Ce sper că vor înţelege nepoatele mele (şi nepoţii mei) despre Societatea de Alinare

Sper că nepoatele mele vor înţelege că Societatea de Alinare din ziua de azi este organizată după modelul uceniciei care exista în Biserica din vechime. Atunci când Salvatorul a organizat Biserica Sa în timpurile din Noul Testament „femeile erau participante importante în slujirea [Sa]”¹. El le-a vizitat pe Marta şi pe Maria, două dintre cele mai dedicate ucenice ale Sale, acasă la Marta. În timp ce Marta Îl asculta şi Îl servea conform obiceiurilor din vremea lor, El a ajutat-o să vadă că ea putea face mai mult de-atât. El le-a ajutat pe Marta şi pe Maria să înţeleagă că puteau alege „partea cea bună”, care nu li se va lua². Aceste cuvinte blânde au fost ca o invitaţie de participare la munca de slujire a Domnului. Iar, mai târziu în Noul Testament, mărturia puternică a Martei despre divinitatea Salvatorului ne permite să înţelegem mai bine credinţa şi slujirea ei³.

Pe măsură ce citim mai departe în Noul Testament, aflăm că apostolii au continuat să stabilească Biserica Domnului. Aflăm şi despre femei credincioase, a căror slujire a contribuit la creşterea Bisericii. Pavel a vorbit despre femeile ucenice din locuri precum Efes⁴ şi Filipi⁵. Dar, deoarece Biserica Domnului a fost pierdută în apostazie, acest model de slujire s-a pierdut şi el.

Când Domnul a început restaurarea Bisericii Sale prin intermediul profetului Joseph Smith, El a inclus iar femeile în modelul de slujire. La câteva luni după ce Biserica a fost organizată oficial, Domnul a revelat că Emma Smith trebuia să fie pusă deoparte ca o conducătoare şi învăţătoare în Biserică şi ca ajutor oficial pentru soţul ei, profetul⁶. În chemarea sa de a-L ajuta pe Domnul să clădească împărăţia Sa, i s-au dat instrucţiuni despre modul cum să-şi mărească credinţa şi neprihănirea personală, cum să-şi întărească familia şi căminul şi cum să slujească altora.

Sper că nepoatele mele vor înţelege că, din ziua în care a început să fie restaurată Evanghelia în această dispensaţie, Domnul a avut nevoie de femei credincioase care să participe ca ucenice ale Sale.

Unul dintre exemplele referitoare la contribuţia lor extraordinară a fost în cadrul muncii misionare. Creşterea nespusă a Bisericii timpurii a fost posibilă deoarece bărbaţi credincioşi au fost dornici să-şi părăsească familiile ca să călătorească spre locuri necunoscute şi să îndure lipsuri şi greutăţi pentru a predica Evanghelia. Totuşi, aceşti bărbaţi au înţeles că misiunile lor nu ar fi fost posibile fără credinţa şi parteneriatul întreg al femeilor din vieţile lor, care au susţinut căminele şi afacerile şi au câştigat venituri pentru familiile lor şi pentru misionari. Surorile s-au îngrijit şi de miile de convertiţi care s-au adunat în comunităţile lor. Ele s-au angajat foarte mult într-un nou mod de viaţă, ajutând la clădirea împărăţiei Domnului şi participând la lucrarea Sa de salvare.

Sper că nepoatele mele vor înţelege că Domnul l-a inspirat pe profetul Joseph Smith să organizeze femeile din Biserică „sub conducerea preoţiei, după modelul preoţiei”⁷ şi să le înveţe „cum puteau [ele] să ajungă în posesia privilegiilor, binecuvântărilor şi darurilor preoţiei”⁸.

Când Societatea de Alinare a fost organizată oficial, Emma Smith şi-a continuat chemarea de conducătoare. Ea a fost numită preşedinta organizaţiei, având două consiliere care să slujească cu ea într-o preşedinţie. În loc să fie aleasă prin vot popular, aşa cum era obiceiul în organizaţiile din afara Bisericii, această preşedinţie a fost chemată prin revelaţie, susţinută de cele pe care urma să le conducă şi pusă deoparte de către conducătorii preoţiei pentru a sluji în chemările lor, fiind astfel „[chemate] de Dumnezeu prin profeţie şi prin aşezarea mâinilor de către aceia care deţin autoritatea”⁹. Fiind organizată sub conducerea preoţiei a fost posibil ca preşedinţia să primească îndrumare de la Domnul şi de la profetul Său pentru o lucrare distinctă. Organizarea Societăţii de Alinare a permis ca depozitul Domnului de talent, timp şi alte mijloace să fie administrat cu înţelepciune şi în ordine.

