Puterea izbăvirii

Am un prieten foarte bun care, înainte de fiecare conferinţă generală, îmi trimite o cravată nouă pe care s-o port în cadrul sesiunii în care vorbesc. Are un simţ estetic foarte bun, nu-i aşa?

Tânărul meu prieten are parte de anumite provocări dificile. Ele îl limitează în anumite aspecte, însă în altele el este extraordinar. De exemplu, îndrăzneala sa ca misionar poate fi comparată cu cea a fiilor lui Mosia. Simplitatea credinţei lui îi fac convingerile incredibil de puternice şi de neclintit. Eu cred că Scott nu-şi poate imagina ca cineva să nu fie membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, ca cineva care să fi citit Cartea lui Mormon să nu fi dobândit o mărturie despre veridicitatea ei.

Permiteţi-mi să vă împărtăşesc un eveniment din viaţa lui Scott când a zburat pentru prima dată cu avionul, neînsoţit, pentru a-şi vizita fratele. Un vecin care şedea în apropiere a auzit conversaţia lui Scott cu persoana de lângă el:

„Bună ziua, mă numesc Scott. Pe dumneavoastră cum vă cheamă?”

Cel care stătea lângă el s-a prezentat.

„Cu ce vă ocupaţi?”

„Sunt inginer.”

„Ce frumos! Unde locuiţi?”

„În Las Vegas.”

„Avem un templu acolo. Ştiţi unde se află templul mormon?”

„Da. Este o clădire frumoasă.”

„Dumneavoastră sunteţi mormon?”

„Nu.”

„Păi, ar trebui să fiţi. Este o religie extraordinară. Aţi citit Cartea lui Mormon?”

„Nu.”

„Păi, ar trebui să o citiţi. Este o carte minunată.”

Sunt total de acord cu Scott – Cartea lui Mormon este o carte minunată. Cuvintele profetului Joseph Smith de pe pagina de introducere a Cărţii lui Mormon au fost întotdeauna speciale pentru mine: „Le-am spus fraţilor despre Cartea lui Mormon că este cea mai corectă carte de pe pământ şi cheia de boltă a religiei noastre şi că omul va ajunge mai aproape de Dumnezeu supunându-se învăţăturii ei, decât a oricărei alte cărţi”.

În acest an, în cadrul claselor Şcolii de duminică, studiem Cartea lui Mormon. Atunci când ne pregătim şi participăm, fie ca noi să avem dorinţa de a urma exemplul curajos al lui Scott de a ne împărtăşi dragostea faţă de această scriptură specială cu cei de altă credinţă.

O temă des întâlnită în Cartea lui Mormon este exprimată în ultimul verset al primului capitol din 1 Nefi. Nefi a scris: „Dar iată, eu, Nefi, vă voi arăta că îndurarea blândă a Domnului este asupra tuturor celor pe care El i-a ales, datorită credinţei lor pentru a-i întări, astfel încât să aibă puterea izbăvirii” (1 Nefi 1:20).

Doresc să vorbesc despre modul în care Cartea lui Mormon, care este o îndurare blândă a Domnului păstrată pentru aceste zile din urmă, ne salvează învăţându-ne doctrina lui Hristos în modul cel mai pur şi „[cel mai corect]”.

Multe din povestirile din Cartea lui Mormon sunt povestiri despre izbăvire. Plecarea lui Lehi în pustiu cu familia sa a fost despre izbăvirea lor de la distrugerea Ierusalimului. Povestea iarediţilor este o povestire despre izbăvire, la fel ca şi povestea poporului lui Mulec. Alma cel Tânăr a fost izbăvit de păcat. Războinicii viteji ai lui Helaman au fost izbăviţi în timpul bătăliei. Nefi şi Lehi au fost izbăviţi din închisoare. Tematica izbăvirii iese în evidenţă în toată Cartea lui Mormon.

Sunt două povestiri în Cartea lui Mormon care sunt foarte asemănătoare şi care ne învaţă o lecţie importantă. Prima este din cartea lui Mosia şi începe în capitolul 19. Aici aflăm că regele Limhi trăia în ţara lui Nefi. Lamaniţii purtaseră război împotriva poporului lui Limhi. Rezultatul războiului a fost că lamaniţii i-au permis regelui Limhi să-şi conducă poporul, însă aveau să trăiască sub sclavia lor. A fost o pace foarte şubredă. (Vezi Mosia 19–20.)

