Ridicaţi-vă şi străluciţi

Este un privilegiu să fiu alături de voi în această seară. La fiecare început de an aştept cu nerăbdare să se anunţe noua temă comună pentru tinerii băieţi şi tinerele fete. Totuşi, îmi fac mereu puţin timp pentru a evalua felul în care mi-am însuşit lecţiile din tema anului precedent.

Să recapitulăm pentru o clipă temele din anii precedenţi: „Virtutea să înfrumuseţeze, fără încetare, gândurile tale”¹, „Să fiţi neclintiţi şi nestrămutaţi, făcând întotdeauna lucruri bune din abundenţă”², „Fii o pildă pentru credincioşi”³, „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te”⁴ şi al treisprezecelea articol de credinţă: „Noi credem că trebuie să fim cinstiţi, fideli, puri, binevoitori, virtuoşi şi că trebuie să facem bine tuturor oamenilor”⁵.

Studiind aceste scripturi şi concentrându-ne asupra lor pe parcursul unui an întreg, ele devin o parte din inima noastră, din sufletul nostru şi din mărturia noastră. Sperăm că veţi continua să urmaţi îndrumarea lor în timp ce ne îndreptăm atenţia spre tema comună pentru tinerii băieţi şi tinerele fete din 2012, care se găseşte în Doctrină şi legăminte.

Introducerea secţiunii 115 explică: era anul 1838 în Far West, Missouri. Joseph Smith făcea „cunoscută voinţa lui Dumnezeu cu privire la construirea acelui loc şi a casei Domnului”. Profetul era optimist şi îmbărbătat. În versetul 5, acolo unde găsim tema din acest an, Domnul îi spune: „Adevărat vă spun vouă tuturor: Ridicaţi-vă şi străluciţi pentru ca lumina voastră să fie un steag pentru naţiuni”.

La ce vă gândiţi atunci când auziţi expresia ridicaţi-vă? Eu, una, mă gândesc la voi – tineretul nobil al Bisericii. Îmi închipui cum vă ridicaţi din pat, cu sârguinţă, în fiecare dimineaţă pentru a participa la seminar. Vă văd cum, cu credinţă, vă ridicaţi din genunchi după ce v-aţi spus rugăciunile zilnice. Mă gândesc la felul în care, cu dârzenie, vă ridicaţi pentru a vă împărtăşi mărturia şi a vă apăra standardele. Angajamentul vostru faţă de Evanghelie şi exemplele voastre bune mă inspiră. Mulţi dintre voi au acceptat deja această invitaţie de a se ridica şi a străluci, iar lumina voastră îi încurajează pe alţii să facă la fel.

Unul dintre cele mai minunate moduri prin care ne putem ridica şi putem străluci este de a ne supune cu încredere poruncilor lui Dumnezeu. Învăţăm despre aceste porunci din scripturi, de la profeţii din aceste zile şi din paginile broşurii Pentru întărirea tineretului. Fiecare dintre voi ar trebui să aibă un exemplar. În exemplarul meu, am încercuit cuvintele pentru şi tine, aşa cum m-a învăţat o foarte bună prietenă. Acest gest simplu îmi aminteşte că aceste standarde nu sunt doar îndrumări generale – ele sunt anume pentru mine. Eu sper că vă veţi face timp să încercuiţi acele cuvinte în propriul vostru exemplar al broşurii, să o citiţi în întregime şi să simţiţi Spiritul mărturisind că acele standarde sunt, de asemenea, pentru voi.

Unele din voi ar putea fi tentate să nu ţină seama de standardele din Pentru întărirea tineretului sau le să respingă. Ar putea să se uite la broşură şi să zică: „Vezi, mamă, nu se spune nimic în broşură despre [şi se gândesc la un subiect anume].” Sau vor căuta să se justifice zicându-şi: „Nu-i atât de rău ceea fac eu. Cu siguranţă, nu sunt la fel de rea ca [şi se gândesc la numele unei prietene sau al unei cunoştinţe]”.

