Să fim creştini mai asemănători lui Hristos

Vârstnicul Robert D. Hales

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli


Aceasta este chemarea adresată de Hristos fiecărui creştin astăzi: „Paşte mieluşeii Mei… Paşte oile Mele!”.

Ce însemnă să fii creştin?

Un creştin are credinţă în Domnul Isus Hristos, în faptul că El este cu adevărat Fiul lui Dunezeu, trimis de Tatăl Său pentru a suferi pentru păcatele noastre în actul suprem de dragoste pe care noi îl cunoaştem sub numele de ispăşire.

Un creştin crede că, prin harul lui Dumnezeu Tatăl şi al Fiului Său, Isus Hristos, noi ne putem pocăi, putem ierta pe alţii, ţine poruncile şi putem moşteni viaţa veşnică.

Cuvântul creştin indică faptul că luăm asupra noastră numele lui Hristos. Facem aceasta prin a fi botezaţi şi a primi darul Duhului Sfânt prin aşezarea mâinilor de către cei care deţin autoritatea preoţiei Sale.

Un creştin ştie că de-a lungul istoriei profeţii lui Dumnezeu au mărturisit întotdeauna despre Isus Hristos. Acelaşi Isus, însoţit de Tatăl Ceresc, i-a apărut profetului Joseph Smith în anul 1820 şi a restaurat Evanghelia şi organizarea Bisericii Sale originale.

Prin scripturi şi prin mărturia lui Joseph Smith, noi ştim că Dumnezeu, Tatăl nostru Ceresc, are un trup glorificat şi perfect din carne şi oase. Isus Hristos este Singurul Născut al Tatălui. Duhul Sfânt este un personaj de spirit a cărui lucrare este să mărturisească despre Tatăl şi despre Fiul. Dumnezeirea este formată din trei fiinţe separate şi distincte, unite în scop.

Având aceste doctrine ca bază a credinţei noastre poate fi vreo îndoială sau controversă că noi, în calitatea de membrii ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, suntem creştini? Totuşi fiecare creştin îşi pune o întrebare simplă: „Ce fel de creştini suntem?”. Cu alte cuvinte, în ce fel Îl urmăm noi pe Hristos în călătoria noastră?

Să luăm în considerare experienţa a doi ucenici creştini:

„Pe când trecea pe lângă marea Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, zis Petru, şi pe fratele său Andrei care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari.

El le-a zis: «Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni».

Îndată ei au lăsat mrejele şi au mers după El”1.

În calitate de creştini, astăzi, avem ocazia de a acţiona fără întârziere, imediat şi decisiv, precum au făcut Petru şi Andrei: „Îndată, ei şi-au lăsat mrejele, şi au mers după El”2. Noi, de asemenea, suntem chemaţi să ne lăsăm mrejele, să respingem deprinderi, obiceiuri şi tradiţii lumeşti. Noi, de asemenea, suntem chemaţi să ne abandonăm păcatele. „Apoi [Isus] a chemat la El norodul… şi le-a zis: «dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să mă urmeze»”3. Să ne lepădăm de comportamentul lipsit de evlavie reprezintă începutul pocăinţei, care aduce o schimbare în inimă până când „nu mai avem înclinare să facem rău”4.

Această schimbare, numită convertire, este posibilă numai prin intermediul Salvatorului. Isus a promis: „Dacă oamenii vin la Mine, eu le voi arăta slăbiciunea lor… iar harul meu este destul pentru toţi oamenii care se umilesc în faţa Mea; căci dacă ei se umilesc în faţa Mea şi au credinţă în Mine, atunci Eu voi face ca lucrurile slabe să devină puternice pentru ei5. Când devenim mai buni prin Hristos, firea noastră se schimbă şi noi nu mai vrem să ne întoarcem la vechile obiceiuri.

Chiar şi aşa, creştini care au credinţă vor fi totdeauna binecuvântaţi să aibă parte de dificultăţi şi dezamăgiri. Când avem parte de aceste încercări care ne purifică, putem fi tentaţi să ne întoarcem la vechile obiceiuri. După răstignirea Salvatorului, El le-a apărut femeilor şi le-a spus că fraţii îl vor găsi în Galilea. Când Petru, apostolul cu cea mai mare vechime, s-a întors în Galilea, el a revenit, de asemenea, la obiceiurile sale – la ceea ce se simţea confortabil să facă. „Mă duc să prind peşte”6, le-a explicat el şi a luat mai mulţi ucenici cu el.

