Dacă vă lipseşte înţelepciunea


Dumnezeu le va revela adevărul celor care îl caută, aşa cum este menţionat în scripturi.

Nu cu mult timp în urmă, fiul meu, în vârstă de 10 ani, studia pe Internet despre creierul omului. El vrea să devină chirurg. Nu este greu de remarcat că el este mult mai deştept decât mine.

Nouă ne place să folosim Internetul. Acasă, noi comunicăm cu membrii familiei şi cu prietenii prin intermediul reţelelor de socializare, al e-mailurilor şi al altor mijloace. Copiii mei îşi fac cea mai mare parte a temelor de la şcoală cu ajutorul Internetului.

Indiferent de subiect, dacă avem nevoie de mai multe informaţii, căutăm online. În doar câteva secunde, avem foarte multe informaţii. Este minunat!

Internetul oferă multe ocazii de învăţare. Totuşi, Satana doreşte ca noi să fim nefericiţi şi denaturează adevăratul scop al lucrurilor. El foloseşte acest instrument minunat pentru a promova îndoiala şi teama şi pentru a distruge credinţa şi speranţa.

Având în vedere cantitatea uriaşă de informaţii oferită de Internet, trebuie să fim foarte atenţi cum ne dozăm eforturile. Satana ne poate ţine ocupaţi, ne poate distrage de la adevăr şi ne poate pângări selectând informaţiile şi oferindu-ne mult gunoi informaţional.

Omul nu trebuie să umble prin gunoaie.

Fiţi atenţi la următorul sfat, oferit prin intermediul scripturilor: „Spiritul lui Hristos este dat fiecărui om pentru ca el să poată deosebi binele de rău; de aceea, eu vă arăt vouă felul de a judeca; căci fiecare lucru care te invită la a face bine şi la a te convinge să crezi în Hristos este trimis de către puterea şi darul lui Hristos; prin urmare, voi veţi putea cunoaşte… că aceasta este de la Dumnezeu”1.

Într-adevăr, ne confruntăm şi noi cu aceeaşi dilemă de care a avut parte Joseph Smith în tinereţea sa. Şi noi ne aflăm adesea în situaţii în care ne lipseşte înţelepciunea.

În împărăţia lui Dumnezeu, căutarea adevărului este apreciată, încurajată şi nu este niciodată reprimată sau descurajată. Membrii Bisericii sunt puternic încurajaţi de Domnul Însuşi să dobândească mai multă cunoaştere.2 El a spus: „Căutaţi cu sârguinţă… da, căutaţi cuvintele de înţelepciune în cele mai bune cărţi; căutaţi să învăţaţi, chiar prin studiu şi, de asemenea, prin credinţă”3. Şi totuşi, cum putem recunoaşte adevărul într-o lume care este din ce în ce mai directă în atacurile ei împotriva lucrurilor care Îi aparţin lui Dumnezeu?

Scripturile ne învaţă cum.

Primul mod: putem cunoaşte adevărul observându-i roadele.

În timpul deosebitei Sale cuvântări de pe munte, Domnul a spus:

„Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău nu poate face roade bune…

Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte”4.

Profetul Mormon a propovăduit acelaşi principiu spunând: „Prin faptele lor îi veţi cunoaşte pe ei; căci dacă faptele lor sunt bune, atunci şi ei sunt buni”5.

Vă invităm pe toţi să studiaţi roadele şi lucrările acestei Biserici.

Cei interesaţi de adevăr vor putea recunoaşte influenţa pozitivă pe care Biserica şi membrii ei o au în comunităţile în care sunt prezenţi. Ei vor remarca, de asemenea, progresul din viaţa celor care urmează învăţăturile ei. Cei care analizează aceste roade vor descoperi că roadele Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă sunt delicioase şi vrednice de dorit.

Al doilea mod: putem găsi adevărul punând noi înşine cuvântul la încercare.

Profetul Alma ne-a învăţat:

„Noi vom asemăna cuvântul cu o sămânţă… Dacă voi faceţi loc ca o sămânţă să fie plantată în inima voastră, iată, dacă aceasta este o sămânţă adevărată [şi]… dacă voi nu o aruncaţi afară prin necredinţa voastră… iată, ea va începe să crească înăuntrul piepturilor voastre; şi… voi veţi începe să ziceţi în sinea voastră – Aceasta trebuie să fie o sămânţă bună… căci [ea] începe să-mi lărgească sufletul; da, începe să-mi lumineze înţelegerea, da, începe să fie [delicioasă] pentru mine…

Şi acum… nu va întări aceasta credinţa voastră? Da, aceasta vă va întări credinţa…

Căci fiecare sămânţă produce după asemănarea sa proprie”6.

Ce invitaţie superbă din partea unui profet al Domnului! Aceasta poate fi comparată cu un experiment ştiinţific. Suntem invitaţi să punem cuvântul la încercare, ni se dau parametrii şi ni se spune care este rezultatul testului, dacă urmăm instrucţiunile.

Aşadar, scripturile ne învaţă că putem cunoaşte adevărul observându-i roadele sau punându-l noi înşine la încercare, făcându-i loc în inima noastră şi îngrijindu-l, ca pe o sămânţă.

