Ajutaţi-i pe tineri să-şi stabilească ţeluri înalte

Preşedintele Henry B. Eyring

primul consilier în Prima Preşedinţie


Sub îndrumarea dumneavoastră, cei pe care îi conduceţi vor putea vedea, dori şi crede că îşi pot atinge întregul potenţial de slujire în împărăţia lui Dumnezeu.

Sunt atât de recunoscător pentru că pot participa la această măreaţă adunare a preoţiei, pentru că am ascultat învăţături şi mărturii atât de minunate. Toate acestea m-au făcut să mă gândesc la experienţele pe care le-am trăit. Aproape tot ce am putut să realizez ca deţinător al preoţiei se datorează faptului că persoane care m-au cunoscut au văzut în mine lucruri pe care eu nu am putut să le văd.

Când eram tânăr tată, m-am rugat ca să ştiu cum pot contribui copiii mei la clădirea împărăţiei Domnului. În cazul băieţilor, ştiam că puteau avea prilejuri oferite de slujirea în preoţie. În cazul fetelor, ştiam că vor sluji reprezentându-L pe Domnul. Toţi aveau să facă lucrarea Sa. Ştiam că fiecare dintre ei era diferit şi, ca urmare, Domnul avea să le dea daruri specifice pe care să le folosească slujindu-L pe El.

Nu pot indica, fiecărui tată şi fiecărui conducător de tineri, detalii cu privire la ce este cel mai bine să faceţi. Dar vă pot promite că îi veţi binecuvânta dacă îi veţi ajuta să recunoască darurile spirituale cu care s-au născut. Fiecare persoană este diferită şi contribuţia ei este diferită. Nimeni nu este destinat să dea greş. Dacă veţi căuta să obţineţi revelaţie pentru a vedea darurile pe care Dumnezeu le-a dat celor pe care îi conduceţi în cadrul preoţiei – mai ales tinerilor – veţi fi binecuvântaţi să-i îndrumaţi spre slujirea pe care o pot înfăptui. Sub îndrumarea dumneavoastră, cei pe care îi conduceţi vor putea vedea, dori şi crede că îşi pot atinge întregul potenţial de slujire în împărăţia lui Dumnezeu.

În cazul copiilor mei, m-am rugat să primesc revelaţie pentru a şti cum îl puteam ajuta pe fiecare dintre ei să se pregătească pentru ocaziile specifice de a-L sluji pe Dumnezeu. Apoi, am încercat să-i ajut să vizualizeze, să spere şi să muncească pentru acest viitor. Am gravat pe o planşă, pentru fiecare fiu, un citat din scriptura care îi descria darurile specifice şi o imagine care reprezenta acele daruri. Sub imagine şi inscripţie, am gravat datele botezului şi rânduirii în oficiile preoţiei ale fiecărui băiat şi am marcat înălţimea pe care o avea la fiecare dintre aceste evenimente.

Voi descrie planşele pe care le-am gravat pentru fiecare fiu pentru a-l ajuta să-şi vadă darurile spirituale şi cum poate contribui la lucrarea Domnului. Puteţi fi inspiraţi să recunoaşteţi, aşa cum am făcut eu, daruri specifice şi ocazii unice pentru fiecare dintre tinerii pe care îi iubiţi şi conduceţi.

Când fiul meu cel mare a devenit diacon şi cercetaş în grupa Vultur, mi-a venit în minte imaginea unui vultur în timp ce mă gândeam la el şi la viitorul lui. Locuiam în Idaho, lângă poalele Muntelui Tetonul de Sud, pe care am făcut drumeţii împreună şi am privit vulturii ridicându-se în zbor. Cu acea imagine în minte, m-am gândit la cuvintele lui Isaia:

„El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.

Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină;

Dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc”1.

De fapt, eu şi cel mai mare dintre fii mei ne-am oprit din urcuşul nostru mai jos de vârful Tetonul de Sud, pentru că fiul meu obosise. El a dorit să nu mai continue urcuşul. A spus: „Voi regreta mereu că nu am reuşit să ajungem în vârf? Tată, mergi mai departe – nu vreau să fii dezamăgit”.

