Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu

Tatăl nostru Ceresc Îşi iubeşte copiii¹⁵. El a binecuvântat pe fiecare cu daruri fizice şi spirituale. Permiteţi-mi să vorbesc despre fiecare. Când cântaţi „Copil al Domnului”, gândiţi-vă la darul Lui pentru dumneavoastră, la propriul trup fizic. Multele caracteristici uimitoare ale trupului dumneavoastră vă atestă „firea dumnezeiască”¹⁶.

Fiecare organ al trupului dumneavoastră este un dar minunat de la Dumnezeu. Fiecare ochi are o lentilă cu focalizare automată. Nervii şi muşchii controlează doi ochi pentru a crea o singură imagine tridimensională. Ochii sunt conectaţi la creier, care înregistrează imaginile văzute.

Inima dumneavoastră este o pompă incredibilă¹⁷. Are patru valve fragile care controlează direcţia curgerii sângelui. Aceste valve se deschid şi se închid de peste 100.000 de ori pe zi – de 36 de milioane de ori pe an. Totuşi, dacă nu sunt afectate de boală, ele pot rezista unui astfel de stres la nesfârşit.

Gândiţi-vă la sistemul de autoapărare al trupului. Pentru a-l feri de răni, el percepe durerea. Ca răspuns la infecţie, el generează anticorpi. Pielea oferă protecţie. Ne avertizează împotriva rănilor ce pot fi cauzate de căldura sau frigul excesiv.

Trupul reînnoieşte celulele moarte şi reglează nivelurile propriilor ingrediente vitale. Trupul vindecă tăieturile, vânătăile şi oasele fracturate. Capacitatea lui de reproducere este un alt dar sacru de la Dumnezeu.

Să ne amintim faptul că nu este nevoie de un trup perfect pentru a ne atinge destinul divin. De fapt, unele dintre cele mai plăcute spirite sunt găzduite de trupuri firave sau imperfecte. Puterea spirituală mare este adesea dezvoltată de oameni cu probleme fizice, mai concret, fiindcă ei au o problemă.

Oricine studiază trupul uman cu siguranţă a „văzut pe Dumnezeu mişcându-se în măreţia şi în puterea Sa”¹⁸. Deoarece trupul este supus legii divine, orice vindecare se datorează supunerii faţă de legea pe care se bazează acea binecuvântare¹⁹.

Totuşi, unii oameni cred în mod eronat că aceste caracteristici fizice au apărut din întâmplare sau sunt rezultatul unei explozii de undeva. Adresaţi-vă întrebarea: „Poate o explozie într-o tipografie să producă un dicţionar?”. Cu siguranţă că nu prea. Dar dacă ar fi aşa, nu ar putea niciodată întregi paginile rupte sau să producă o nouă ediţie!

Dacă posibilitatea trupului de a funcţiona normal, a se vindeca, regla şi regenera ar exista fără a avea limită, viaţa ar continua aici în mod perpetuu. Da, am fi împotmoliţi aici pe pământ! Fiind îndurător cu noi, Creatorul nostru a făcut posibil ca să îmbătrânim şi ne-a dat alte procese care, în ultimă instanţă, vor duce la moartea noastră fizică. Moartea, ca şi naşterea, este o parte a vieţii. Scripturile ne învaţă că „nu a fost potrivit ca omul să fie salvat de la această moarte vremelnică, căci aceasta ar distruge marele plan al fericirii”²⁰. Întoarcerea la Dumnezeu prin poarta pe care o numim moarte, este o bucurie pentru cei care Îl iubesc şi sunt pregătiţi să-L întâlnească²¹. În cele din urmă, va veni vremea când fiecare „[spirit şi corp] vor fi reunite în forma lor perfectă; membrele şi încheieturile vor fi refăcute într-o formă potrivită”²², fără a mai fi separate vreodată. Pentru aceste daruri fizice, mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu!

Fiind important, trupul serveşte ca tabernacol pentru spiritul veşnic al unei persoane. Spiritele noastre au existat în împărăţia premuritoare²³ şi vor continua să trăiască după ce trupul moare²⁴. Spiritul dă trupului mişcare şi personalitate²⁵. În această viaţă şi în cea de după, spiritul şi trupul, când sunt împreună, devin un suflet viu cu o valoare divină.

Deoarece spiritul unei persoane este foarte important, dezvoltarea acestuia are însemnătate veşnică. El este întărit când comunicăm prin rugăciune umilă cu Tatăl nostru Ceresc iubitor²⁶.

Trăsăturile după care vom fi judecaţi într-o zi sunt toate spirituale²⁷. Acestea includ dragostea, virtutea, integritatea, compasiunea şi slujirea celorlalţi²⁸. Spiritul dumneavoastră, alături de trup şi găzduit de acesta, este apt de a dezvolta şi manifesta aceste trăsături în moduri vitale pentru progresul dumneavoastră veşnic²⁹. Progresul spiritual este obţinut prin paşii credinţei, pocăinţei, botezului, darului Duhului Sfânt şi îndurării până la sfârşit, inclusiv prin rânduielile înzestrării şi pecetluirii din templul sfânt³⁰.

Aşa cum trupul necesită zilnic mâncare pentru a supravieţui, spiritul, de asemenea, are nevoie de hrană. Spiritul este hrănit de adevărul veşnic. Anul trecut am sărbătorit a 400-a aniversare de la traducerea Bibliei de către regele James. Şi avem Cartea lui Mormon de aproape 200 de ani. Este acum tradusă în întregime sau selecţiuni în 107 limbi. Datorită acestora şi altor scripturi preţioase, ştim că Dumnezeu este Tatăl nostru Veşnic şi că Fiul Său, Isus Hristos, este Salvatorul şi Mântuitorul nostru. Pentru aceste daruri spirituale, mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu!

Ştim că profeţii din multe dispensaţii, cum ar fi Adam, Noe, Moise şi Avraam, au predat cu toţii despre divinitatea Tatălui nostru Ceresc şi a lui Isus Hristos. Dispensaţia din vremea noastră a fost introdusă de Tatăl Ceresc şi Isus Hristos când Ei au apărut profetului Joseph Smith în 1820. Biserica a fost organizată în 1830. Acum, după 182 de ani, rămânem sub legământ de a duce Evanghelia la „fiecare naţiune, neam, limbă şi popor”³¹. Când facem astfel, atât cei care dăruiesc, cât şi cei care primesc, vor fi binecuvântaţi.

Noi avem responsabilitatea de a învăţa pe copiii Lui şi de a deştepta în ei o conştientizare a lui Dumnezeu. Demult, regele Beniamin a spus:

„Credeţi în Dumnezeu; credeţi că El este şi că El a creat toate lucrurile, atât în cer, cât şi pe pământ; credeţi că El are toată înţelepciunea şi toată puterea, atât în cer, cât şi pe pământ…

 Credeţi că trebuie să vă pocăiţi de păcate şi să renunţaţi la ele şi să vă umiliţi în faţa lui Dumnezeu; şi cereţi cu sinceritatea inimii voastre ca El să vă ierte; şi acum, de credeţi toate aceste lucruri, aveţi grijă să le faceţi”³².

Dumnezeu este acelaşi ieri, azi şi în vecii vecilor, însă noi, nu. În fiecare zi, ni se oferă provocarea de a accesa puterea ispăşirii ca astfel să ne putem schimba cu adevărat, să devenim mai asemănători lui Hristos şi să fim demni de darul exaltării şi să trăim veşnic alături de Dumnezeu, de Isus Hristos şi de familiile noastre³³. Pentru aceste puteri, privilegii şi daruri ale Evangheliei, mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu!