Să facem ceea ce este drept, la momentul potrivit, fără amânare

În aceste vremuri, mulţi oameni trăiesc înconjuraţi de tristesţe şi de o mare confuzie. Ei nu găsesc răspunsuri la întrebările lor şi nu pot să-şi satisfacă nevoile personale. Unii au pierdut percepţia bucuriei şi fericirii. Profeţii au declarat că adevărata fericire se găseşte urmând exemplul şi învăţăturile lui Hristos. El este Salvatorul nostru, El este Învăţătorul nostru şi El este exemplul desăvârşit.

El Şi-a dedicat viaţa slujirii. Când slujim aproapelui nostru, îi ajutăm pe cei aflaţi la nevoie. În timp ce slujim, putem găsi soluţii la problemele noastre personale. Atunci când urmăm exemplul Salvatorului, noi ne arătăm dragostea faţă de Tatăl nostru Ceresc şi de Fiul Său, Isus Hristos şi devenim mai asemănători Lor.

Regele Beniamin a vorbit despre importanţa slujirii, spunând că, atunci când suntem „în slujba aproapelui, [suntem] numai în slujba Dumnezeului [nostru]”¹. Fiecare are ocazii de a sluji şi de a da dovadă de dragoste.

Preşedintele Thomas S. Monson ne-a rugat să mergem „să salvăm” şi să slujim altora. Dânsul a spus: „Vom descoperi că cei cărora le slujim, care au simţit prin munca noastră influenţa Salvatorului, nu pot explica schimbarea ce se produce în vieţile lor. Apare o dorinţă de a sluji cu credinţă, de a fi umili şi de a duce o viaţă mai asemănătoare celei a Salvatorului. Dobândind propria lor înţelegere spirituală şi întrezărind promisiunile eternităţii, ei repetă cuvintele orbului căruia Isus i-a redat vederea şi care a spus: «Eu una ştiu: că eram orb şi acum văd»”².

Avem ocazia să oferim ajutor şi să slujim în fiecare zi – făcând ceea ce este drept, la momentul potrivit, fără amânare. Gândiţi-vă la cât de mulţi oameni sunt cărora le este greu să găsească un loc de muncă sau sunt bolnavi, se simt singuri sau cred chiar că au pierdut totul. Ce puteţi face pentru a ajuta? Închipuiţi-vă că un vecin, rămas afară în ploaie cu maşina stricată, vă sună pentru a vă cere ajutorul. Care este cel mai bun lucru pe care îl puteţi face pentru el? Când este momentul să acţionaţi?

Îmi amintesc când familia noastră a mers împreună în centrul oraşului Ciudad de Mexico pentru a cumpăra haine pentru cei doi copii ai noştri. Ei erau foarte mici. Fiul nostru cel mai mare împlinise recent doi ani, iar cel mic avea un an. Străzile erau pline de oameni. În timp ce făceam cumpărături, ţinându-i pe copii de mână, ne-am oprit puţin să ne uităm la ceva şi, fără să ne dăm seama, l-am pierdut pe fiul nostru cel mare! Nu ştiam cum, dar el nu mai era cu noi. Fără să mai stăm o clipă pe gânduri, am început să alergăm pentru a-l căuta. L-am căutat şi am strigat după el, având un sentiment foarte neplăcut, gândindu-ne că l-am putea pierde pentru totdeauna. În mintea noastră, noi Îl imploram pe Tatăl Ceresc să ne ajute să îl găsim.

După puţin timp, l-am găsit. Se uita nevinovat la nişte jucării din vitrina unui magazin. L-am îmbrăţişat şi l-am sărutat şi ne-am luat angajamentul de a-i veghea pe copiii noştri mai bine pentru a nu-i mai rătăci niciodată pe vreunul dintre ei. Am învăţat că, pentru a merge în căutarea fiului nostru, nu am avut nevoie de adunări de planificare. Ci, pur şi simplu, am acţionat, mergând în căutarea celui care se rătăcise. Am învăţat, de asemenea, că fiul nostru nu şi-a dat niciodată seama că s-a rătăcit.

Dragi fraţi şi surori, pot fi mulţi care, dintr-un motiv sau altul, s-au rătăcit de noi şi care nu ştiu că sunt rătăciţi. Dacă amânăm, i-am putea pierde pentru totdeauna.