Am răspuns: „Nu voi fi niciodată dezamăgit şi tu nu vei regreta niciodată. Ne vom aduce mereu aminte că am urcat împreună până aici”. În partea de sus a planşei pe care era marcată înălţimea lui, am gravat un vultur şi inscripţia „Zboară ca vulturii”.

Peste ani, fiul meu a excelat ca misionar depăşind cele mai mari aşteptări ale mele. Unele dintre provocările cu care s-a confruntat în timpul misiunii păreau să fie peste puterile sale. Pe băiatul pe care îl ajutaţi, s-ar putea, ca în cazul fiului meu, ca Domnul să-l ajute mai mult decât credeţi că este posibil atunci când predică Evanghelia într-o limbă dificilă. Dacă veţi încerca să-l determinaţi pe fiecare tânăr băiat să simtă posibilităţile pe care i le oferă preoţia ce o deţine, vă promit că Domnul vă va spune tot ce este nevoie să ştiţi. Este posibil ca băiatul să aibă un potenţial chiar mai mare decât ceea ce vă va revela Domnul. Ajutaţi-l să-şi stabilească ţeluri înalte.

Băiatul pe care îl încurajaţi ar putea părea prea timid pentru a fi un slujitor puternic în cadrul preoţiei. Un altul dintre fiii mei era atât de timid când era băieţel, încât nu vorbea nici măcar cu vânzătorul din magazin. Îi era prea teamă. Eram îngrijorat în timp ce mă rugam cu privire la viitorul lui în cadrul preoţiei. Mă gândeam ce avea să facă în misiune – comportamentul lui nu era prea promiţător. Am fost condus către o scriptură din Proverbe: „Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr”2.

Am gravat „Îndrăzneţ ca un leu” pe planşa lui, sub imaginea unui cap mare de leu care răgea. În misiunea sa şi în anii care au urmat, el a împlinit speranţele pe care le exprimasem prin gravura mea. Fiul meu, care fusese timid odată, a predicat Evanghelia cu mare convingere şi a înfruntat curajos pericolele. El şi-a îndeplinit cu credinţă şi sârguinţă responsabilităţile când L-a reprezentat pe Domnul.

Acest lucru se poate întâmpla tânărului pe care îl conduceţi. Trebuie să-i întăriţi credinţa că Domnul îl poate transforma într-un slujitor mai curajos decât băiatul timid pe care îl vedeţi acum.

Noi ştim că Domnul îi face îndrăzneţi pe slujitorii Săi. Tânărul băiat, Joseph, care I-a văzut pe Dumnezeu, Tatăl, şi pe Fiul Său, Isus Hristos într-o dumbravă, a fost transformat într-un bărbat puternic spiritual. Parley P. Pratt a văzut acest lucru când profetul Joseph Smith a dojenit gărzile crude, care îi ţineau captivi. Vârstnicul Pratt a consemnat:

„Brusc, el a sărit în picioare şi a vorbit cu glas de tunet sau ca al leului ce rage, rostind, atât cât îmi pot aminti de bine, următoarele cuvinte:

«LINIŞTE, voi prieteni ai infernului. În numele lui Isus Hristos vă certşi vă poruncesc să tăceţi; nu voi mai suporta niciun alt minut un astfel de limbaj. Încetaţi o astfel de discuţie sau voi ori eu vom muri ÎN ACEASTĂ CLIPĂ!»”.

Despre această experienţă, vârstnicul Pratt a scris: „Demnitatea şi maiestuozitatea le-am văzut o singură dată, când el stătea în lanţuri, la miezul nopţii, într-o temniţă dintr-un obscur sat din Missouri”3.

Domnul va oferi slujitorilor Săi neprihăniţi ocazii de a fi îndrăzneţi ca leii când vorbesc în numele Său şi ca martori în preoţia Sa.

