Fiice care au făcut legământ


Calea pe care trebuie să mergem în drumul nostru înapoi, către Tatăl Ceresc… este una a legămintelor sacre făcute cu Dumnezeu.

În această seară, ni s-a propovăduit cu putere spirituală. Mă rog ca vorbele rostite de aceste surori, care sunt conducătoare devotate, să pătrundă în inimile dumneavoastră aşa cum au pătruns în inima mea.

Această adunare este una istorică. Toate femeile şi fetele din Biserică, cu vârste începând de la opt ani în sus, au fost invitate să ni se alăture în această seară. Mulţi dintre noi s-au rugat pentru ca Duhul Sfânt să fie cu noi. Această binecuvântare ne-a fost oferită în timp ce le-am ascultat pe surori şi muzica înălţătoare. Mă rog ca Spiritul să continue să fie cu noi în timp ce vă împărtăşesc câteva cuvinte de încurajare şi mărturia mea în plus faţă de ceea ce s-a spus deja – şi, mai ales, să depun mărturie că ceea ce ni s-a spus este ceea ce Domnul doreşte să auzim.

Vă voi vorbi în această seară despre calea – care a fost astăzi descrisă în moduri atât de frumoase – pe care trebuie să mergem în drumul nostru înapoi, către Tatăl Ceresc. Această cale este una a legămintelor sacre făcute cu Dumnezeu. Vă voi vorbi despre bucuria de a face şi a ţine aceste legăminte şi despre cum să îi ajutăm pe alţii să le ţină.

Multe dintre dumneavoastră aţi fost botezate de curând şi aţi primit darul Duhului Sfânt prin aşezarea mâinilor. Pentru dumneavoastră, amintirea este recentă. Altele dintre dumneavoastră v-aţi botezat cu mult timp în urmă, astfel încât amintirea sentimentelor dumneavoastră cu privire la acele legăminte ar putea fi mai puţin clară, dar simţiţi din nou unele dintre acele sentimente de fiecare dată când ascultaţi rugăciunile împărtăşaniei.

Niciunul dintre noi nu vom avea aceleaşi amintiri despre ziua în care am făcut legământul de la botez şi am primit darul Duhului Sfânt. Dar fiecare dintre noi a simţit aprobarea lui Dumnezeu. Şi am simţit dorinţa de a ierta şi de a fi iertaţi şi hotărârea mai puternică de a face ce este bine.

Cât de adânc au pătruns acele sentimente în inima dumneavoastră a fost în mare parte determinat de modul în care aţi fost pregătite de persoane iubitoare. Sper că cele care aţi fost botezate recent sunteţi binecuvântate să staţi lângă mama voastră. Dacă sunteţi, aţi putea să îi oferiţi un zâmbet în semn de mulţumire chiar acum. Îmi pot aminti de sentimentul de bucurie şi recunoştinţă pe care l-am simţit în timp ce stăteam în spatele mamei mele, care conducea spre casă, după botezul meu din Philadelphia, Pennsylvania.

Mama a fost cea care m-a pregătit cu grijă pentru a face acel legământ şi altele care aveau să urmeze. Ea a fost credincioasă acestei responsabilităţi primite de la Domnul:

„Şi din nou, dacă sunt părinţi care au copii în Sion sau în oricare dintre ţăruşii lui organizaţi, care nu îi învaţă, când au opt ani, să înţeleagă doctrina pocăinţei, a credinţei în Hristos, Fiul Dumnezeului cel Viu, şi a botezului şi a darului Duhului Sfânt prin aşezarea mâinilor, păcatul va fi asupra capetelor părinţilor.

Pentru că aceasta va fi lege pentru aceia care locuiesc în Sion sau în vreunul dintre ţăruşii lui care sunt organizaţi.