Când poporul lui Limhi s-a săturat de abuzurile lamaniţilor, l-a convins pe rege să se ducă la luptă împotriva lamaniţilor. Oamenii lui Limhi au fost învinşi de trei ori. Au trebuit să suporte poveri grele. În final, s-au umilit şi L-au implorat cu putere pe Domnul ca El să-i izbăvească. (Vezi Mosia 21:1–14.) Versetul 15 din capitolul 21 ne relatează despre răspunsul Domnului: „Şi acum, Domnul a fost încet în a le auzi strigătul, din cauza nedreptăţilor lor; cu toate acestea, Domnul a auzit strigătele lor şi a început să înmoaie inimile lamaniţilor, aşa încât ei au început să uşureze povara lor; totuşi, Domnul nu a găsit potrivit să-i elibereze din sclavie”.

La scurt timp, au sosit Amon şi o ceată mică de bărbaţi din Zarahemla şi, alături de Ghedeon – unul din conducătorii poporului lui Limhi – s-au gândit la un plan care a avut succes, şi au scăpat de abuzurile lamaniţilor. Domnul a fost încet în a le auzi strigătul. De ce? Din cauza nedreptăţilor lor.

A doua povestire este asemănătoare din multe puncte de vedere, dar şi diferită. Relatarea este consemnată în Mosia 24.

Alma şi poporul său se stabiliseră în ţara Helamului, când o oştire a lamaniţilor a venit la graniţele ţării. S-au întâlnit şi au găsit o rezolvare paşnică. (Vezi Mosia 23:25–29.) La scurt timp, conducătorii lamaniţilor au început să-şi impună forţa asupra oamenilor lui Alma şi i-au împovărat foarte mult (vezi Mosia 24:8). În versetul 13, citim: „Şi s-a întâmplat că glasul Domnului a venit către ei în suferinţele lor, zicând: Ridicaţi-vă capul şi fiţi mângâiaţi, căci Eu cunosc legământul pe care voi l-aţi făcut cu Mine; şi Eu voi face un legământ cu poporul Meu şi îl voi elibera pe el din sclavie”.

Poporul lui Alma a fost izbăvit din mâinile lamaniţilor şi a călătorit în siguranţă înapoi pentru a se uni cu poporul lui Zarahemla.

Care a fost diferenţa dintre poporul lui Alma şi poporul regelui Limhi? Desigur, au fost câteva diferenţe: poporul lui Alma era paşnic şi mai neprihănit; acei oameni fuseseră deja botezaţi şi făcuseră un legământ cu Domnul; s-au umilit înaintea Domnului chiar înainte ca ei să treacă prin greutăţi. Toate aceste diferenţe au făcut să fie potrivit şi corect ca Domnul să-i izbăvească repede, în mod miraculos, din mâinile care îi ţineau în sclavie. Aceste scripturi ne învaţă despre puterea Domnului de a izbăvi.

Profeţiile care au prevestit viaţa şi misiunea lui Isus Hristos ne-au promis izbăvirea pe care El ne-o va oferi. Ispăşirea şi învierea Sa ne oferă tuturor izbăvirea de la moartea fizică şi, dacă ne pocăim, izbăvirea de la moartea spirituală, aducând cu sine binecuvântările vieţii veşnice. Promisiunile ispăşirii şi învierii, promisiunile izbăvirii de la moartea fizică şi cea spirituală, au fost declarate de către Dumnezeu lui Moise atunci când El a spus: „Pentru că, iată, aceasta este lucrarea Mea şi slava Mea – să realizez nemurirea şi viaţa veşnică a omului” (Moise 1:39).

Spre deosebire de crezurile din sfintele scripturi descrise pentru noi în cuvinte alese, forţele potrivnice lumeşti sunt preocupate să pună la îndoială crezurile străvechi din scrierile sfinte – scrieri care ne-au îndrumat de-a lungul acestor secole, definind valorile şi standardele eterne pentru conduita noastră de-a lungul vieţii. Aceste forţe declară că învăţăturile din Biblie sunt false şi că învăţăturile Învăţătorului sunt demodate. Glasurile lor pretind că fiecare persoană trebuie să aibă libertatea de a-şi stabili propriile standarde; ele încearcă să schimbe drepturile credincioşilor, în opoziţie cu ceea ce suntem învăţaţi în scripturi şi prin intermediul cuvintelor profeţilor.

