Timpul va veni

Am slujit ca tânăr misionar câteva luni în zonele centrale din Lima, Peru. Drept rezultat, am traversat de multe ori Plaza de Armas din Lima. Palatul guvernului, locuinţa oficială şi biroul preşedintelui din Peru, este îndreptat cu faţa spre piaţă. Eu şi colegii mei am invitat pe mulţi oameni în piaţă să asculte Evanghelia restaurată. Adesea, m-am întrebat cum ar fi să intru în palat, dar gândul de a face vreodată acest lucru părea imposibil.

Anul trecut, vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece, alte câteva persoane şi cu mine, ne-am întâlnit cu Alan García, pe atunci preşedinte al Peru, în Palatul guvernului. Ni s-au arătat camerele sale minunate şi am fost primiţi în mod cordial de preşedintele García. Curiozităţile mele ca tânăr misionar în privinţa palatului au fost satisfăcute într-un mod în care, în anul 1970, nici nu visam că ar fi posibil.

Lucrurile s-au schimbat în Peru de când am fost misionar, mai ales pentru Biserică. Atunci erau aproximativ 11.000 de membri ai Bisericii şi doar un ţăruş. Astăzi, sunt peste 500.000 de membri şi aproape 100 de ţăruşi. În oraşe unde erau doar grupuri mici de membri, acum există ţăruşi plini de viaţă şi case de întrunire atractive care înfrumuseţează locul. Acelaşi lucru s-a întâmplat în multe alte ţări din întreaga lume.

Această creştere remarcabilă a Bisericii merită o explicaţie. Începem cu o profeţie din Vechiul Testament.

Daniel era un iudeu în robie în Babilon. Lui i s-a dat ocazia de a interpreta visul împăratului Nebucadneţar. Daniel L-a rugat pe Dumnezeu să-i dezvăluie visul şi înţelesul acestuia, iar rugăciunea sa a primit răspuns. El i-a spus lui Nebucadneţar: „Dar este în ceruri un Dumnezeu, care descoperă tainele, şi care face cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă… Iată visul tău şi vedeniile pe care le-ai avut în patul tău”. Daniel a spus că împăratul văzuse o imagine înfricoşătoare având un cap, un trup, mâini, picioare şi tălpi. O piatră s-a dezlipit dintr-un munte, fără ajutorul vreunei mâini, şi s-a rostogolit crescând în mărime. Piatra s-a ciocnit de chip sfărâmându-l în bucăţi „dar piatra, care sfărâmase chipul, s-a făcut un munte mare, şi a umplut tot pământul”.

Daniel a explicat că acel chip reprezenta viitorul politic al împărăţiilor şi că „în vremea [acelor viitori] împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată… Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea va dăinui veşnic”¹.

Înaintăm acum spre o perioadă mai recentă. Îngerul Moroni i-a apărut prima dată lui Joseph Smith în anul 1823 şi i-a spus că Dumnezeu are o lucrare pe care să o facă el şi „că numele lui va fi ţinut de bine şi de rău printre toate naţiunile, neamurile şi limbile”². Mesajul lui Moroni trebuie să-l fi uimit cu siguranţă pe Joseph, care avea numai 17 ani.

În anul 1831, Domnul i-a spus lui Joseph că cheile împărăţiei lui Dumnezeu au fost din nou „încredinţate omului pe pământ”. El a spus: „Evanghelia se va rostogoli până la marginile pământului, aşa cum piatra care se desprinde din munte, fără ajutorul vreunei mâini… până când umple tot pământul”³, exact cum i-a spus Daniel lui Nebucadneţar.

În anul 1898, preşedintele Wilford Woodruff a povestit despre o experienţă pe care a avut-o în anul 1834, când, ca membru nou, a fost la o adunare a preoţiei în apropiere de Kirtland. El a spus: „Profetul le-a cerut tuturor celor care deţineau preoţia să se adune în casa mică din bârne, în care era organizată şcoala, pe care o aveau acolo. Era o căsuţă de aproximativ 18 metri pătraţi… După ce ne-am adunat, profetul le-a cerut vârstnicilor Israelului… să depună mărturie despre această lucrare… După ce au terminat, profetul a spus: «Fraţilor, am fost foarte edificat şi instruit datorită mărturiilor voastre din această seară, dar doresc să vă spun, înaintea Domnului, că nu ştiţi mai mult despre destinul acestei Biserici şi al acestei împărăţii decât ştie un prunc care stă în braţele mamei sale. Nu îl înţelegeţi… Ceea ce vedeţi, aici, în această seară, este doar un număr mic de deţinători ai preoţiei, însă această Biserică va umple America de Nord şi America de Sud – va umple pământul»”⁴.

Aceste profeţii cum că:

• împărăţia lui Dumnezeu, asemenea unei pietre desprinse dintr-un munte, va umple pământul;

• numele lui Joseph Smith va fi cunoscut pe întreg pământul; iar

• Biserica va umple Americile şi va umple pământul,

poate că au părut a fi o glumă în urmă cu 170 de ani. Micul grup de credincioşi, luptându-se să supravieţuiască în zone nelocuite din America şi mutându-se pentru a fugi de persecuţie, nu părea a fi o temelie a unei credinţe care să răzbată graniţele internaţionale şi să pătrundă în inimile oamenilor de pretutindeni.

Dar exact acest lucru s-a întâmplat. Permiteţi-mi să dau un exemplu.