Acel grup iniţial de femei a înţeles că le-a fost dată autoritatea de a preda, de a inspira şi de a le organiza pe surori ca ucenice pentru a ajuta la lucrarea Domnului de salvare. La primele lor adunări, surorile au fost învăţate despre scopurile de îndrumare ale Societăţii de Alinare: mărirea credinţei şi neprihănirii personale, întărirea familiilor şi căminelor, precum şi găsirea şi ajutarea celor aflaţi în nevoie.

Sper că nepoatele mele vor înţelege că organizarea Societăţii de Alinare a fost o parte esenţială a pregătirii sfinţilor pentru privilegiile, binecuvântările şi darurile care se găsesc numai în templu. Preşedintele Joseph Fielding Smith ne-a învăţat că Societatea de Alinare „este o parte vitală a împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ” şi „că este desemnată şi condusă astfel încât să le ajute pe membrele ei credincioase să obţină viaţă eternă în împărăţia Tatălui nostru”¹⁰. Ne putem imagina cum trebuie să se fi simţit surorile în Magazinul din cărămidă roşie al lui Joseph Smith la acele prime adunări ale Societăţii de Alinare, cu faţa spre dealul pe care fusese construit un templu, în timp ce profetul le învăţa că „trebuie să existe o societatea selectă, separată de toate răutăţile lumii, aleasă, virtuoasă şi sfântă”¹¹.

Sper că nepoatele mele preţuiesc templul aşa cum au făcut surorile din cadrul primei Societăţi de Alinare, care au crezut că binecuvântările templului erau marele premiu şi ţelul măreţ al fiecărei femei sfinte din zilele din urmă. Sper că, la fel ca surorile din cadrul primei Societăţi de Alinare, nepoatele mele se vor strădui zilnic să devină suficient de mature pentru a face şi ţine legămintele sfinte din templu şi că atunci când vor merge la templu vor da atenţie la tot ce se spune şi se face. Prin binecuvântările din templu, ele vor fi înarmate cu putere¹² şi binecuvântate să primească „cheia cunoaşterii lui Dumnezeu”¹³. Prin intermediul rânduielilor preoţiei care se înfăptuiesc numai în temple, ele vor fi binecuvântate să-şi îndeplinească responsabilităţile lor divine, eterne şi vor promite să ducă o viaţă de ucenice care au făcut angajamente. Sunt recunoscătoare că unul dintre scopurile importante ale Domnului în organizarea Societăţii de Alinare a fost să dea femeilor responsabilitatea de a se ajuta una pe cealaltă să se pregătească „pentru măreţele binecuvântări ale preoţiei care sunt cuprinse în rânduielile şi legămintele din templu”¹⁴.

Sper că nepoatele mele vor ajunge să înţeleagă cât sunt de importante influenţa şi capacitatea Societăţii de Alinare în care sunt asociate surori din întreaga lume. Din anul 1842, Biserica s-a răspândit mult dincolo de Nauvoo, iar Societatea de Alinare se găseşte acum în peste 175 de ţări, în care surorile vorbesc în mai mult de 80 de limbi. În fiecare săptămână sunt organizate noi episcopii şi ramuri, iar noile Societăţi de Alinare devin parte a unei asociaţii de femei aflată mereu în expansiune, „răspândită peste continente”¹⁵. Când Societatea de Alinare cuprindea un număr relativ mic de femei şi era organizată în principal în Utah, conducătorii ei s-au putut concentra mai mult asupra organizării şi slujirii prin programe sociale locale şi munca de alinare corelată cu acestea. Ei au dezvoltat industrii locale şi au realizat proiecte de construcţii de spitale şi magazii de grâne. Acele eforturi ale Societăţi de Alinare de la începuturi au ajutat la stabilirea unor modele de slujire care acum sunt aplicate la nivel global. Pe măsură ce Biserica creşte, Societatea de Alinare poate să-şi atingă acum scopurile în fiecare episcopie şi ramură, în fiecare ţăruş şi district, în timp ce se adaptază la o lume aflată mereu în schimbare.