Un alt fiu a avut, de când era mic, un cerc larg de prieteni care îi căutau deseori compania. El îşi făcea uşor prieteni. Când m-am rugat şi am încercat să prevăd contribuţia sa la împărăţia lui Dumnezeu, am simţit că el va avea puterea să-i adune pe oameni în dragoste şi unitate.

Aceasta m-a condus la relatarea din Doctrină şi legăminte în care se descriu eforturile vârstnicilor de a clădi Sionul în Missouri atrăgându-şi lauda îngerilor care au văzut străduinţa şi faptele lor. A fost nevoie de mari sacrificii. În revelaţia din Doctrină şi legăminte se spune: „Totuşi, sunteţi binecuvântaţi, pentru că mărturia pe care aţi depus-o este înscrisă în cer pentru ca îngerii să o poată vedea; şi ei se bucură pentru voi şi păcatele voastre vă sunt iertate”4.

Pe planşa cu înălţimea fiului meu, am gravat „Îngerii se bucură pentru tine”.

Marea pricepere a acestui fiu de a aduna şi influenţa oamenii a continuat şi după anii de şcoală. Împreună cu alţi deţinători ai preoţiei, el a organizat activităţi în cadrul ţăruşului care au dat tinerilor din zona sa credinţa să îndure şi chiar să triumfe în situaţii grele. În timp ce întărea credinţa acestor tineri şi tinere, el a ajutat la clădirea avanposturilor Sionului în zonele urbane ale Americii. Ca imagine, am folosit îngeri suflând în trompete, care poate că nu făceau exact ce trebuia, dar era mai uşor de gravat o trompetă decât o aclamaţie.

Îngerii se bucură când conducătorii preoţiei din întreaga lume construiesc Sionul în episcopiile, ţăruşii şi misiunile lor. Şi ei se vor bucura pentru tinerii băieţi şi tinerele fete pe care îi ajutaţi să clădească Sionul, indiferent de locul în care se află şi de circumstanţele în care se găsesc. Sionul este rezultatul unirii oamenilor prin legământ şi dragoste. Vă invit să-i ajutaţi pe tinerii dumneavoastră să i se alăture.

Pentru un altul dintre fiii mei, am fost îndemnat să gravez un soare – adică, un soare pe cer – şi cuvinte din rugăciunea de intermediere a Salvatorului: „Viaţa veşnică este aceasta”. Aproape de sfârşitul slujirii Sale în viaţa muritoare, Salvatorul S-a rugat Tatălui Său:

„Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.

Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac”5.

Fiul meu a oferit slujire în cadrul preoţiei pe trei continente şi, ce este mai important, în casa sa şi în familia sa. El şi-a clădit viaţa în jurul lor. El lucrează aproape de casă şi, deseori, ia masa de prânz împreună cu soţia şi copiii mai mici. Familia lui locuieşte foarte aproape de sora Eyring şi de mine. Ei se îngrijesc de curtea noastră de parcă ar fi a lor. Acest fiu trăieşte nu numai pentru a fi demn de viaţa veşnică, ci şi pentru a fi etern înconjurat de membri recunoscători ai familiei.

Viaţa eternă înseamnă a trăi în unitate, în familii, alături de Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Viaţa eternă este posibilă numai prin intermediul cheilor preoţiei lui Dumnezeu, care au fost restaurate prin profetul Joseph Smith. Încurajarea tinerilor pe care îi conduceţi să-şi stabilească acest ţel etern este cel mai mare dar pe li-l puteţi face. Veţi face aceasta în primul rând prin exemplul oferit în propria familie. Este posibil ca familia celor pe care-i conduceţi să nu facă parte din Biserică, dar vă îndemn să-i ajutaţi să simtă şi să-şi dorească dragostea familiei de ambele părţi ale vălului.