Şi copiii lor vor fi botezaţi pentru iertarea păcatelor la vârsta de opt ani şi vor primi [Duhul Sfânt]”.1

Mama îşi făcuse partea. Şi-a pregătit copiii folosind cuvinte precum cele ale lui Alma, aşa cum este consemnat în Cartea lui Mormon:

„Şi s-a întâmplat că le-a spus: Iată, aici sunt apele lui Mormon (căci aşa erau ele numite) şi acum, după cum sunteţi dornici să vă alăturaţi turmei lui Dumnezeu şi să vă numiţi poporul Lui şi sunteţi dornici să purtaţi greutăţile unul altuia, pentru ca ele să fie uşoare;

Da, şi sunteţi dornici să jeliţi împreună cu cei care jelesc; da, şi să-i mângâiaţi pe aceia care au nevoie să fie mângâiaţi şi să fiţi martorii lui Dumnezeu în toate timpurile şi în toate lucrurile şi în toate locurile în care se întâmplă să vă aflaţi, chiar până la moarte, ca să puteţi fi mântuiţi de Dumnezeu şi să vă număraţi printre aceia de la învierea dintâi, pentru ca să puteţi avea viaţă veşnică –

Acum vă spun, dacă aceasta e dorinţa inimilor voastre, ce aveţi împotrivă să fiţi botezaţi în numele Domnului, ca o mărturie în faţa Lui, că aţi intrat într-un legământ cu El, că Îl veţi sluji şi veţi ţine poruncile Lui, pentru ca El să-şi poată revărsa Spiritul Său mai din plin asupra voastră?

Şi acum, când oamenii au auzit aceste cuvinte, ei au bătut din palme de bucurie şi au exclamat: Aceasta este dorinţa inimilor noastre”2.

Poate că nu aţi bătut din palme când aţi primit invitaţia de a face un legământ prin botez, dar cu siguranţă aţi simţit dragostea Salvatorului şi o mare dorinţă de a-i hrăni spiritual pe alţii în numele Său. Spun „cu siguranţă” deoarece acele sentimente sunt sădite adânc în inimile tuturor fiicelor Tatălui Ceresc. Acest lucru este o parte a moştenirii dumneavoastră divine primite de la El.

Aţi fost învăţate de El înainte de a vă naşte în această viaţă. El v-a ajutat să înţelegeţi şi să acceptaţi că veţi avea încercări, greutăţi şi ocazii perfect alese pentru dumneavoastră. Aţi învăţat că Tatăl nostru a conceput un plan al fericirii cu ajutorul căruia să puteţi trece cu bine prin acele încercări şi să îi puteţi ajuta pe alţii să treacă cu bine peste încercările lor. Acest plan este marcat de legăminte sacre făcute cu Dumnezeu.

Este alegerea noastră dacă vom face şi vom ţine acele legăminte. Doar câteva dintre fiicele Sale au ocazia în această viaţă de a învăţa despre acele legăminte. Dumneavoastră sunteţi unele dintre cele care au acest privilegiu. Da, dragi surori, fiecare dintre dumneavoastră sunteţi o fiică de legământ.

Tatăl Ceresc v-a învăţat înainte de a vă naşte despre experienţele pe care le veţi avea după ce veţi pleca de la El şi veţi veni pe Pământ. Aţi fost învăţate că nu va fi uşor să vă întoarceţi la El. El a ştiut că va fi prea greu pentru dumneavoastră să faceţi această călătorie fără ajutor.

Aţi fost binecuvântate nu doar cu posibilitatea de a găsi calea de a face aceste legăminte în această viaţă, ci şi cu faptul de a fi înconjurate de alte persoane care vă vor ajuta şi care - asemeni dumneavoastră, sunt fiice de legământ ale Tatălui Ceresc.

Toate aţi simţit binecuvântarea de a fi în această seară în compania fiicelor lui Dumnezeu care, de asemenea, au făcut legământ să vă ajute şi îndrume aşa cum au promis. Am văzut ceea ce şi dumneavoastră aţi văzut când surorile de legământ şi-au respectat angajamentul de a alina şi de a ajuta – şi de a face acest lucru cu un zâmbet pe buze.

Îmi amintesc de zâmbetul surorii Ruby Haight. Dânsa a fost soţia vârstnicului David B. Haight, care a fost membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. Ca tânăr băiat, el a slujit în calitate de preşedinte al Ţăruşului Palo Alto din California. El s-a rugat şi şi-a făcut griji pentru fetele de la clasa Trandafir din episcopia sa.

Astfel, preşedintele Haight a fost inspirat să îl roage pe episcop să îi ofere lui Ruby Haight chemarea de a le preda acelor tinere fete. El ştia că ea va fi un martor al lui Dumnezeu care le va inspira, alina şi iubi pe fetele de la acea clasă.