Preşedintele Harold B. Lee ne-a învăţat: „Cea mai importantă dintre poruncile lui Dumnezeu este aceea pe care astăzi vă este cel mai greu să o respectaţi”⁶. Regele Beniamin a explicat: „Nu pot să vă spun toate lucrurile prin care puteţi păcătui; căci sunt diferite căi şi mijloace, chiar atât de multe încât nu le pot număra”⁷. Dacă aveţi dificultăţi în a respecta aceste standarde şi porunci, vă încurajez să căutaţi sprijin în cadrul Evangheliei. Citiţi din scripturi. Petreceţi timp pe site-ul oficial al Bisericii, LDS.org, pentru a găsi răspunsuri la întrebările voastre. Discutaţi cu părinţii voştri, cu conducătorii voştri din Biserică şi cu cei care sunt un exemplu bun pentru că trăiesc în acord cu Evanghelia. Rugaţi-vă. Revărsaţi-vă inima în faţa Tatălui vostru Ceresc, care vă iubeşte. Folosiţi zilnic darul pocăinţei. Oferiţi slujire altora. Şi, cel mai important, ascultaţi îndemnurile Duhului Sfânt şi supuneţi-vă acestora.

Preşedintele Thomas S. Monson ne încurajează pe toţi în felul următor: „Tinerii mei prieteni, fiţi puternici… Ştiţi să faceţi diferenţa între ce este bine şi ce este rău şi nicio deghizare, sub orice formă ar apărea, nu poate schimba aceasta… Dacă aşa numiţii dumneavoastră prieteni vă îndeamnă să faceţi orice din ceea ce ştiţi că este greşit, dumneavoastră să fiţi cel care susţine dreptatea, chiar dacă trebuie să faceţi singur aceasta”⁸.

Tatăl Ceresc nu vrea să privim către lume şi să-i urmăm tendinţele mereu schimbătoare. El vrea să privim către El şi să-I urmăm sfaturile neschimbătoare. El vrea să trăim în acord cu Evanghelia şi să-i conducem pe alţii către ea, stabilind standarde înalte.

Scripturile oferă multe exemple minunate care ilustrează această idee. În cartea Judecătorilor din Vechiul Testament, învăţăm despre Samson. Samson s-a născut cu un mare potenţial. Mamei sale i s-a promis: „El va începe să izbăvească pe Israel din mâna Filistenilor”⁹. Dar, pe măsură ce a crescut, Samson a privit mai mult către ispitele lumii decât către îndrumarea lui Dumnezeu. El a făcut alegeri care „[i-au plăcut]”¹⁰, nu care au fost corecte. În scripturi se foloseşte în mod repetat expresia: „Şi s-a coborât”¹¹, pentru a se descrie călătoriile, faptele şi alegerile lui Samson. În loc să se ridice şi să strălucească pentru a-şi folosi potenţialul măreţ, Samson a fost înfrânt de către lume, şi-a pierdut puterea dăruită de Dumnezeu şi murit de tânăr, într-un mod tragic.

Pe de altă parte, scripturile ne oferă exemplul lui Daniel. Şi Daniel s-a născut cu un mare potenţial. În Daniel, capitolul 6, citim: „Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii şi pe dregători, pentru că în el era un duh înalt”¹². Când Daniel a avut de întâmpinat ispite lumeşti, el nu a privit în jos, către lume – el s-a ridicat şi a privit spre cer. În loc să dea ascultare decretului secular al regelui prin care nimeni să nu se roage nimănui, decât regelui timp de 30 de zile, Daniel „a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte”¹³.