Totuşi, există şi al treilea mod prin care putem cunoaşte adevărul: revelaţia personală.

În Doctrină şi legăminte, secţiunea 8, învăţăm că revelaţia înseamnă cunoaştere – „cunoaşterea oricăror lucruri pe care [noi le cerem] cu credinţă, cu inima sinceră, cu credinţa că le [vom] primi”7.

Şi Domnul ne spune cum vom primi această revelaţie. El spune: „Eu îţi voi spune ţie, în inima ta şi în mintea ta, prin Duhul Sfânt, care va veni asupra ta şi care va trăi în inima ta”8.

Astfel, suntem învăţaţi că revelaţia poate fi primită dacă o cerem cu credinţă, cu inima sinceră şi având credinţa că o vom primi.

Remarcaţi, însă, că Domnul a clarificat acest lucru când a avertizat: „Aminteşte-ţi că fără credinţă tu nu poţi să faci nimic; de aceea, cere în credinţă”9. Credinţa necesită fapte – precum faptul de a studia problema în mintea noastră şi, apoi, de a întreba în rugăciune dacă respectiva concluzie la care am ajuns este cea corectă.

Domnul a spus:

„Dacă este drept, voi face ca inima ta să ardă în tine; astfel, vei simţi că este drept.

Dar, dacă nu este drept, nu vei avea astfel de sentimente, ci vei avea o amorţire a gândurilor care te va face să uiţi lucrul care este greşit”10.

Credinţa fără fapte este moartă.11 Prin urmare, „[cereţi] cu credinţă, fără să [vă îndoiţi] deloc”12.

Am un prieten care nu este membru al Bisericii noastre, care mi-a spus că el nu este o persoană spirituală. El nu studiază scripturile şi nici nu se roagă pentru că, spune el, nu poate să înţeleagă cuvintele lui Dumnezeu şi nici nu este sigur că Dumnezeu există. Această atitudine denotă lipsa lui de spiritualitate şi-l va duce la opusul revelaţiei, aşa cum a explicat Alma. El a spus: „Şi de aceea, acela care îşi va împietri inima, acela va primi partea cea mai mică a cuvântului”.

Însă, Alma a adăugat: „Acela care nu-şi va împietri inima, lui îi este dată partea cea mai mare a cuvântului până când lui îi este dat să cunoască tainele lui Dumnezeu, până când le va cunoaşte pe acestea în întregime”13.

Alma şi fiii lui Mosia sunt exemple ale principiului conform căruia credinţa necesită fapte. În Cartea lui Mormon, citim:

„[Ei] cercetaseră scripturile cu sârguinţă pentru ca să poată cunoaşte cuvântul lui Dumnezeu.

Dar aceasta nu este totul; ei se dedaseră la multă rugăciune şi post; de aceea, aveau spiritul profeţiei şi spiritul revelaţiei”14.

Faptul de a cere cu inima sinceră este la fel de important în acest proces. Dacă noi căutăm cu sinceritate adevărul, vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a-l găsi, ceea ce include cititul scripturilor, mersul la Biserică şi faptul de a face tot ce putem pentru a ţine poruncile lui Dumnezeu. Înseamnă şi că suntem dornici să facem voia lui Dumnezeu după ce o cunoaştem.

Acţiunile lui Joseph Smith când căuta înţelepciune constituie exemplul perfect despre ce înseamnă să ai o inimă sinceră. El a spus că dorea să ştie care dintre confesiuni era adevărată, pentru ca „[el să ştie] căreia să [i se alăture]”15. Chiar şi înainte de a se ruga, el a fost pregătit să acţioneze conform răspunsului pe care avea să-l primească.

Trebuie să cerem cu credinţă şi cu inima sinceră. Dar aceasta nu este totul. Trebuie, de asemenea, să credem că vom primi revelaţie. Trebuie să avem încredere în Domnul şi să avem speranţă în promisiunile Sale. Amintiţi-vă de ceea ce este scris: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată”16. Ce promisiune minunată!

Vă invit pe toţi să căutaţi adevărul folosind oricare dintre aceste metode, însă, în mod deosebit, să-l aflaţi de la Dumnezeu prin intermediul revelaţiei personale. Dumnezeu le va revela adevărul celor care îl caută, aşa cum este menţionat în scripturi. Este nevoie de mult mai mult efort decât doar de simpla căutare pe Internet, însă merită efortul.

Îmi depun mărturia că aceasta este adevărata Biserică a lui Isus Hristos. Am văzut roadele ei în comunităţile şi în vieţile a mii de oameni, inclusiv în cele ale membrilor familiei mele; astfel eu ştiu că este adevărată. Am pus, de asemenea, cuvântul la încercare în viaţa mea timp de mulţi ani şi i-am simţit efectele asupra sufletului meu; astfel eu ştiu că este adevărat. Dar, cel mai important, m-am convins de adevărul său prin revelaţia pe care am primit-o prin puterea Duhului Sfânt; astfel eu ştiu că este adevărat. Vă invit pe toţi să faceţi la fel. În numele lui Isus Hristos, amin.