Sora Haight era cu cel puţin 30 de ani mai în vârstă decât fetele cărora le-a predat. Totuşi, după 40 de ani de când le predase, de fiecare dată când se întâlnea cu soţia mea, care a fost una dintre acele fete de la clasa ei, ea îi întindea mâna, zâmbea şi îi spunea lui Kathy: „O! Trandafirul meu”. Am observat mai mult decât un salut prietenos. Am simţit dragostea ei mare pentru o soră la care încă ţinea ca şi cum ar fi fost fiica ei. Zâmbetul şi salutul ei cald au izvorât din faptul că a văzut că o soră şi o fiică a lui Dumnezeu se afla încă pe cărarea legămintelor care duce spre casă.

Tatăl Ceresc vă zâmbeşte de fiecare dată când vede că ajutaţi o fiică a Sa să înainteze pe calea legămintelor către viaţa eternă. Şi El este bucuros de fiecare dată când încercaţi să alegeţi ce este drept. El vede nu doar ceea ce sunteţi, ci şi ceea ce puteţi deveni.

Aţi avut un părinte pământean care a crezut că puteţi fi mai bune decât aţi crezut dumneavoastră că puteţi fi. Eu am avut o astfel de mamă.

Ceea ce nu am ştiut în tinereţe a fost că Tatăl meu Ceresc, Tatăl dumneavoastră Ceresc, vede un potenţial mai mare în copiii Săi decât vedem noi sau chiar decât mamele noastre pământene. Şi, de câte ori înaintaţi pe acea cale a potenţialului dumneavoastră, acest lucru Îi aduce bucurie. Şi puteţi simţi aprobarea Sa.

El vede potenţialul măreţ în toate fiicele Sale, oriunde s-ar afla ele. Acest lucru plasează o mare responsabilitate asupra fiecăreia dintre dumneavoastră. El se aşteaptă să trataţi fiecare persoană pe care o cunoaşteţi ca pe un copil al lui Dumnezu. Acesta este motivul pentru care El ne porunceşte să ne iubim aproapele ca pe noi înşine şi să îl iertăm. Sentimentele dumneavoastră de bunătate şi iertare faţă de alţii sunt parte a moştenirii dumneavoastră divine primite de la El în calitate de fiice ale Sale. Fiecare persoană pe care o întâlniţi este copilul Său de spirit iubit.

Când vă gândiţi că aparţineţi acestei măreţe organizaţii a surorilor, ceea ce credeţi că vă desparte dispare. De exemplu, surori mai tinere şi mai în vârstă îşi împărtăşesc sentimentele, aşteptându-se să fie înţelese şi acceptate. În calitate de fiice ale lui Dumnezeu, sunteţi mai mult asemănătoare decât diferite.

Datorită acestui lucru, tinerele fete ar trebuie să aştepte cu nerăbdare să se alăture Societăţii de Alinare, acest lucru fiind o ocazie de a mări numărul de surori pe care vor ajunge să le cunoască, admira şi iubi.

Această capacitate de a vedea ce putem fi creşte în cadrul familiei şi a Societăţii Primare. Acest lucru se întâmplă în cadrul serilor în familie şi a programelor Societăţii Primare. Copilaşii sunt inspiraţi să spună lucruri măreţe şi minunate, aşa cum au făcut atunci când Salvatorul le-a dezlegat limbile când, după ce a înviat, El i-a învăţat.3

Deşi Satana atacă surorile aflate la vârste fragede, Domnul le ajută pe surori să atingă nivele de spiritualitate tot mai înalte. De exemplu, tinerele fete îşi învaţă mamele cum să utilizeze FamilySearch pentru a găsi şi salva informaţii despre strămoşi. Unele tinere fete pe care eu le cunosc aleg să meargă dimineaţa devreme pentru a face botezuri pentru cei morţi în temple, neavând niciun îndemn în afara celui venit din partea spiritului lui Ilie.

În misiuni din toată lumea, surorile sunt chemate să slujească în calitate de conducătoare. Domnul le-a făcut pe surori să simtă nevoia de a sluji, atingând inimile unui număr mare de surori. Mai mulţi preşedinţi de misiune au văzut cum surorile misionare au devenit tot mai puternice în calitate de slujitoare şi, mai ales, în calitate de conducătoare care hrănesc spiritual.