În fiecare zi, surorile Societăţii de Alinare din toată lumea trec prin întreaga serie de încercări şi experienţe ale vieţii muritoare. Femeile şi familiile lor se confruntă azi faţă în faţă cu aşteptări nerealizate, boli mintale, fizice şi spirituale, accidente şi decese. Unele surori suferă de singurătate şi dezamăgire deoarece nu au propria familie, iar altele suferă datorită consecinţelor unor alegeri necorespunzătoare făcute de membrii familiei. Unele au trecut prin război, foamete sau dezastre naturale, iar altele se confruntă cu probleme de dependenţă, lipsa unui loc de muncă sau educaţie şi pregătire insuficientă. Toate aceste dificultăţi pot slăbi credinţa şi pot diminua tăria persoanelor şi a familiilor. Unul dintre scopurile Domnului în organizarea surorilor într-o societate de slujire a fost să ofere alinarea care avea să le ridice deasupra „a tot ceea ce împiedică bucuria şi progresul femeii”¹⁶. În fiecare episcopie şi ramură există o Societate de Alinare cu surori care pot căuta şi primi revelaţie şi care se pot sfătui cu conducătorii preoţiei pentru a se întări reciproc şi pentru a găsi soluţii care sunt valabile în propriile lor cămine şi comunităţi.

Sper că nepoatele mele vor înţelege că prin intermediul Societăţii de Alinare, slujirea lor este mare şi ele se pot angaja împreună cu alte surori în acelaşi fel de muncă impresionantă şi eroică pe care a făcut-o Salvatorul. Felul de muncă pe care trebuie să-l facă surorile din această Biserică în zilele noastre nu a avut niciodată un scop prea modest sau lipsit de logică pentru Domnul. Prin credinţa lor, ele pot simţi aprobarea Lui şi pot fi binecuvântate cu tovărăşia Spiritului Său.

Nepoatele mele mai trebuie să ştie că Societatea de Alinare poate oferi un loc de siguranţă, de refugiu şi de protecţie¹⁷. Deoarece timpurile noastre devin tot mai dificile, surorile credincioase ale Societăţii de Alinare se vor uni pentru a proteja căminele Sionului de glasurile stridente ale lumii şi de influenţa dăunătoare şi provocatoare a adversarului. Prin intermediul Societăţii de Alinare, ele vor fi învăţate şi întărite, iar influenţa femeilor neprihănite poate binecuvânta mult mai mulţi copii ai Tatălui nostru.

Sper că nepoatele mele vor înţelege că învăţământul prin vizite este o exprimare a slujirii lor şi o cale importantă de a-şi onora legămintele. Acest element al slujirii noastre trebuie să semene mult cu slujirea Salvatorului nostru. În zilele de început ale Societăţii de Alinare, un comitet vizitator din fiecare episcopie primea sarcina de a evalua nevoile şi de a colecta donaţiile pentru a fi distribuite celor nevoiaşi. De-a lungul anilor, surorile Societăţii de Alinare şi conducătoarele au învăţat pas cu pas şi şi-au îmbunătăţit abilitatea de a veghea asupra altora. Au fost timpuri când surorile s-au concentrat mai mult asupra îndeplinirii vizitelor, predării lecţiilor şi lăsării de bileţele când treceau pe la casele surorilor lor. Aceste practici le-au ajutat pe surori să înveţe modelul grijii faţă de alţii. Aşa cum oamenii din timpul lui Moise s-au concentrat asupra ţinerii unei lungi liste de reguli, surorile Societăţii de Alinare şi-au impus ele însele, uneori, multe reguli scrise şi nescrise în dorinţa lor de a înţelege cum să se întărească una pe cealaltă.

Fiind atât de multă nevoie de alinare şi salvare în vieţile surorilor şi a familiilor lor în ziua de azi, Tatăl nostru Ceresc vrea ca noi să urmăm o cale mai înaltă şi să ne demonstrăm slujirea îngrijindu-ne cu sinceritate de copiii Săi. Având acest scop important în gând, conducătoarele sunt învăţate acum să ceară rapoarte despre bunăstarea spirituală şi temporală a surorilor şi a familiilor lor şi despre slujirea oferită¹⁸. Iar învăţătoarele vizitatoare au acum responsabilitatea de a „cunoaşte sincer şi a iubi sincer fiecare soră, de a o ajuta să-şi întărească credinţa şi de a-i sluji”¹⁹.

