Cunosc aceste lucruri eu însumi

Să descoperim pentru noi înşine că Evanghelia lui Isus Hristos restaurată este adevărată poate să fie una dintre cele mai măreţe şi mai fericite experienţe din viaţă. Putem să începem având încredere în mărturiile altora – spunând, asemeni tinerilor luptători: „Noi nu ne îndoim că mamele noastre au ştiut aceasta”³. Acesta este un mod bun de a începe cu mărturiile noastre, dar trebuie să le ajutăm să crească şi să depăşească acest nivel. Pentru a trăi cu consecvenţă conform Evangheliei, nimic nu este mai important decât să obţinem şi să ne întărim propria mărturie. Trebuie să putem declara, aşa cum a făcut Alma: „Ştiu despre aceste lucruri eu însumi”⁴.

„Şi cum credeţi voi că ştiu despre adevărul lor?” Alma a continuat: „Iată, vă spun vouă, ele mi-au fost făcute cunoscute de către Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu. Iată, am postit si m-am rugat multe zile ca să cunosc aceste lucruri eu însumi. Şi acum, eu ştiu că ele sunt adevărate”⁵.

Asemenea lui Alma, Nefi a ajuns să cunoască adevărul pentru el însuşi. După ce l-a ascultat pe tatăl său vorbind despre multele sale experienţe spirituale, Nefi a dorit să ştie lucrurile pe care le ştia tatăl său. Aceasta a fost mai mult decât o simplă curiozitate – a fost o dorinţă puternică. Cu toate că el era „foarte tânăr”, avea „mare dorinţă să [cunoască] tainele lui Dumnezeu”⁶. El tânjea să poată „vedea, auzi şi cunoaşte aceste lucruri prin puterea Duhului Sfânt”⁷.

În timp ce Nefi „[stătea] cumpănind în inima [lui]”, a fost „purtat în Spiritul Domnului… pe un munte foarte înalt”, unde a fost întrebat: „Ce doreşti tu?” Răspunsul lui a fost simplu: „Doresc să văd lucrurile pe care tatăl meu le-a văzut”⁸. Datorită inimii lui credincioase şi eforturilor lui sârguincioase, Nefi a fost binecuvântat cu o experienţă extraordinară. A primit o mărturie despre viitoarea naştere, viaţă şi răstignire a Salvatorului Isus Hristos; el a văzut apariţia Cărţii lui Mormon şi restaurarea Evangheliei în ultimele zile – toate acestea ca urmare a dorinţei lui sincere de a cunoaşte pentru el însuşi.⁹

Aceste experienţe personale pe care le-a avut cu Domnul, l-au pregătit pe Nefi pentru adversităţile şi încercările cărora avea să le facă faţă în curând. Ele i-au permis să rămână puternic, chiar atunci când ceilalţi din familia lui erau încercaţi. El a putut să facă acest lucru pentru că învăţase el însuşi şi cunoştea pentru el însuşi. El fusese binecuvântat cu propria mărturie.

Asemenea lui Nefi, profetul Joseph Smith era „foarte tânăr” când „mintea [lui] a fost cuprinsă de reflecţii serioase” despre adevăruri spirituale. Pentru Joseph a fost o perioadă de „mare agitaţie”, fiind înconjurat de mesaje contradictorii şi neclare despre religie. El a dorit să ştie care biserică era adevărată.¹⁰ Inspirat de aceste cuvinte din Biblie: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu”¹¹, a acţionat de unul singur, pentru a găsi un răspuns. Într-o frumoasă dimineaţă, în primăvara anului 1820, el a intrat într-o dumbravă şi a îngenunchiat rugându-se. Datorită credinţei lui şi faptului că Dumnezeu avea o lucrare extraordinară pentru el, Joseph a primit o viziune glorioasă, în care I-au apărut Dumnezeu Tatăl şi Fiul Său, Isus Hristos şi a aflat pentru el însuşi ce trebuia să facă.

Vedeţi în experienţa lui Joseph un model pe care l-aţi putea urma pentru a vă dobândi sau a întări mărturia? Joseph a permis ca scripturile să-i influenţeze gândurile cele mai profunde. A meditat profund asupra lor şi le-a aplicat situaţiei proprii. Apoi a acţionat conform cu ce aflase. Rezultatul a fost glorioasa Primă Viziune – şi evenimentele restaurării care au urmat. Această Biserică a fost, într-adevăr, întemeiată pe principiul că oricine – inclusiv un băiat de 14 ani de la ţară – poate să „ceară de la Dumnezeu” şi să primească răspuns la rugăciunile lui.

Deseori auzim membri ai Bisericii spunând că mărturia lor despre Evanghelie este bogăţia lor cea mai de preţ. Ea este un dar sacru de la Dumnezeu şi o primim prin puterea Duhului Sfânt. Este încredinţarea calmă, de nezdruncinat, pe care o primim atunci când studiem Evanghelia, ne rugăm şi trăim conform Evangheliei. Este sentimentul pe care îl primim atunci când Duhul Sfânt depune mărturie în sufletele noastre despre faptul că ceea ce studiem şi facem este drept.