Planşele pe care erau marcate înălţimile, pe care le-am descris, sunt doar un mod de a-i ajuta pe tineri să-şi imagineze grandoarea pe care Dumnezeu o vede în ei şi în viitorul lor şi slujirea unică pe care El îi pregăteşte s-o ofere. El vă va ajuta să înţelegeţi cum puteţi face aceasta pentru copiii dumneavoastră şi pentru alţi tineri. Dar, în timp ce căutaţi, rugându-vă, să înţelegeţi puţin acest viitor şi, apoi, să-l comunicaţi tinerei persoane, veţi ajunge să ştiţi că Dumnezeu îl iubeşte pe fiecare dintre copiii Săi şi vede daruri măreţe şi unice în fiecare dintre ei.

Ca tată, am fost binecuvântat să văd viitorul măreţ în împărăţia lui Dumnezeu atît al fiicelor mele, cât şi al fiilor mei. Când am căutat, rugându-mă, îndrumare, mi s-a arătat o cale de a-mi ajuta fiicele să recunoască încrederea pe care Dumnezeu le-a acordat-o ca slujitoare care pot clădi împărăţia Sa.

Când fiicele mele erau tinere, am văzut că îi puteam ajuta pe alţii să simtă dragostea celor de dincolo de văl, de-a lungul generaţiilor. Ştiam că dragostea rezultă din slujire şi inspiră speranţa în viaţa eternă.

Am făcut tăvi pentru pâine pe care am pus pâini făcute în casă şi am mers împreună să le oferim văduvelor, văduvilor şi familiilor. Pe fiecare tavă am inscripţionat „J’aime et j’espere”, varianta în franceză pentru „Iubesc şi sper”. Dovada darurilor lor spirituale unice a apărut nu numai pe tăvile inscripţionate, ci mult mai clar în timp ce le ofeream celor care aveau nevoie, în mijlocul suferinţei sau pierderii, de asigurarea că dragostea Salvatorului şi ispăşirea Sa pot aduce o strălucire perfectă a speranţei. Aceasta este viaţa veşnică pentru fiicele mele şi fiecare dintre noi.

Acum, poate gândiţi: „Frate Eyring, vreţi să spuneţi că trebuie să învăţ să gravez?”. Răspunsul este nu! Eu am învăţat să gravez numai cu ajutorul unui mentor bun şi talentat, pe atunci vârstnicul Boyd K. Packer. Puţina pricepere pe care am dobândit-o poate fi atribuită marelui său talent de gravor şi răbdării sale ca învăţător. Numai cerul îţi poate da un mentor ca preşedintele Packer. Dar există multe moduri în care poţi modela inimile copiilor fără a grava pe plăci de lemn.

De exemplu, noile tehnici de comunicare permit împărtăşirea mesajelor de credinţă şi speranţă la distanţe mari, instantaneu şi la un preţ mic sau gratuit. Soţia mea mă ajută să fac acest lucru. Începem prin a vorbi la telefon cu cât mai mulţi dintre nepoţii sau copiii noştri. Îi rugăm să ne împărtăşească succese personale şi acte de slujire. Îi invităm, de asemenea, să ne trimită fotografii cu acele activităţi. Folosim acele fotografii pentru a ilustra câteva paragrafe pe care le scriem. Adăugăm unul sau două versete din Cartea lui Mormon. Poate Nefi şi Mormon nu ar fi foarte impresionaţi de calitatea spirituală a conţinutului sau efortul limitat depus pentru a crea ceea ce noi numim „Jurnalul familiei: plăcile mici”. Dar sora Eyring şi cu mine suntem binecuvântaţi datorită acestui efort. Ne simţim inspiraţi în alegerea pasajelor din scripturi şi scurtelor mărturii pe care le scriem. Şi vedem dovada, în vieţile lor, că inimile lor sunt întoarse către noi şi către Salvator.