Într-adevăr, Petru împreună cu ceilalţi au pescuit toată noaptea fără a prinde peşte. În următoarea dimineaţă Isus a apărut pe ţărm şi le-a strigat: „Aruncaţi mreaja [voastră] în partea dreaptă a corabiei”. Ucenicii care rămăseseră în corabie au urmat instrucţiunile Lui şi au descoperit repede că mrejele lor erau în mod miraculos pline până la refuz. Ioan a recunoscut vocea Salvatorului şi Petru s-a aruncat instantaneu în apă şi a înotat până la ţărm.7

Pe creştinii care s-au întors la vechile obiceiuri, la calea lipsită de credinţă, îi rog să ia în considerare exemplul lui Petru. Nu amânaţi. Veniţi să ascultaţi şi recunoaşteţi chemarea glasului Salvatorului. Apoi, întoarceţi-vă imediat la El şi primiţi din nou binecuvântările Sale abundente.

Când fraţii s-au întors la ţărm au descoperit un festin cu peşte şi pâine. „Veniţi de prânziţi”8, i-a invitat Salvatorul. După ce i-a hrănit, El l-a întrebat pe Petru de trei ori: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu?”. Când Petru şi-a exprimat dragostea, Salvatorul l-a implorat: „Paşte mieluşeii Mei… Paşte oile Mele!”9.

Aceasta este chemarea adresată de Hristos fiecărui creştin astăzi: „Paşte mieluşeii Mei… Paşte oile mele” – împărtăşiţi Evanghelia cu cei tineri şi cei bătrâni, ridicaţi-i, binecuvântaţi-i, alinaţi-i, încurajaţi-i şi edificaţi-i, în special pe cei care gândesc şi cred diferit de noi. Noi Îi paştem miei în căminele noastre prin modul în care trăim conform Evangheliei: ţinând poruncile, rugându-ne, studiind scripturile şi urmând exemplul Său în a arăta dragoste. Noi paştem oile Sale în Biserică când slujim în cvorumuri ale preoţiei şi în organizaţiile auxiliare. Şi paştem oile Sale în întreaga lume fiind vecini buni, asemănători lui Hristos, practicând religiunea curată de a vizita şi sluji văduvelor, orfanilor, săracilor şi tuturor celor care au nevoie.

Pentru mulţi, chemarea de a fi creştin poate părea grea, chiar covârşitoare. Dar nu trebuie să ne fie frică sau să ne simţim nepotriviţi. Salvatorul a promis că ne va pregăti pentru a face lucrarea Sa. „Veniţi după Mine”, a spus El, „şi [Eu] vă voi face pescari de oameni”10. Când Îl urmăm ne binecuvântează cu daruri, talente şi putere pentru a face voia Sa, permiţându-ne să ne părăsim zona de confort şi să facem lucruri pe care le-am crezut imposibile. Aceasta poate însemna să împărtăşim Evanghelia cu vecini, să-i salvăm pe cei care sunt pierduţi spiritual, să slujim în misiuni cu timp deplin, să lucrăm în templu, să creştem copii cu nevoi speciale, să-i iubim pe cei care s-au îndepărtat de la Evanghelie, să slujim tovarăşului bolnav, să îndurăm neînţelegeri sau suferinţe. Înseamnă să ne pregătim să răspundem chemării Sale prin a spune: „Voi merge unde vei vrea Tu; voi rosti ce vrei Tu; voi face ce vei vrea Tu; voi fi aşa cum Tu doreşti”11.

Noi îl urmăm pe Isus Hristos pentru a fi cine doreşte Tatăl Ceresc să fim. Depun mărturie că El ne cheamă continuu să Îl urmăm. Dacă tocmai aflaţi despre faptul că sfinţii din zilele din urmă sunt creştini credincioşi sau nu aţi fost în întregime activ în Biserică şi vreţi să-L urmaţi din nou – nu vă temeţi! Primii ucenici ai Domnului au fost toţi noi membri ai Bisericii, noi convertiţi la Evanghelie. Isus le-a predat cu răbdare fiecăruia. El i-a ajutat să-şi îndplinească resposabilităţile. El i-a numit prieteni şi Şi-a dat viaţa pentru ei. Şi El deja a făcut acelaşi lucru pentru mine şi pentru dumneavoastră.

Depun mărturie că prin dragostea şi harul Sale infinite, noi putem deveni creştini mai asemănători lui Hristos. Luaţi în considerare următoarele calităţi ale lui Hristos. Cum dezvoltăm aceste calităţi în viaţa noastră?

