Învăţăturile lui Isus

Biblia consemnează învăţătura lui Isus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10). Mai târziu, în Lumea Nouă, El a declarat: „Eu sunt lumina şi viaţa lumii” (3 Nefi 11:11). El este viaţa lumii deoarece El este Creatorul nostru şi pentru că, prin Învierea Sa, noi suntem asiguraţi că vom trăi din nou. Şi viaţa pe care ne-a dat-o El nu este doar viaţă muritoare. El a propovăduit: „Eu le dau viaţă veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va mai smulge din mâna Mea” (Ioan 10:28; vezi, de asemenea, Ioan 17:2).

De asemenea, Isus a spus: „Eu sunt Lumina lumii: cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12). De asemenea, El a declarat: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6). El este calea şi El este lumina, deoarece învăţăturile Sale luminează calea noastră în viaţa muritoare şi ne arată calea de întoarcere la Tatăl.

Isus L-a onorat întotdeauna pe Tatăl şi L-a urmat. Încă de când era tânăr, El a declarat părinţilor Săi pământeni: „Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” (Luca 2:49). „Căci M-am pogorât din Cer”, a propovăduit El mai târziu, „ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis” (Ioan 6:38; vezi, de asemenea, Ioan 5:19). Şi Salvatorul a predicat: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6; vezi, de asemenea, Matei 11:27).

Noi ne întoarcem la Tatăl făcând voinţa Sa. Isus a propovăduit: „Nu orişicine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri” (Matei 7:21). El a explicat:

„Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în numele Tău? N-am scos noi draci în numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în numele Tău?»

Atunci le voi spune curat: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege” (Matei 7:22–23).

Cine va intra atunci în împărăţia cerurilor? Nu cei care doar fac lucrări minunate folosind numele Domnului, a spus Isus, ci doar „cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri”.

Isus ne-a arătat cum să facem acest lucru. El ne-a invitat mereu să-L urmăm: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine” (Ioan 10:27).

El a dat puterea preoţiei apostolilor Săi (vezi Matei 10:1) şi celorlalţi. Lui Petru, apostolul senior, El i-a spus: „Îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor; şi orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri»”(Matei 16:19; vezi, de asemenea, Matei 18:18).

În Luca se spune că „Domnul a mai rânduit… şaptezeci, şi i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile, pe unde avea să treacă El” (Luca 10:1). Mai târziu, aceşti şaptezeci plini de bucurie I-au spus lui Isus: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în numele Tău” (Luca 10:17). Eu sunt un martor al acestei puteri a preoţiei.

La încheierea slujirii Sale pe pământ, Isus a spus apostolilor Săi: „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-l va trimite Tatăl, în numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26), şi El „are să vă călăuzească în tot adevărul” (Ioan 16:13).

El ne îndrumă, de asemenea, prin poruncile Sale. Astfel, El a poruncit nefiţilor ca ei să nu se mai certe cu privire la punctele doctrinei, pentru că, a spus El:

„Cel care are spiritul de ceartă nu este de-al Meu, ci este de-al diavolului, care este tatăl certurilor; şi el agită inimile oamenilor ca să se certe cu mânie unul cu altul.

Iată, aceasta nu este doctrina Mea să aţâţe inimile oamenilor la mânie unul împotriva altuia; ci doctrina Mea este ca asemenea lucruri să se termine” (3 Nefi 11:29–30).

De asemenea, El ne-a cerut să ne concentrăm asupra Lui, nu asupra lucrurilor lumii. În importanta Sa predică despre pâinea vieţii, Isus a explicat contrastul dintre hrana muritoare şi hrana eternă. „Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare”, a spus El, „ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică, şi pe care v-o va da Fiul Omului” (Ioan 6:27). Salvatorul a propovăduit că El era Pâinea Vieţii, sursa hranei eterne. Vorbind despre hrana pieritoare pe care o oferă lumea, inclusiv mana pe care Iehova a trimis-o pentru a-i hrăni pe copiii lui Israel în pustiu, Isus a predicat că cei care s-au bazat pe această hrană au murit (Ioan 6:49). În contrast, hrana pe care El a oferit-o a fost „pâinea vie, care s-a pogorât din cer” şi Isus s spus: „Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac” (Ioan 6:51).

Unii dintre ucenicii Lui a spus că aceasta era „prea de tot” şi din acel timp mulţi dintre ucenicii Lui „s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El” (Ioan 6:60, 66). În mod aparent, ei nu au acceptat învăţăturile Sale de la început, care prevedeau că ei trebuie „[să caute] mai întâi împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 6:33). Chiar şi astăzi, unii care se declară creştini sunt mai atraşi de lucrurile lumeşti – lucrurile care susţin viaţa pe pământ, dar nu dau hrană pentru viaţa eternă. Pentru unii, cuvintele Sale „prea de tot” sunt încă un motiv de a nu-L urma pe Hristos.

Apogeul slujirii din timpul vieţii muritoare a Salvatorului nostru a fost învierea Sa şi ispăşirea Sa pentru păcatele lumii. Ioan Botezătorul a profeţit aceasta când a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29). Mai târziu, Isus a predicat: „Fiul Omului [a] venit… să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20:28). La Cina cea de taină, Isus a explicat, conform relatării din Matei, că vinul pe care El îl binecuvântase era „sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor” (Matei 26:28).

Apărând nefiţilor, Domnul înviat i-a invitat să vină pentru a simţi rănile din coasta Sa şi urmele cuielor în mâinile şi picioarele Sale. El a făcut acest lucru, explicând: „Pentru ca să ştiţi că Eu sunt Dumnezeul lui Israel şi Dumnezeul întregului pământ; şi că Eu am fost ucis pentru păcatele lumii” (3 Nefi 11:14). Şi, relatarea continuă, arătând că mulţimea a căzut „la picioarele lui Isus şi L-au preamărit pe El” (versetul 17). Pentru aceasta, lumea întreagă Îl va preamări în cele din urmă.

Isus a predicat mai multe adevăruri preţioase despre ispăşirea Sa. Cartea lui Mormon, care dă mai multe detalii despre învăţăturile Salvatorului şi dă cele mai bune explicaţii despre misiunea Sa, menţionează această învăţătură:

„Tatăl Meu M-a trimis pe Mine pentru ca Eu să pot fi înălţat pe cruce …, pentru ca să pot să-i aduc pe toţi oamenii la Mine …

ca să fie judecaţi după faptele lor.

Şi… acela care se pocăieşte şi este botezat în numele Meu, acela va fi împlinit; şi dacă el rabdă până la sfârşit, iată, pe el îl voi ţine Eu de nevinovat în faţa Tatălui Meu în ziua când Eu voi sta să judec lumea…

Şi niciun lucru necurat nu poate intra în împărăţia Lui; de aceea, nimic nu va intra în odihna Lui, în afară de aceia care şi-au spălat veşmintele în sângele Meu datorită credinţei lor şi a pocăirii de toate păcatele lor şi a fidelităţii lor până la sfârşit” (3 Nefi 27:14–16, 19).

Şi astfel, noi înţelegem că ispăşirea lui Isus Hristos ne dă posibilitatea să biruim moartea spirituală care rezultă din păcat şi, făcând şi ţinând legăminte sacre, să avem binecuvântările vieţii eterne.