Ca ucenice devotate ale Salvatorului, ne îmbunătăţim abilitatea de a face lucrurile pe care le-ar face El dacă ar fi aici. Ştim că pentru El contează grija noastră şi astfel încercăm să ne concentrăm asupra îngrijirii surorilor noastre în loc să facem liste cu lucrurile ce trebuie făcute. Adevărata slujire se măsoară mai mult prin profunzimea carităţii noastre decât prin perfecţiunea statisticilor noastre. Vom şti că avem succes în slujirea noastră ca surori vizitatoare atunci când surorile noastre pot spune: „Învăţătoarea mea vizitatoare mă ajută să cresc spiritual” şi „Ştiu că învăţătoarea mea vizitatoare se îngrijeşte mult de mine şi de familia mea” şi „Dacă am probleme, ştiu că învăţătoarea mea vizitatoare va acţiona fără să aştepte să i se ceară acest lucru”. Conducătoarele care înţeleg importanţa de a sluji altora se vor sfătui împreună pentru a căuta şi primi revelaţie despre modul cum să le edifice pe învăţătoarele vizitatoare şi cum să se organizeze şi să îndeplinească o slujire inspirată.

Pe lângă aceasta, învăţământul prin vizite este o extensie a sarcinii episcopului de a se îngriji de turma Domnului. Episcopul şi preşedinta Societăţii de Alinare au nevoie de slujirea învăţătoarelor vizitatoare inspirate pentru a-i ajuta în îndeplinirea responsabilităţilor lor. Prin slujirea învăţătoarelor vizitatoare, o preşedintă a Societăţii de Alinare poate fi conştientă de bunăstarea fiecărei surori din episcopie şi poate raporta despre bunăstarea surorilor când discută cu episcopul ei.

Preşedintele Thomas S. Monson ne-a învăţat că: „Atunci când ne străduim cu credinţă nimic nu ne împiedică să ne îndeplinim îndatoririlor care ne-au fost desemnate; când căutăm inspiraţie de la Cel Atotputernic pentru a ne îndeplini responsabilităţile, putem face miracole”²⁰. Sper că nepoatele mele vor participa la miracole în timp ce ajută ca învăţământul prin vizite să devină un model de slujire pe care Domnul îl va recunoaşte atunci când va veni din nou.

Aceste lucruri şi alte învăţăminte esenţiale despre Societatea de Alinare sunt acum disponibile ca nepoatele mele să le studieze în cartea Daughters in My Kingdom: The History and Work of Relief Society (Fiice în Împărăţia Mea: Istoria şi lucrarea Societăţii de Alinare). Această carte conţine o consemnare a moştenirii Societăţii de Alinare şi a femeilor acestei Biserici. Ea va unifica şi va alinia surorile din întreaga lume la scopurile Societăţii de Alinare şi la modelele şi privilegiile slujirii. Ea este o mărturie despre rolul esenţial al femeilor în planul fericirii creat de Tatăl nostru şi furnizează un standard neclintit despre lucrurile în care credem, pe care le facem şi pe care le vom apăra. Prima Preşedinţie ne-a încurajat să „studiem această carte şi să permitem adevărurilor ei nesfârşite şi exemplelor inspiratoare să [ne] influenţeze vieţile”²¹.

Ştiind că organizaţia Societăţii de Alinare a fost creată în mod divin, preşedintele Joseph F. Smith le-a spus surorilor de la Societatea de Alinare: „Dumneavoastră trebuie să îndrumaţi lumea şi să le îndrumaţi mai ales pe femeile din lume… Dumneavoastră sunteţi fruntea”, a spus el, „nu trebuie să rămâneţi la urmă”²². Deoarece timpul întoarcerii Domnului este tot mai aproape, sper că nepoatele mele vor deveni femei puternice şi credincioase care pun în practică în viaţa lor principiile şi modelele Societăţii de Alinare. Pe măsură ce Societatea de Alinare devine un mod de viaţă pentru ele, sper că vor sluji în unitate cu alte surori pentru a îndeplini scopurile ei divine. Am o mărturie despre Biserica adevărată restaurată a lui Isus Hristos şi sunt recunoscătoare pentru modelul de slujire care a fost restaurat când Domnul l-a inspirat pe profetul Joseph Smith să organizeze Societatea de Alinare. În numele lui Isus Hristos, amin.