În ziua de Crăciun, în anul 1925, la Buenos Aires, vârstnicul Melvin J. Ballard a dedicat întregul continent al Americii de Sud pentru predicarea Evangheliei. Până în august 1926, fusese botezat un grup de convertiţi. Ei au fost primii membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă care au fost botezaţi în întreaga Americă de Sud. Acel lucru s-a întâmplat în urmă cu 85 de ani, media de viaţă a multora dintre cei care ascultă astăzi conferinţa.

Astăzi, în Buenos Aires, sunt 23 de ţăruşi ai Sionului şi zeci de ţăruşi având zeci şi mii de membri ai Bisericii în municipii şi oraşe pe tot cuprinsul Argentinei. Acum sunt peste 600 de ţăruşi şi câteva milioane de membri ai Bisericii în întreaga Americă de Sud. În timp ce privim, împărăţia lui Dumnezeu umple continentul, iar numele lui Joseph Smith este publicat atât de noi, cât şi de criticii lui în ţări de care el poate că nu a auzit în timpul vieţii sale.

Sunt aproape 3.000 de ţăruşi ai Bisericii astăzi, din Boston la Bankok şi din Ciudad de Mexico la Moscova. Ne apropiem de un număr de 29.000 de episcopii şi ramuri. În multe ţări există ţăruşi bine întemeiaţi, cu membri ai căror strămoşi au fost convertiţi. În alte ţări, grupuri mici de membri noi se întâlnesc ca ramuri mici ale Bisericii în clădiri închiriate. În fiecare an, Biserica se răspândeşte mai departe pe întreg globul.

Aceste profeţii, că Biserica va umple lumea şi că numele său va fi cunoscut în întreaga lume, sunt scandaloase? Probabil. Sunt greu de crezut? Fără îndoială. Sunt imposibile? Cu siguranţă că nu. Se întâmplă chiar în faţa ochilor noştri.

Preşedintele Gordon B. Hinckley a remarcat:

„S-a spus că, într-o vreme, soarele nu apunea niciodată în Imperiul Britanic. Acest imperiu s-a diminuat acum. Dar este adevărat că soarele nu apune niciodată în această lucrare a Domnului, care influenţează viaţa oamenilor de pe întregul pământ.

Şi acesta este numai începutul. Mai sunt foarte multe de făcut… Lucrarea noastră nu cunoaşte graniţe… Naţiunile care ne sunt închise acum, se vor deschide într-o zi”⁵.

Astăzi, putem vedea că împlinirea profeţiei din Cartea lui Mormon se apropie:

„Iar… se va întâmpla că regii îşi vor închide gura; căci ceea ce nu le-a fost spus lor, ei vor vedea; iar ceea ce ei nu au auzit, vor înţelege.

Căci în ziua aceea, Tatăl va face o lucrare pentru Mine, care va fi o lucrare mare şi minunată printre ei”⁶.

Această lucrare a Domnului este cu adevărat mare şi minunată, însă ea înaintează aproape neobservată de mulţi dintre conducătorii politici, oamenii de cultură şi de ştiinţă ai omenirii. Ea înaintează cu o inimă şi o familie pe rând, în linişte şi discreţie, iar mesajul ei sacru binecuvântează oamenii de pretutindeni.

Un verset din Cartea lui Mormon oferă un răspuns la creşterea miraculoasă de astăzi a Bisericii: „Şi încă mai mult vă spun, că acel timp va veni când cunoaşterea despre un Salvator se va răspândi la fiecare naţiune, neam, limbă şi popor”⁷.

Cel mai important mesaj al nostru, pe care Divinitatea ne-a împuternicit şi ne-a poruncit să-l ducem pretutindeni în lume, este acela că există un Salvator. El a trăit pe pământ la jumătatea timpului. El a ispăşit pentru păcatele noastre, a fost răstignit şi a înviat. Acest mesaj de necomparat, pe care îl declarăm cu autoritate de la Dumnezeu, este adevăratul motiv pentru care această Biserică se extinde în felul în care o face.

Eu mărturisesc că El i-a apărut, alături de Tatăl Său, lui Joseph Smith. Sub îndrumarea Tatălui, El a stabilit din nou Evanghelia Lui pe pământ. El a trimis din nou pe pământ apostoli, profeţi şi cheile preoţiei. El conduce Biserica Sa prin intermediul unui profet în viaţă, preşedintele Thomas S. Monson. Biserica Sa este acea piatră desprinsă din munte, fără ajutorul mâinilor, care se rostogoleşte peste tot globul.

Noi suntem recunoscători lui Joseph Smith şi vedem, minunându-ne, cum numele său este onorat şi, da, chiar ponegrit tot mai mult pe tot cuprinsul pământului. Însă, înţelegem pe deplin că această lucrare din zilele din urmă nu este a lui. Este lucrarea Dumnezeului cel Atotputernic şi a Fiului Său, Domnul păcii. Eu depun mărturie că Isus Hristos este Salvatorul şi, împreună cu dumneavoastră, sunt plin de admiraţie văzând cum înaintează această lucrare în mod miraculos, minunat şi ireversibil. Cu adevărat „[timpul a venit] când cunoaşterea despre un Salvator… se [răspândeşte] la fiecare naţiune, neam, limbă şi popor”. Eu îmi depun mărturia despre El, Salvatorul întregii omeniri, şi despre această lucrare, în numele lui Isus Hristos, amin.