Iubiţi-o pe mama ei

Este dificil de descris momentul sacru în care un proaspăt tătic îşi ţine fiica în braţe pentru prima oară. În această vară, trei dintre fiii noştri au devenit părinţii unor fetiţe nou-născute. În timp ce-l priveam pe fiul nostru, Jon, un jucător de rugby puternic, dur, ţinând-o în braţe pe prima sa fiică, el s-a uitat la ea cu blândeţe şi, apoi, la mine cu o expresie pe chipul său care părea să însemne: „Cum cresc o fată?”.

În această dimineaţă aş dori să le vorbesc fiilor noştri şi tuturor taţilor. Cum poate un tată să crească o fată care să fie fericită şi care să se adapteze bine în lumea tot mai periculoasă de astăzi? Răspunsul a fost oferit de profeţii Domnului. Acesta este un răspuns simplu şi adevărat – „Cel mai important lucru pe care îl poate face un tată pentru [fiica] lui este să o iubească pe mama [ei]”¹. Prin felul în care o iubiţi pe mama ei, vă veţi învăţa fiica despre blândeţe, fidelitate, respect, compasiune şi devotament. Ea va învăţa din exemplul dumneavoastră ce să aştepte de la tinerii băieţi şi ce calităţi să caute la un viitor soţ. Prin felul în care vă iubiţi şi vă cinstiţi soţia, îi puteţi arăta fiicei dumneavoastră că ea trebuie să vrea să se căsătorească cu cineva care o va iubi şi o va cinsti. Exemplul dumneavoastră o va învăţa pe fiica dumneavoastră despre valoarea calităţii de femeie. Îi veţi arăta că ea este o fiică a Tatălui nostru Ceresc, care o iubeşte.

Iubiţi-o pe mama ei într-atât încât căsătoria dumneavoastră să fie celestială. O căsătorie în templu pentru timp şi pentru toată eternitatea merită cele mai mari eforturi ale dumneavoastră şi să i se acorde cea mai mare prioritate. Numai după ce Nefi a construit un templu în pustiu, el a spus: „Şi… noi am trăit în fericire”². „Fericire[a]” se găseşte în templu. Reprezintă ţinerea legămintelor. Nu permiteţi niciunei influenţe să pătrundă în viaţa sau în familia dumneavoastră care să vă determine să vă compromiteţi legămintele sau angajamentul faţă de soţia şi de familia dumneavoastră.

În programul Tinerelor Fete, noi o ajutăm pe fiica dumneavoastră să îşi înţeleagă identitatea de fiică a lui Dumnezeu şi importanţa de a rămâne virtuoasă şi demnă să primească binecuvântările templului şi ale căsătoriei în templu. Noi o învăţăm pe fiica dumneavoastră despre importanţa de a face şi a ţine legăminte sacre. Noi o învăţăm să-şi ia angajamentul de a trăi în aşa fel încât să poată fi întotdeauna demnă să intre în templu şi de a nu permite niciunui lucru să o facă să amâne, să o îndepărteze sau să o facă nedemnă de acel ţel. Exemplul dumneavoastră, în calitate de tată al ei, are o influenţă mai mare decât ceea ce spunem noi. Tinerele fete îşi fac griji cu privire la taţii lor. Multe dintre ele spun că cea mai mare dorinţă a lor este să fie uniţi ca familie pentru eternitate. Ele doresc să fiţi acolo atunci când ele se vor duce la templu sau când se vor căsători în templu. Rămâneţi aproape de fiica dumneavoastră şi ajutaţi-o să se pregătească şi să rămână demnă pentru a intra în templu. Când împlineşte 12 ani, mergeţi des, împreună, la templu pentru a înfăptui botezuri pentru strămoşii dumneavoastră şi pentru alte persoane. Ea va preţui aceste amintiri pentru totdeauna.

Societatea de astăzi încearcă să distrugă treptat şi să denigreze rolul dumneavoastră etern de patriarh şi tată şi să reducă la minim responsabilităţile dumneavoastră cele mai importante. Acestea v-au fost date prin „planul divin” şi, în calitate de taţi, trebuie să „[conduceţi] familiile [dumneavoastră] cu dragoste şi dreptate şi… [sunteţi] răspunzători de satisfacerea nevoilor pentru viaţa şi protejarea familiilor [dumneavoastră]”³.

