Un dar nespus de mare de la Dumnezeu

Duhul Sfânt este al treilea membru al Dumnezeirii şi, asemenea lui Dumnezeu Tatăl şi lui Isus Hristos, El ne cunoaşte gândurile şi intenţiile inimii.³ Duhul Sfânt ne iubeşte şi doreşte ca noi să fim fericiţi. Având în vedere că El cunoaşte provocările de care vom avea parte, El ne poate îndruma şi învăţa toate lucrurile pe care trebuie să le facem pentru a ne întoarce şi a trăi din nou în prezenţa Tatălui nostru Ceresc.⁴

Spre deosebire de Tatăl Ceresc şi de Isus Hristos, care au trupuri glorificate din carne şi oase, Duhul Sfânt este un personaj de spirit care comunică cu spiritele noastre prin intermediul sentimentelor şi al impresiilor.⁵ Fiind o fiinţă de spirit, El are responsabilitatea distinctă de a fi instrumentul prin care este primită revelaţia personală. În scripturi, Duhul Sfânt este, adesea, numit Spiritul Sfânt, Spiritul Domnului, Spiritul Sfânt al făgăduinţei sau, pur şi simplu, Spiritul.⁶

Duhul Sfânt lucrează în unitate perfectă cu Tatăl Ceresc şi cu Isus Hristos, îndeplinind multe roluri importante şi responsabilităţi distincte. Scopul principal al Duhului Sfânt este acela de a depune mărturie despre Dumnezeu Tatăl şi despre Fiul Său, Isus Hristos⁷ şi de a ne învăţa adevărul tuturor lucrurilor⁸. O mărturie sigură de la Duhul Sfânt aduce cu sine mai multă siguranţă decât o mărturie care vine de la oricare altă sursă. Preşedintele Joseph Fielding Smith ne-a învăţat că „Spiritul lui Dumnezeu vorbindu-i spiritului omului are puterea de a face cunoscut adevărul cu un efect şi cu o înţelegere mai mari decât în cazul în care adevărul ar fi făcut cunoscut prin contact personal, chiar şi de către fiinţe cereşti”⁹.

Duhul Sfânt este cunoscut şi sub numele de Mângâietorul¹⁰. În momentele de încercare sau de deznădejde ori pur şi simplu atunci când avem nevoie să ştim că Dumnezeu ne este alături, Duhul Sfânt ne poate încuraja spiritual, ne poate oferi speranţă şi ne poate învăţa „lucrurile paşnice ale împărăţiei”¹¹ ajutându-ne să simţim „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere”¹².

În urmă cu mai mulţi ani, în timp ce familia noastră extinsă se adunase pentru o cină de sărbători, tatăl meu a început să se joace cu mulţi dintre nepoţii săi. Dintr-o dată, s-a prăbuşit subit şi a decedat în scurt timp. Acest eveniment neaşteptat ar fi putut fi devastator, în special pentru nepoţii săi, dând naştere la întrebări care sunt greu de răspuns. Cu toate acestea, după ce ne-am adunat copiii în jurul nostru şi după ce ne-am rugat şi am citit cuvintele profeţilor din Cartea lui Mormon despre scopul vieţii, Duhul Sfânt ne-a alinat pe fiecare în parte. În moduri ce sunt greu de descris în cuvinte, răspunsurile pe care le-am căutat au venit într-un mod foarte clar în inima noastră. În acea zi, am simţit o pace care a întrecut cu adevărat priceperea noastră, iar mărturia Duhului Sfânt era sigură, de netăgăduit şi adevărată.

Duhul Sfânt este un învăţător şi un revelator.¹³ Când studiem, cugetăm şi ne rugăm cu privire la adevărurile Evangheliei, Duhul Sfânt ne luminează mintea şi ne stimulează înţelegerea.¹⁴ El face ca adevărul să nu mai poată fi şters din sufletul nostru şi poate duce la o schimbare mare în inima noastră. Când împărtăşim aceste adevăruri membrilor familiilor noastre, celorlalţi membri ai Bisericii şi prietenilor şi vecinilor noştri din comunitate, Duhul Sfânt devine şi învăţătorul lor, căci El duce mesajul Evangheliei către „inimile copiilor oamenilor”¹⁵.

Duhul Sfânt ne inspiră să ne întindem braţele către ceilalţi şi să le slujim. Pentru mine, cele mai memorabile exemple privitoare la ascultarea îndemnurilor Duhului Sfânt de a le sluji altora vin din viaţa şi slujirea preşedintelui Thomas S. Monson, care a spus: „Îndeplinindu-ne datoria, am învăţat că atunci când auzim un îndemn şoptit şi acţionăm conform lui fără întârziere, Tatăl nostru din Cer ne va călăuzi paşii şi ne va binecuvânta viaţa noastră şi vieţile altora. Ştiu că nu există experienţă mai dulce sau sentimente mai preţioase decât să dai ascultare unui imbold, ca apoi să descoperi că Domnul a răspuns la rugăciunea altuia prin tine”¹⁶.