Cât de binecuvântaţi suntem să avem relatarea despre misiunea Domnului şi Salvatorului nostru consemnată în Cartea lui Mormon ca o a doua mărturie despre doctrina declarată în Biblie! De ce este important ca lumea să aibă atât Biblia, cât şi Cartea lui Mormon? Cred că răspunsul se află în al treisprezecelea capitol din 1 Nefi. Nefi consemnează: „Iar îngerul mi-a vorbit, zicând: Aceste cronici de pe urmă, pe care tu le-ai văzut printre neamuri [Cartea lui Mormon], vor confirma adevărul celor dintâi [Biblia], care sunt de la cei Doisprezece Apostoli ai Mielului şi care vor face cunoscute lucrurile cele clare şi preţioase care au fost luate de la ei; şi vor face cunoscut tuturor neamurilor, limbilor şi popoarelor că Mielul lui Dumnezeu este Fiul Tatălui cel Veşnic şi Salvatorul lumii; şi că toţi oamenii trebuie să vină la El, altfel ei nu vor putea fi salvaţi” (versetul 40).

Nici Biblia, nici Cartea lui Mormon, luate separat nu sunt suficiente. Ambele sunt necesare pentru a preda şi învăţa despre doctrina întreagă şi completă a lui Hristos. Nevoia pentru una dintre ele nu o face pe cealaltă mai puţin importantă. Atât Biblia, cât şi Cartea lui Mormon sunt necesare pentru salvarea şi exaltarea noastră. Preşedintele Ezra Taft Benson a predat cu atâta putere: „Folosite împreună, Biblia şi Cartea lui Mormon zădărnicesc doctrinele false” („A New Witness for Christ”, Ensign, nov. 1984, p. 8).

Doresc să închei menţionând două povestiri – una din Vechiul Testament, iar cealaltă din Cartea lui Mormon – pentru a vă arăta cum conlucrează în armonie aceste două cărţi.

Povestea lui Avraam începe cu izbăvirea sa din mâinile haldeilor care preaslăveau idoli (vezi Genesa 11:27–31; Avraam 2:1–4). El şi soţia sa, Sara, au fost izbăviţi ulterior din suferinţa lor şi li s-a promis că prin urmaşii lor toate neamurile pământului vor fi binecuvântate (vezi Genesa 18:18).

Vechiul Testament conţine relatarea despre Avraam care l-a luat cu el din Egipt pe Lot, nepotul său. Dându-i-se ocazia de a-şi alege pământul, Lot a ales Câmpia Iordanului şi şi-a pus cortul cu uşa spre Sodoma, oraş în care locuiau oameni foarte ticăloşi. (Vezi Genesa 13:1–12.) Cele mai multe dintre problemele cu care Lot s-a confruntat ulterior în viaţa sa, şi au fost multe, au fost din cauza deciziei lui anterioare de a-şi poziţiona uşa cortului către Sodoma.

Avraam, tatăl credincioşilor, a avut o altă viaţă, complet diferită. Desigur, a avut multe încercări, însă a avut o viaţă binecuvântată. Nu ştim încotro era îndreptată uşa cortului lui Avraam, însă găsim un indiciu puternic în ultimul verset din al treisprezecelea capitol al Genesei. Este scris: „Avraam şi-a ridicat corturile, şi a venit de a locuit lângă stejarii lui Mamre, care sunt lângă Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului” (Genesa 13:18).

Deşi nu ştiu, eu personal cred că uşa cortului lui Avraam era îndreptată către altarul pe care el l-a zidit Domnului. Cum am tras această concluzie? Pentru că ştiu povestirea din Cartea lui Mormon despre instrucţiunile pe care regele Beniamin le-a dat poporului său când acesta s-a adunat pentru a-i asculta ultima predică. Regele Beniamin i-a instruit pe oamenii săi să-şi poziţioneze corturile cu uşa îndreptată către templu (vezi Mosia 2:1–6).

Putem fi izbăviţi de rău şi ticăloşie îndreptându-ne către învăţăturile din scripturile sfinte. Salvatorul este Marele Izbăvitor, căci El ne izbăveşte de moarte şi de păcat (vezi Romani 11:26; 2 Nefi 9:12).

Declar că Isus este Hristosul şi că noi ne putem apropia de El citind Cartea lui Mormon. Cartea lui Mormon este un alt testament al lui Isus Hristos. Primele testamente ale Salvatorului sunt Vechiul şi Noul Testament – sau Biblia.

Din nou, să ne aducem aminte de descrierea pe care prietenul meu, Scott, a făcut-o despre Cartea lui Mormon: „Este o carte minunată”. Vă mărturisesc că o mare parte a minunăţiei Cărţii lui Mormon provine din armonia ei cu Biblia, în numele lui Isus Hristos, amin.