Stimaţi taţi, dumneavoastră sunteţi apărătorii căminelor, soţiilor şi copiilor dumneavoastră. Astăzi, „nu este un lucru uşor să protejezi familia împotriva influenţei nedorite a răului în minţile şi spiritele membrilor [ei]… Aceste influenţe pot intra şi intră în cămin fără a fi împiedicate. Satana [este foarte isteţ]. El nu are nevoie să spargă uşa pentru a intra”⁴.

Dumneavoastră trebuie să fiţi apărătorii virtuţii. „Un deţinător al preoţiei este virtuos. Comportamentul virtuos include gândurile curate şi faptele cinstite… Virtutea este… o trăsătură divină… [Ea] este asemănătoare sfinţeniei”⁵. Valorile tinerelor fete sunt trăsături asemănătoare cu cele ale lui Hristos, care includ valoarea virtuţii.Acum, facem apel la dumneavoastră să vă alăturaţi nouă pentru a conduce lumea să se întoarcă la virtute. Pentru a face acest lucru, dumneavoastră trebuie „să [daţi] dovadă de virtute şi de sfinţenie”⁶, eliminând din viaţa dumneavoastră orice lucru rău şi care nu este potrivit pentru un deţinător al sfintei preoţii a lui Dumnezeu. „Virtutea să înfrumuseţeze, fără încetare, gândurile tale; atunci, încrederea ta va creşte puternic în prezenţa lui Dumnezeu; şi… Duhul Sfânt va fi tovarăşul tău permanent”⁷. Aşadar, aveţi grijă ce fel de divertisment vedeţi pe ecran sau în presă. Virtutea dumneavoastră personală va fi un exemplu pentru fiicele dumneavoastră şi, de asemenea, pentru fiii dumneavoastră, pentru a şti ce reprezintă cu adevărat tăria morală şi curajul. Fiind apărătorul virtuţii în propria dumneavoastră viaţă, în căminul şi în vieţile copiilor dumneavoastră, le arătaţi soţiei şi fiicelor dumneavoastră ce înseamnă adevărata dragoste. Puritatea dumneavoastră personală vă va da putere.

Sunteţi apărătorul fiicei dumneavoastră mai mult decât o descrie din punct de vedere legal acest termen. Fiţi prezenţi în mod activ în viaţa fiicei dumneavoastră. Asiguraţi-vă că ea vă cunoaşte standardele, aşteptările, speranţele şi visurile ce privesc succesul şi fericirea ei. Discutaţi cu ea, faceţi cunoştinţă cu prietenii ei şi, atunci când va veni timpul, cu băieţii cu care iese la întâlniri. Ajutaţi-o să înţeleagă importanţa educaţiei. Ajutaţi-o să înţeleagă că principiul decenţei oferă protecţie. Ajutaţi-o să aleagă muzica, revistele, cărţile, programele de televiziune şi filmele care invită Spiritul şi care sunt în armonie cu identitatea ei divină. Fiţi o parte activă a vieţii ei. Şi, dacă în timpul adolescenţei, se întâmplă să nu vină la timp acasă de la o întâlnire, duceţi-vă şi găsiţi-o. Ea se va împotrivi şi vă va spune că i-aţi distrus viaţa socială, dar, în interiorul ei, va şti că o iubiţi şi că vă pasă suficient de mult încât să fiţi apărătorul ei.

Nu sunteţi bărbaţi oarecare. Datorită curajului dumneavoastră în lumea premuritoare, aţi devenit demni să deveniţi conducători şi să deţineţi puterea preoţiei. Acolo, aţi dat dovadă de „[mare]… credinţă şi… [de] fapte… bune” şi, acum, sunteţi aici pentru a face acelaşi lucru⁸. Preoţia dumneavoastră vă face diferiţi.