Fie că slujiţi sau nu în misiune cu timp deplin, puteţi dobândi aceeaşi capacitate de a vă îmbunătăţi căsnicia şi de a creşte copii nobili urmând exemplul unor mari femei.

Gândiţi-vă la Eva, mama tuturor celor vii. Vârstnicul Russell M. Nelson a spus despre Eva: „Noi şi toată omenirea vom fi pentru totdeauna binecuvântaţi datorită curajului mare şi al înţelepciunii Evei. Gustând prima din fruct, ea a făcut ceea ce trebuia făcut. Adam a fost destul de înţelept să facă acelaşi lucru”4.

Fiecare fiică a Evei are acelaşi potenţial de a aduce familiei ei aceeaşi binecuvântare pe care Eva a adus-o familiei ei. Ea a fost atât de importantă pentru crearea familiilor, încât avem această relatare despre crearea ei: „Şi Dumnezeii au spus: Să-i facem un ajutor potrivit bărbatului, pentru că nu este bine ca omul să fie singur, de aceea Noi vom forma un ajutor potrivit pentru el”5.

Nu ştim cât de mare ajutor a fost Eva pentru Adam şi familia lor. Dar ştim că unul dintre marile daruri oferite de ea, pe care fiecare dintre dumneavoastră îl puteţi, de asemenea, oferi, este: ea şi-a ajutat familia să vadă calea înapoi, spre casă, când drumul din faţă părea greu. „Şi Eva, nevasta lui, a auzit toate aceste lucruri şi a fost fericită, spunând: Dacă n-ar fi fost încălcarea noastră, niciodată nu am fi avut seminţie şi niciodată nu am fi cunoscut binele şi răul, şi bucuria mântuirii noastre, şi viaţa veşnică pe care Dumnezeu o dă tuturor supuşilor.”6

Aveţi exemplul ei pentru a-l urma.

Prin revelaţie, Eva a recunoscut drumul înapoi spre Dumnezeu. Ea a ştiut că ispăşirea lui Isus Hristos a făcut viaţa eternă posibilă pentru familii. Ea a fost sigură, aşa cum şi dumneavoastră puteţi fi, că, dacă îşi va respecta legămintele făcute cu Tatăl ei Ceresc, Mântuitorul şi Duhul Sfânt vor avea grijă de ea şi de familia ei indiferent de suferinţele şi dezamăgirile cu care se vor confrunta. A ştiut că putea să aibă încredere în Ei.

„Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!

Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările”.7

Ştiu că Eva a avut parte de suferinţe şi dezamăgiri, dar ştiu, de asemenea, că s-a bucurat ştiind că ea şi familia ei se vor putea întoarce să trăiască în prezenţa lui Dumnezeu. Ştiu că multe dintre dumneavoastră care vă aflaţi aici aveţi parte de suferinţe şi dezamăgiri. Vă binecuvântez ca, asemeni Evei, să puteţi simţi, în drumul spre casă, aceeaşi bucurie pe care a simţit-o ea.

Am o mărturie sigură că Dumnezeu Tatăl veghează asupra dumneavoastră cu dragoste. El vă iubeşte pe fiecare dintre dumneavoastră. Sunteţi fiicele Sale care au făcut legământ. Deoarece vă iubeşte, El vă va oferi ajutorul de care aveţi nevoie pentru a putea înainta şi pentru a-i ajuta pe alţii să înainteze pe calea care duce înapoi în prezenţa Sa.

Ştiu că Salvatorul a suferit pentru toate păcatele noastre şi că Duhul Sfânt depune mărturie despre adevăr. Aţi simţit această alinare în cadrul acestei adunări. Am mărturie că toate cheile care leagă legămintele sacre au fost restaurate. Ele sunt deţinute şi exercitate astăzi de profetul nostru în viaţă, preşedintele Thomas S. Monson. Vă las aceste cuvinte de alinare şi speranţă, fiice dragi de legământ ale Sale, în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.

Afişează referinţe

  1.  

    1.  Doctrină şi legăminte 68:25–27.

  2.  

    2.  Mosia 18:8–11.

  3.  

    3. Vezi 3 Nefi 26:14.

  4.  

    4. Russell M. Nelson, „Constancy amid Change”, Ensign, nov. 1993, p. 34.

  5.  

    5.  Avraam 5:14.

  6.  

    6.  Moise 5:11.

  7.  

    7.  Proverbe 3:5–6.