Rădăcini şi ramuri

Întoarcerea lui Ilie a avut loc în Templul Kirtland în ziua de 3 aprilie 1836. El a declarat că îndeplinea promisiunea lui Maleahi. El a încredinţat cheile preoţiei pentru pecetluirea familiilor în această dispensaţie.⁹ Îndeplinirea misiunii lui Ilie este facilitată de ceea ce numim uneori spiritul lui Ilie, care, aşa cum ne-a învăţat vârstnicul Russell M. Nelson, este „o manifestare a faptului că Duhul Sfânt depune mărturie despre natura divină a familiei”¹⁰.

Salvatorul a fost categoric cu privire la necesitatea botezului. El ne-a învăţat: „Dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu”¹¹. Salvatorul Însuşi a fost botezat pentru a fi exemplul. Dar ce se întâmplă cu cei decedaţi care nu au fost botezaţi?

În ziua de 11 octombrie 1840, în Nauvoo, Vilate Kimball a scris o scrisoare soţului ei, vârstnicul Heber C. Kimball, care, împreună cu alţi membri ai Celor Doisprezece, slujea în misiune în Marea Britanie. Cu câteva zile în urmă, avusese loc Conferinţa Generală din octombrie.

Citez din scrisoarea surorii Vilate: „Am avut cea mai mare şi mai interesantă conferinţă ţinută vreodată de când a fost organizată Biserica… Preşedintele [Joseph] Smith a abordat un subiect nou şi glorios… Şi anume, să fii botezat pentru cei morţi. Pavel vorbeşte despre acesta în 1 Corinteni, capitolul al 15-lea, versetul al 29-lea. Joseph a primit, prin revelaţie, o explicaţie mai cuprinzătoare despre acesta. El spune că este privilegiul [membrilor] acestei Biserici să fie botezaţi pentru toţi strămoşii lor, care au murit înainte ca această Evanghelie să fie scoasă la lumină… Când facem acest lucru, noi acţionăm ca mijlocitori pentru ei şi le acordăm privilegiul de a fi înviaţi la prima înviere. El spune că li se va predica Evanghelia în închisoare”.

Vilate a adăugat: „Doresc să fiu botezată pentru mama mea… Nu este aceasta o doctrină glorioasă?”¹².

Această doctrină esenţială a unirii familiilor a fost revelată rând după rând şi precept după precept. Rânduielile pentru cei morţi reprezintă principiul central al unificării familiilor veşnice, unind rădăcinile cu ramurile.

Doctrina privind familia în contextul muncii de întocmire a istoriei familiei şi a lucrării din templu este clară. În primele instrucţiuni date prin revelaţie, Domnul a vorbit despre „botezul pentru morţii voştri”¹³. Doctrina spune că avem o obligaţie faţă de strămoşii noştri. Aceasta datorită faptului că organizarea împărăţiei celestiale are la bază familiile.¹⁴ Prima Preşedinţie i-a încurajat pe membri, în special pe tineri şi pe tinerii adulţi necăsătoriţi, să acorde o atenţie deosebită muncii pentru întocmirea istoriei familiei şi rânduielilor pentru membrii familiilor proprii şi pentru strămoşii membrilor din episcopia şi ţăruşul lor.¹⁵ Trebuie să fim uniţi atât cu rădăcinile, cât şi cu ramurile. Gândul de a fi uniţi în împărăţia eternă este, într-adevăr, glorios.

Wilford Woodruff a spus că profetul Joseph Smith a trăit destul pentru a avea timp să pună temelia muncii din templu. „Până când s-a întâlnit ultima oară cu membrii Cvorumului celor Doisprezece, el, Joseph Smith, le dăduse înzestrările”¹⁶.

După moartea profetului, sfinţii au terminat Templul Nauvoo şi puterea de pecetluire a fost folosită pentru a binecuvânta mii de membri credincioşi înainte de exodul spre Munţii Stâncoşi. Treizeci de ani mai târziu, la terminarea Templului St. George, preşedintele Brigham Young a explicat importanţa eternă a faptului că rânduielile necesare salvării erau, în sfârşit, disponibile atât celor vii, cât şi celor morţi.¹⁷

Preşedintele Wilford Woodruff a spus: „Cu greu găsesc un alt principiu revelat de Domnul de care să mă bucur mai mult ca de cel privind mântuirea celor morţi ai noştri; că îi vom avea pe taţii noştri, mamele noastre, soţiile noastre şi copiii noştri alături de noi, în structura organizatorică numită familie, în dimineaţa primei învieri şi în împărăţia celestială. Acestea sunt principii măreţe. Merită să faci orice sacrificiu pentru ele”¹⁸.