Vă împărtăşesc doar o experienţă preţioasă. În timp ce preşedintele Monson slujea în calitate de episcop, dânsul a aflat că o membră a episcopiei sale, Mary Watson, era în spital. În timp ce se afla în vizită la dumneaei, dânsul a văzut că dumneaei stătea într-un salon mare alături de alte câteva paciente. Când s-a apropiat de sora Watson, dânsul a remarcat că o pacientă de pe un pat din apropiere îşi acoperise repede chipul.

După ce preşedintele Monson a terminat de vorbit cu sora Watson şi i-a dat o binecuvântare prin puterea preoţiei, a dat mâna cu dânsa, şi-a luat la revedere şi se pregătea să plece. În acel moment, s-a întâmplat un lucru simplu, însă uimitor. Citez acum din amintirile preşedintelui Monson legate de această experienţă:

„Nu puteam pleca de lângă ea. Era ca şi cum o mână nevăzută mă ţinea de umăr şi am simţit în sufletul meu că auzeam următoarele cuvinte: «Du-te la celălalt pat, acolo unde acea domniţă şi-a acoperit faţa când ai intrat». Aşa am şi făcut…

M-am apropiat de patul celeilalte paciente, am bătut-o uşor pe umăr şi, cu atenţie, i-am tras uşor cearşaful de pe faţă. Iată uite! Şi ea era membră a episcopiei mele. Nu ştiusem că era internată în spital. Numele ei era Kathleen McKee. Când privirile ni s-au întâlnit, ea a exclamat printre lacrimi: «Oh, stimate episcop, când aţi intrat pe uşa aceea, am simţit că aţi venit să mă vizitaţi şi să mă binecuvântaţi ca răspuns la rugăciunile mele. Mă bucuram în sinea mea la gândul că aveaţi să ştiţi că sunt aici, însă când v-aţi oprit la celălalt pat, m-am întristat şi mi-am dat seama că nu veniserăţi la mine».

I-am spus [surorii] McKee: «Nu contează că nu am ştiut că sunteţi aici. Ceea ce contează este că Tatăl nostru Ceresc a ştiut şi că v-aţi rugat, în linişte, pentru a primi o binecuvântare prin puterea preoţiei. El a fost Cel care m-a îndemnat să vă invadez intimitatea”¹⁷.

Cu toţii avem experienţe legate de Duhul Sfânt, chiar dacă poate nu ne dăm mereu seama. Când gânduri inspirate ne vin în minte, ştim că sunt adevărate datorită sentimentelor spirituale care ne pătrund în inimă. Preşedintele Boyd K. Packer ne-a învăţat: „Duhul Sfânt vorbeşte cu un glas pe care mai mult îl simţiţi decât îl auziţi… Deşi vorbim despre «ascultarea» şoaptelor Spiritului, de cele mai multe ori oamenii descriu un îndemn spiritual spunând: «Am avut un sentiment…»”¹⁸. Prin intermediul acestor sentimente sacre venite de la Duhul Sfânt ajungem să ştim ce doreşte Dumnezeu să facem, căci acesta, aşa cum se afirmă în scripturi, „este spiritul revelaţiei”¹⁹.

Când îl învăţam pe Ben, fiul nostru în vârstă de şase ani, am considerat că era important să-i explic diferenţa dintre ceea ce simţea, care era influenţa Duhului Sfânt, şi darul Duhului Sfânt, care avea să-l primească după botez. Înainte de botez, toţi cei care caută cu onestitate şi sinceritate adevărul pot simţi, din când în când, influenţa Duhului Sfânt. Cu toate acestea, ocazia de a avea parte mereu de însoţirea Duhului Sfânt şi de plenitudinea tuturor binecuvântărilor asociate este valabilă numai pentru membrii botezaţi, demni care primesc darul Duhului Sfânt prin aşezarea mâinilor de către cei care deţin autoritatea preoţiei lui Dumnezeu.

Prin intermediul darului Duhului Sfânt, noi primim mai multă putere şi mai multe daruri spirituale, revelaţii şi protecţie sporite, îndrumare continuă şi binecuvântările promise de a fi sfinţiţi şi exaltaţi în împărăţia celestială. Toate aceste binecuvântări sunt oferite ca rezultat al dorinţei noastre personale de a le primi şi vin pe măsură ce ne trăim viaţa în acord cu voia lui Dumnezeu şi căutăm îndrumarea Sa constantă.