Daniel nu s-a temut să se ridice şi să strălucească urmând poruncile lui Dumnezeu. Deşi a petrecut o noapte neplăcută în groapa cu lei pentru că a apărat ce era drept, el a fost protejat şi binecuvântat pentru supunerea sa. Când împăratul Dariu l-a scos pe Daniel din groapa cu lei în dimineaţa următoare, a dat un decret ca toţi să se teamă de Dumnezeul lui Daniel şi să urmeze exemplul de credinţă al lui Daniel. Daniel ne arată, cu adevărat, ce înseamnă să fim un exemplu pentru naţiuni şi să nu ne coborâm niciodată standardele când ne confruntăm cu ispitele lumeşti.

Am avut binecuvântarea de a auzi despre multe exemple de tineri din zilele noastre, asemenea vouă, care nu se tem să se ridice şi să strălucească şi care fac ca lumina lor să fie un exemplu printre cei de vârsta lor. Joanna era singura membră a Bisericii din liceul ei şi singura tânără fată din ramura sa. Ea şi-a luat un angajament faţă de ea însăşi şi faţă de Domnul că nu va folosi niciodată un limbaj vulgar. Când a făcut echipă pentru un proiect şcolar cu un tânăr băiat care nu făcuse acelaşi angajament, ea nu şi-a coborât standardele. Ea l-a rugat să-i respecte şi să-i preţuiască valorile. Cu timpul, atrăgându-i atenţia cu blândeţe şi, câteodată, fără prea multă blândeţe, prietenul ei şi-a format obiceiuri noi şi a folosit un limbaj mai decent. Multe persoane au observat diferenţa, inclusiv mama tânărului băiat, care i-a mulţumit Joannei pentru că este o influenţă bună în viaţa fiului ei¹⁴.

La o instruire recentă în Filipine, am cunoscut-o pe Karen, care a împărtăşit experienţa pe care a avut-o în calitate de Laur în timp ce învăţa pentru a-şi lua licenţa în administrarea hotelurilor şi restaurantelor. Un profesor a cerut fiecărui student să înveţe să facă şi să deguste o varietate de băuturi care urmau să fie servite în restaurantele lor. Unele băuturi conţineau alcool, iar Karen a ştiut că era împotriva poruncilor Domnului ca ea să le deguste. Riscând să înfrunte consecinţe grave, Karen şi-a făcut curaj să se ridice şi să strălucească şi nu a gustat din băuturi.

Karen a explicat: „Profesorul meu m-a abordat şi m-a întrebat de ce nu beau. El a spus: «Domnişoară Karen, cum vei recunoaşte aroma pentru a trece acest examen important dacă tu nici măcar nu guşti din băuturi?». I-am spus că sunt membră a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă şi, în calitate de membri, nu bem băuturi care ne fac rău. Indiferent care erau aşteptările lui de la mine, aş înţelege, chiar dacă acest lucru ar însemna că nu voi primi notă de trecere, dar nu-mi voi încălca standardele personale”.

Au trecut săptămâni întregi şi nu s-a mai menţionat nimic cu privire la acea zi. La sfârşitul semestrului, Karen a ştiut că nota sa finală va depinde de refuzul ei de a fi gustat din băuturi. A ezitat să se uite la nota sa, dar când a făcut-o, a descoperit că primise cea mai mare notă din clasă.

Ea a spus: „Prin această experienţă, am învăţat că Dumnezeu… ne va binecuvânta, cu siguranţă, atunci când Îl urmăm. Ştiu, de asemenea, că indiferent dacă nu aş fi primit notă de trecere, nu aş regreta ceea ce am făcut. Ştiu că nu voi greşi în ochii Domnului atunci când aleg să fac ceea ştiu că este drept”¹⁵.

Dragi tinere fete, fiecare dintre voi s-a născut cu un potenţial măreţ. Sunteţi fiice preaiubite ale Tatălui Ceresc. El vă cunoaşte şi vă iubeşte. El vă invită să „[vă ridicaţi] şi [să] străluciţi”, şi vă promite că, atunci când veţi face acest lucru, vă va sprijini şi binecuvânta. Mă rog ca fiecare dintre voi să găsească curajul de a accepta invitaţia Sa şi de a obţine promisiunile Sale. În numele lui Isus Hristos, amin.