Este o perioadă magnifică să te afli pe pământ. Aceasta este ultima dispensaţie şi putem simţi grăbirea lucrării de salvare în toate domeniile în care intervin rânduielile necesare salvării.¹⁹ Acum, avem temple în aproape întreaga lume în care se pot înfăptui aceste rânduieli necesare salvării. Să putem merge la templu pentru a avea parte de reîmprospătare spirituală, pace, siguranţă şi îndrumare în vieţile noastre este, de asemenea, o mare binecuvântare.²⁰

La mai puţin de un an după ce preşedintele Thomas S. Monson a fost chemat ca apostol, dânsul a dedicat Biblioteca de genealogie a Templului Los Angeles. A vorbit despre strămoşii decedaţi care „aşteaptă ziua în care dumneavoastră şi cu mine vom face cercetările necesare pentru a pregăti calea… [şi], de asemenea, ziua în care vom intra în casa lui Dumnezeu şi vom înfăptui acea lucrare… pe care ei… nu pot s-o înfăptuiască”²¹.

În ziua de 20 iunie 1964, când vârstnicul, în acea vreme, Monson a rostit acea cuvântare din cadrul ceremoniei de dedicare, existau numai 12 temple în funcţiune. În perioada în care preşedintele Monson a slujit în principalele consilii ale Bisericii, au fost dedicate 130 din cele 142 de temple în funcţiune. Este un miracol să vezi grăbirea lucrării de salvare în zilele noastre. Încă 28 de temple au fost anunţate şi se află în diferite etape de finalizare. 85% dintre membrii Bisericii trăiesc acum la o distanţă de maxim 320 de km de un templu.

Tehnica necesară pentru întocmirea istoriei familiei a avansat considerabil. Preşedintele Howard W. Hunter a declarat în luna noiembrie a anului 1994: „Am început să folosim tehnica informatică pentru a grăbi lucrarea sacră a înfăptuirii rânduielilor pentru cei decedaţi. Domnul Însuşi a făcut ca… rolul tehnicii să fie mai însemnat… Totuşi, ne aflăm numai la începutul a ceea ce putem face cu aceste instrumente”²².

La 19 ani de la acea declaraţie profetică, dezvoltarea tehnicii este aproape incredibilă. O mamă în vârstă de 36 de ani mi-a spus de curând: „Gândiţi-vă, am trecut de la centrele de istorie a familiei, unde lucrau cu multă dăruire cititorii de microfilme, la masa mea din bucătărie unde, cu ajutorul computerului, pot face munca de întocmire a istoriei familiei după ce copiii au adormit”. Fraţi şi surori, centrele de istorie a familiei se află acum în casele noastre.

Munca din temple şi de întocmire a istoriei familiei nu ne priveşte numai pe noi. Gândiţi-vă la aceia care se află de cealaltă parte a vălului şi aşteaptă rânduielile necesare salvării care îi vor elibera de lanţurile închisorii spiritelor. Închisoarea este definită ca „o stare de privare de libertate sau de captivitate”²³. Cei aflaţi în captivitate ar putea întreba ca William Saroyan: „Acum ce urmează?”.

O soră credincioasă a împărtăşit o experienţă spirituală specială pe care a avut-o în Templul Salt Lake. În timp ce se afla în camera pentru confirmări, după ce a fost înfăptuită o confirmare pentru şi în folosul unei decedate, ea a auzit: „Şi prizoniera va fi liberă!”. A simţit cât era de urgentă această lucrare pentru aceia care aşteptau înfăptuirea botezului şi confirmării lor. Când a ajuns acasă, ea a căutat în scripturi acele cuvinte pe care le auzise. A găsit declaraţia lui Joseph Smith din secţiunea 128 din Doctrină şi legăminte: „Inima voastră să se bucure şi să fie foarte veselă. Pământul să izbucnească în cântece. Morţii să cânte imnuri de laudă veşnică regelui Emanuel, care a stabilit înainte de a fi lumea, ceea ce ne va da nouă puterea să-i răscumpărăm din închisoare; pentru că prizonierii vor fi liberi”²⁴.