Pentru mulţi oameni care au nevoie de ajutorul nostru nu este necesar să creăm programe noi sau să recurgem la acţiuni complicate sau costisitoare. Ei au nevoie doar de hotărârea noastră de a sluji – de a face ceea ce este drept, la momentul potrivit, fără amânare.

Când Salvatorul a apărut oamenilor din Cartea lui Mormon, El ne-a oferit un exemplu minunat despre cum să nu aşteptăm să oferim alinare celor care au pierdut percepţia bucuriei şi fericirii. Predicându-le oamenilor, El a văzut că nu puteau înţelege toate cuvintele Sale. El i-a invitat să meargă la casele lor şi să se gândească la lucrurile pe care le spusese lor. El le-a spus să se roage Tatălui şi să se pregătească pentru a reveni a doua zi când El urma să Se întoarcă pentru a le predica³.

Când a încheiat, El a privit mulţimea de oameni şi i-a văzut plângând, căci doreau ca El să rămână cu ei:

„Iar El le-a spus: «Iată, din adâncurile inimii sunt plin de îndurare pentru voi.

Aveţi pe vreunii dintre voi care sunt bolnavi? Aduceţi-i aici. Aveţi voi pe vreunii care sunt infirmi sau orbi sau şchiopi sau mutilaţi sau leproşi sau care sunt zbârciţi sau care sunt surzi sau care sunt în suferinţă de orice fel? Aduceţi-i pe ei aici şi Eu îi voi vindeca pe ei, căci Eu Mă îndur de voi; adâncurile inimii Mele sunt pline de îndurare»”⁴.

Şi ei i-au adus pe cei bolnavi ai lor la El, iar El i-a vindecat. Mulţimea s-a plecat la picioarele Lui, L-a preamărit şi I-a sărutat picioarele, „într-atât, încât ei I-au spălat picioarele Lui cu lacrimile lor”. Apoi, El le-a poruncit să fie aduşi pruncii lor şi El i-a binecuvântat unul câte unul⁵. Acesta este exemplul pe care ni l-a dat Salvatorul. Dragostea Lui este oferită tuturor, iar El nu uită niciodată pe nimeni.

Eu ştiu că Tatăl nostru Ceresc este iubitor, înţelegător şi răbdător. Fiul Său, Isus Hristos ne iubeşte, de asemenea. Ei ne oferă ajutor prin profeţii Lor. Am învăţat că, urmând profeţii, ne aflăm în mare siguranţă. „Salvarea” continuă încă. Preşedintele Monson a spus: „Domnul Se aşteaptă ca noi să gândim. El Se aşteaptă ca noi să acţionăm. El Se aşteaptă ca noi să muncim. El Se aşteaptă ca noi să ne depunem mărturiile. El Se aşteaptă ca noi să ne dedicăm”⁶.

Avem o responsabilitate şi o mare ocazie. Sunt mulţi oameni care au nevoie să trăiască din nou sentimentul plăcut al bucuriei şi al fericirii care rezultă fiind activi în cadrul Bisericii. Acea fericire vine primind rânduieli şi făcând şi ţinând legăminte sacre. Domnul are nevoie ca noi să-i ajutăm. Să facem ceea ce este drept, la momentul potrivit, fără amânare.

Depun mărturie că Dumnezeu trăieşte şi este Tatăl nostru. Isus Hristos trăieşte şi Şi-a dat viaţa pentru ca noi să ne putem întoarce în prezenţa Tatălui nostru Ceresc. Eu ştiu că El este Salvatorul nostru. Eu ştiu că bunătatea Lor infinită se face mereu simţită. Depun mărturie că preşedintele Thomas S. Monson este profetul Lor şi că aceasta este singura Biserică adevărată de pe faţa întregului pământ. Ştiu că profetul Joseph Smith este profetul restaurării. Depun mărturie că, într-adevăr, Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu. Ea ne oferă îndrumare şi exemple de urmat pentru a deveni mai asemănători lui Dumnezeu şi Fiului Său Preaiubit. Mărturisesc astfel în numele Domnului nostru, Isus Hristos, amin.