Există şi alte moduri de a influenţa; dumneavoastră puneţi deja în practică foarte multe dintre ele. Obiceiul de a rosti rugăciuni şi de a citi din scripturi în familie va crea amintiri mai trainice şi va duce la schimbări în inimă mai mari decât credeţi acum. Chiar şi activităţi aparent temporale, ca participarea la un eveniment sportiv sau vizionarea unui film, pot modela inima unui copil. Ceea ce contează nu este activitatea în sine, ci sentimentele pe care le aveţi în timp ce o desfăşuraţi. Am descoperit un test bun pentru identificarea activităţilor cu potenţialul de a aduce o schimbare mare în viaţa unei persoane tinere. Constă în faptul că ei vă sugerează activitatea ca urmare a interesului pe care ei consideră că-l au ca dar de la Dumnezeu. Din experienţă proprie, ştiu că este posibil.

Când am devenit diacon la vârsta de 12 ani, locuiam în New Jersey, la 80 de km distanţă de New York. Visam să fiu un mare jucător de baseball. Tata a fost de acord să mă ducă să văd un meci jucat pe vechiul şi istoricul stadion al echipei Yankee, din Bronx. Pot încă să văd balansul bâtei de baseball în timp ce Joe DiMaggio lovea mingea spre băncile din tribuna principală, unde ne aflam eu şi tata; a fost singura dată când am fost împreună la un meci de Liga Întâi.

Dar o altă zi petrecută cu tata mi-a influenţat viaţa pentru totdeauna. M-a dus de la New Jersey la Salt Lake, în casa unui patriarh rânduit. Nu-l mai văzusem niciodată pe acel bărbat. Tata m-a condus până la uşă. Patriarhul m-a aşezat pe un scaun, şi-a aşezat mâinile pe capul meu şi a rostit binecuvântarea ca pe un dar de la Dumnezeu, care includea o declaraţie despre marea dorinţă a inimii mele.

Mi-a spus că eram unul dintre aceia cărora li se spusese: „Ferice de cei împăciuitori”6. Am fost atât de surprins că o persoană cu totul străină îmi putea cunoaşte inima, încât mi-am deschis ochii să văd camera în care se întâmpla aşa o minune. Acea binecuvântare despre posibilităţile mele mi-a influenţat viaţa, căsnicia şi slujirea în preoţie.

Din acea experienţă şi ce a urmat, pot depune mărturie „că nu tuturor le este dat fiecare dar; pentru că sunt multe daruri şi fiecărui om îi este dat un dar prin Spiritul lui Dumnezeu”7.

Prin faptul că Domnul mi-a revelat un dar, am putut să recunosc şi să mă pregătesc pentru ocaziile de a-l exercita spre binecuvântarea acelora pe care îi iubesc şi slujesc.

Dumnezeu ne cunoaşte darurile. Vă îndemn, pe dumneavoastră, dar şi pe mine, să ne rugăm să cunoaştem darurile care ne-au fost date, să ştim cum să le dezvoltăm şi să recunoaştem ocaziile de a sluji altora pe care ni le oferă Dumnezeu. Dar, mai presus de toate, mă rog ca dumneavoastră să fiţi inspiraţi să-i ajutaţi pe alţii să-şi descopere darul special de la Dumnezeu, acela de a sluji.

Vă promit că, dacă cereţi, veţi fi binecuvântaţi să-i înălţaţi pe alţii la atingerea potenţialului lor deplin în slujirea acelora pe care îi conduc şi îi iubesc. Depun mărturie în faţa dumneavoastră că Dumnezeu trăieşte, că Isus este Hristosul, că aceasta este preoţie lui Dumnezeu şi noi o deţinem şi că Dumnezeu ne-a pregătit, dându-ne daruri speciale, pentru a-L sluji într-un mod care depăşeşte cele mai mari speranţe ale noastre. În numele lui Isus Hristos, amin.

Show References

  1.  

    1.  Isaia 40:29–31.

  2.  

    2.  Proverbele 28:1.

  3.  

    3.  Autobiography of Parley P. Pratt, editată de către Parley P. Pratt jr. (1938), p. 211.

  4.  

    4.  Doctrină şi legăminte 62:3.

  5.  

    5.  Ioan 17:3–4.

  6.  

    6  Matei 5:9.

  7.  

    7.  Doctrină şi legăminte 46:11.