Întrebarea este: Ce trebuie să facem noi? Profetul Joseph ne-a sfătuit să prezentăm în templu „înregistrările pentru morţi, care vor fi în întregime demne de acceptare”²⁵.

Conducerea Bisericii a făcut un apel clar la membrii generaţiei care se ridică de a fi primii care folosesc tehnica pentru a simţi spiritul lui Ilie, pentru a-şi căuta strămoşii şi pentru a înfăptui rânduielile din templu pentru ei.²⁶ O mare parte din munca grea pe care o implică grăbirea lucrării de salvare atât pentru cei vii, cât şi pentru cei morţi va fi făcută de voi, tinerii.²⁷

Dacă tinerii din fiecare episcopie nu numai că vor merge la templu şi vor face botezuri pentru strămoşii lor decedaţi, ci şi vor lucra cu familiile lor şi alţi membri din episcopie pentru a furniza nume pentru rânduiala pe care o înfăptuiesc, atât ei, cât şi Biserica vor fi binecuvântaţi. Nu subestimaţi ajutorul pe care îl puteţi primi de la cei decedaţi în eforturile voastre şi bucuria pe care o veţi simţi când îi veţi întâlni pe cei cărora le slujiţi. Binecuvântarea cu efect etern a unirii familiei noastre depăşeşte capacitatea noastră de a înţelege.²⁸

Cincizeci şi unu la sută dintre membrii adulţi ai Bisericii din întreaga lume nu au inclus numele ambilor părinţi în secţiunea Family Tree (Arborele genealogic) a site-ului FamilySearch al Bisericii. Şaizeci şi cinci la sută dintre membrii adulţi nu au pe toţi cei patru bunici incluşi în această secţiune.²⁹ Aduceţi-vă aminte, nu putem fi salvaţi fără rădăcinile şi ramurile noastre. Membrii Bisericii trebuie să obţină şi să includă aceste informaţii vitale.

Avem doctrina, templele şi tehnica necesare pentru ca familiile să îndeplinească această lucrare glorioasă a salvării. Propun o modalitate de înfăptuire. Familiile pot avea o „Adunare pe Family Tree”. Aceasta trebuie să fie o activitate permanentă. Toţi membrii familiei vor contribui cu date despre familii, relatări şi fotografii, inclusiv mult preţuite obiecte ale bunicilor şi părinţilor. Tinerii noştri sunt nerăbdători să afle despre vieţile membrilor familiei – de unde provin şi cum au trăit. Mulţi şi-au întors inimile către părinţii lor. Sunt încântaţi de relatări şi fotografii şi ştiu să scaneze şi să încarce aceste relatări şi fotografii în Family Tree şi să facă legătura dintre documentele sursă şi strămoşi pentru a le păstra pentru totdeauna. Desigur, obiectivul principal este să aflăm ce rânduieli trebuie făcute şi să desemnăm responsabilităţi pentru înfăptuirea muncii din templu. Broşura Familia mea poate fi folosită pentru a aduna informaţii despre familie, relatări şi fotografii care, apoi, pot fi încărcate în Family Tree.

Obligaţiile şi speranţele familiei trebuie să fie prioritatea noastră dacă dorim să ne protejăm destinul divin. Pentru cei care doresc să folosească ziua de sabat mai eficient pentru întreaga familie, grăbirea acestei munci reprezintă un teren fertil. O mamă povesteşte cu mândrie cum fiul ei de 17 ani deschide computerul, după orele petrecute la biserică duminica, şi face munca de întocmire a istoriei familiei iar fiului ei de 10 ani îi place să asculte relatările şi să vadă imaginile cu strămoşii lui. Întreaga familie a fost binecuvântată să simtă spiritul lui Ilie. Preţioasele noastre rădăcini şi ramuri trebuie să fie hrănite spiritual.

Isus Hristos Şi-a dat viaţa ispăşind pentru şi în folosul nostru. El a răspuns întrebării supreme adresate de Iov. El a învins moartea pentru întreaga omenire, ceea ce noi nu am fi putut face nici pentru noi înşine. Putem însă să înfăptuim rânduieli pentru cei morţi şi să devenim, cu adevărat, salvatori pe Muntele Sionului³⁰ pentru membrii familiilor noastre, pentru ca noi şi ei să putem fi exaltaţi şi salvaţi.

Depun mărturie despre sacrificiul ispăşitor al Salvatorului şi despre adevărul planului Tatălui pentru noi şi familiile noastre. În numele lui Isus Hristos, amin.