Atunci când ne pocăim sincer şi în totalitate, noi putem fi complet iertaţi de greşelile noastre şi Salvatorul nu îşi mai aminteşte de păcatele noastre.⁷

Atunci cînd evaluaţi alegerile şi consecinţele ce decurg din acestea, vă puteţi întreba:

• Caut eu îndrumare divină prin studiul zilnic al scripturilor, meditare asupra lor şi rugăciune sau am ales să fiu atât de ocupat sau apatic, încât nu am timp să studiez cuvintele lui Hristos, să meditez asupra lor şi să vorbesc cu Tatăl meu Ceresc?

• Aleg eu să urmez sfatul profetului în viaţă al lui Dumnezeu sau urmez căile lumeşti şi părerile opuse ale oamenilor?

• Caut eu zilnic îndrumarea Duhului Sfânt în ceea ce aleg să gândesc, să simt şi să fac?

• Caut eu, în mod consecvent, să particip, să slujesc sau să ajut la salvarea altora?

Dragii mei fraţi şi surori, destinul dumneavoastră etern nu va fi rezultatul şansei ci al alegerii. Niciodată nu este prea târziu să începi să alegi viaţa veşnică!

Depun mărturia mea că, datorită planului fericirii oferit de Tatăl Ceresc, fiecare dintre noi poate deveni desăvârşit prin ispăşirea lui Isus Hristos. Împreună cu familiile noastre, putem trăi veşnic împreună cu Tatăl nostru Ceresc şi să avem parte de o bucurie deplină. Depun mărturie despre aceste lucruri în numele sfânt al lui Isus Hristos, amin.