În câteva săptămâni, cei trei fii ai noştri le vor da fiicelor lor un nume şi o binecuvântare. Sper că aceasta va fi prima dintre multele binecuvântări ale preoţiei pe care le vor primi de la taţii lor, căci, în lumea în care vor creşte, ele vor avea nevoie de acele binecuvântări. Fiica dumneavoastră va preţui preoţia şi va hotărî în inima ei că acesta este lucrul pe care îl vrea pentru viitorul ei cămin şi în viitoarea ei familie. Amintiţi-vă întotdeauna „că drepturile preoţiei sunt legate inseparabil de puterile cerului” şi pot „fi controlate… [doar] în acord cu principiile dreptăţii”⁹.

Sunteţi eroul fiicei dumneavoastră. Tatăl meu a fost eroul meu. Obişnuiam să-l aştept în fiecare seară pe treptele casei noastre când sosea acasă. Mă ridica în braţe şi mă învârtea, apoi îmi aşeza picioarele pe pantofii lui cei mari şi dansa cu mine în timp ce intram în casă. Îmi plăcea provocarea de a încerca să urmez fiecare pas al său. Încă îmi place.

Ştiaţi că mărturia dumneavoastră are o influenţă puternică asupra fiicelor dumneavoastră? Am ştiut că tatăl meu avea o mărturie. Am ştiut că Îl iubea pe Domnul. Şi, pentru că tatăl meu Îl iubea pe Domnul, şi eu L-am iubit. Ştiam că îi pasă de văduve, căci şi-a petrecut concediul vopsind casa văduvei care locuia alături de noi. Am crezut că a fost cea mai grozavă vacanţă a familiei noastre pe care am avut-o vreodată, căci m-a învăţat cum să vopsesc! Veţi binecuvânta viaţa fiicei dumneavoastră în anii ce vor urma dacă o să căutaţi ocazii de a petrece timpul cu ea şi de a vă împărtăşi mărturia cu ea.

În Cartea lui Mormon, citim că Abiş a fost convertită datorită unei viziuni remarcabile pe care tatăl ei i-a împărtăşit-o. Timp de mulţi ani, ea a păstrat mărturia ei în inimă şi a trăit în mod neprihănit într-o societate foarte ticăloasă. Apoi, a venit timpul când nu a mai putut păstra tăcerea şi a alergat din casă în casă pentru a-şi împărtăşi mărturia şi minunile pe care le văzuse la curtea regelui. Puterea convertirii şi mărturiei lui Abiş a contribuit la schimbarea unei societăţi întregi. Oamenii care au auzit-o depunând mărturie au devenit un popor care „[a] fost [convertit] pentru Domnul şi nu [s-a] rătăcit niciodată”, iar fiii lor au devenit soldaţii cei tineri¹⁰!

Unul dintre imnuri vă îndeamnă: „Ridicaţi-vă, bărbaţi ai lui Dumnezeu”¹¹. Acesta este un apel adresat dumneavoastră, bărbaţii care deţineţi sfânta preoţie a lui Dumnezeu. Fie ca despre dumneavoastră să se spună aceleaşi cuvinte care s-au spus despre căpitanul Moroni:

„[El] era un om puternic şi tare… un om cu înţelegerea perfectă… şi era un om care era neclintit în credinţa pentru Hristos…

Dacă toţi oamenii ar fi fost şi ar fi şi vor fi în viitor la fel ca Moroni, iată, înseşi puterile iadului ar fi zdruncinate pentru veşnicie… diavolul nu ar avea putere niciodată asupra inimilor copiilor oamenilor”¹².

Stimaţi fraţi, taţi şi tineri băieţi, „fiţi fideli preoţiei împărăteşti pe care o deţineţi”¹³.

Deci, cum creşteţi o fată? Iubiţi-o pe mama ei. Duceţi-vă familia la templu, fiţi apărătorii virtuţii şi îndepliniţi-vă cu credinţă şi sârguinţă responsabilităţile preoţiei. Stimaţi taţi, dumneavoastră vi s-au încredinţat fiicele împărăteşti ale Tatălui nostru Ceresc. Ele sunt virtuoase şi alese. Mă rog ca dumneavoastră să vegheaţi asupra lor, să le întăriţi, să daţi exemplu de comportament virtuos şi să le învăţaţi să meargă pe fiecare urmă a Salvatorului – căci El trăieşte! În numele lui Isus Hristos, amin.