Dragoste creştină. Salvatorul i-a considerat pe toţi importanţi. Fiind blând şi plin de compasiune cu toţi, El i-a lăsat pe cei nouăzeci şi nouă pentru a găsi pe cel rătăcit,12 deoarece „chiar perii din [capul nostru]… sunt număraţi”13 de El.

Credinţă creştină. În ciuda tentaţiilor, încercărilor şi persecuţiilor, Salvatorul a avut încredere în Tatăl nostru Ceresc şi a ales să fie credincios şi să se supună poruncilor Sale

Sacrificiu creştin. De-a lungul vieţii Sale Salvatorul şi-a oferit timpul, energia şi în cele din urmă, prin ispăşire, S-a oferit pe Sine pentru ca toţi copiii lui Dumnezeu să poată fi înviaţi şi să aibă ocazia să moştenească viaţa veşnică.

Grijă creştină. Precum bunul samaritean, Salvatorul şi-a întins constant braţul pentru a-i salva, a-i iubi şi a-i hrăni pe oamenii din jurul Său, indiferent de cultura, crezul sau circumstanţelor acestora.

Slujire creştină. Fie că scotea apă din fântână, pregătea o masă din peşte sau că spăla picioare prăfuite, Salvatorul Şi-a petrecut zilele slujind altora – ajutându-i pe cei obosiţi şi dându-le putere celor slabi.

Răbdare creştină. Când El Însuşi a avut parte de tristeţi şi suferinţe, Salvatorul a aşteptat cu răbdare ajutorul Tatălui. El ne aşteapă, răbdător, să ne dăm seama ce este bine şi să venim acasă la El.

Pace creştină. Pe parcursul slujirii Sale El a cerut oamenilor să fie înţelegători şi a promovat pacea. În special în rândul ucenicilor Săi, El a predat că un creştin nu trebuie să se certe cu un alt creştin, indiferent de diferenţele lor.

Iertare creştină. Isus ne-a învăţat să-i binecuvântăm pe cei care ne blestemă. El ne-a arătat calea atunci când S-a rugat pentru ca cei care L-au răstignit să fie iertaţi.

Convertire creştină. Precum Petru şi Andrei, mulţi recunosc adevărul Evangheliei imediat ce o aud. Ei sunt convertiţi instantaneu. Pentru alţii durează mai mult. Într-o revelaţie dată profetului Joseph Smith, Salvatorul ne-a învăţat: „Ceea ce este de la Dumnezeu este lumină; şi acela care primeşte lumina şi rămâne credincios lui Dumnezeu, primeşte mai multă lumină; şi acea lumină devine din ce în ce mai strălucitoare, crescând mereu până în miezul zilei”14, ziua convertirii noastre. Isus Hristos este „lumina şi Mântuitorul lumii; Spiritul adevărului”15.

Îndurare creştină până la sfârşit. De-a lungul vieţii Sale, Salvatorul niciodată nu a încetat să facă voia Tatălui Său ci a continuat în neprihănire, bunătate, milă şi adevăr până la sfârşitul vieţii Sale muritoare.

Acestea sunt câteva dintre caracteristicile celor care aud şi acordă atenţie glasului Salvatorului. În calitate de martor special al Său pe pământ, ofer mărturia mea creştină că El vă cheamă azi pe dumnevoastră: „Vino şi urmează-Mă”16. Veniţi şi păşiţi pe calea care duce la fericire şi bucurie eterne şi la viaţă veşnică în împărăţia Tatălui nostru Ceresc. În numele lui Isus Hristos, Salvatorul şi Mântuitorul nostru, amin.

Show References

  1.  

    1.  Matei 4:18–20.

  2.  

    2.  Marcu 1:18.

  3.  

    3.  Marcu 8:34.

  4.  

    4.  Mosia 5:2.

  5.  

    5.  Eter 12:27; subliniere adăugată.

  6.  

    6.  Ioan 21:3.

  7.  

    7. Vezi Ioan 21:3–8.

  8.  

    8.  Ioan 21:12.

  9.  

    9. Vezi Ioan 21:15–17.

  10.  

    10.  Matei 4:19; subliniere adăugată.

  11.  

    11. Vezi „Voi merge unde vei vrea Tu”, Imnuri, nr. 74.

  12.  

    12. Vezi Matei 18:12–14.

  13.  

    13.  Luca 12:7.

  14.  

    14.  Doctrină şi legăminte 50:24.

  15.  

    15.  Doctrină şi legăminte 93:9.

  16.  

    16.  Luca 18:22.