Unii oameni vorbesc despre mărturie ca fiind un lucru pe care ori îl ai, ori nu-l ai – aşa cum un întrerupător de lumină este fie pornit, fie oprit. În realitate, o mărturie este mai mult ca un copac care trece prin diferite stadii de creştere şi dezvoltare. Unii dintre cei mai înalţi copaci de pe pământ se găsesc în Parcul Naţional Redwood, în vestul Statelor Unite. Atunci când stai la baza acestor copaci uriaşi, este uimitor să te gândeşti că fiecare dintre ei a crescut dintr-o sămânţă mică. La fel este şi cu mărturiile noastre. Cu toate că ele pot începe cu o singură experienţă spirituală, cresc şi se dezvoltă de-a lungul timpului prin hrănire constantă şi experienţe spirituale frecvente.

Deci nu este surprinzător că, atunci când profetul Alma a explicat modul în care ne dezvoltăm o mărturie, el a vorbit despre o sămânţă care creşte şi devine copac. „Dacă voi faceţi loc”, a spus el, „ca o sămânţă să fie plantată în inima voastră, iată, dacă aceasta este o sămânţă adevărată sau o sămânţă bună, dacă voi nu o aruncaţi afară prin necredinţa voastră… ea va începe să crească înăuntrul piepturilor voastre; şi atunci când voi simţiţi aceste mişcări de creştere, voi veţi începe să ziceţi în sinea voastră – Aceasta trebuie să fie o sămânţă bună sau cuvântul este bun, căci el începe să-mi lărgească sufletul; da, începe să-mi lumineze înţelegerea, da, începe să fie delicios pentru mine”¹².

Acesta este adesea modul în care se naşte o mărturie: cu sentimente sacre, edificatoare, convingătoare, care ne dovedesc faptul că este adevărat cuvântul lui Dumnezeu. Totuşi, oricât de minunate sunt aceste sentimente, ele reprezintă numai începutul. Munca dumneavoastră de a vă dezvolta mărturia nu este încheiată – nu mai mult decât este procesul de creştere a unui conifer când prima mlădiţă iese din pământ. Dacă ignorăm sau neglijăm aceste prime îndemnuri spirituale, dacă nu le creştem prin studiul continuu al scripturilor şi rugăciune şi prin căutarea mai multor experienţe care să ne pună în legătură cu Spiritul, sentimentele noastre se vor stinge şi mărturiile se vor diminua.

După cum a spus Alma: „Dar dacă noi neglijăm pomul şi nu avem grijă de hrana lui, iată, el nu va face rădăcini; iar atunci când căldura soarelui va veni şi îl va arde pentru că nu are rădăcini, se va veşteji, iar voi îl veţi smulge şi îl veţi arunca”¹³.

În cele mai multe cazuri, mărturiile noastre vor creşte la fel cum creşte un copac: treptat, aproape imperceptibil, ca rezultat al eforturilor noastre constante şi sârguincioase. „Dar dacă voi veţi hrăni cuvântul”, a promis Alma, „da, hrăniţi pomul atunci când el începe să crească, prin credinţa voastră, cu mare sârguinţă şi cu răbdare, aşteptând fructul lui, atunci el va face rădăcini; şi iată, el va fi un pom crescând pentru viaţă nepieritoare”¹⁴.

Mărturia mea a început să capete formă atunci când am studiat şi am meditat asupra învăţăturilor găsite în Cartea lui Mormon. Atunci când am îngenunchiat să-L întreb pe Dumnezeu, în rugăciune umilă, Duhul Sfânt a mărturisit sufletului meu că ceea ce citeam era adevărat. Această mărturie iniţială a dus la formarea mărturiei mele despre multe alte adevăruri ale Evangheliei, deoarece, după cum ne-a învăţat preşedintele Monson: „Când ştim că această carte, Cartea lui Mormon, este adevărată, atunci ştim, de asemenea, că Joseph Smith a fost cu adevărat un profet şi că el L-a văzut pe Dumnezeu, Tatăl Veşnic, şi pe Fiul Său, Isus Hristos. De asemenea, ştim că Evanghelia a fost restaurată în aceste zile din urmă prin intermediul lui Joseph Smith – incluzând restaurarea atât a Preoţiei aaronice, cât şi a Preoţiei lui Melhisedec”¹⁵. Începând din acea zi, am avut multe experienţe sacre cu ajutorul Duhului Sfânt, care mi-a reconfirmat că Isus Hristos este Salvatorul lumii şi Evanghelia Sa restaurată este adevărată. Împreună cu Alma, pot spune cu siguranţă faptul că eu însumi cunosc aceste lucruri.

Tinerii mei prieteni, acum este timpul şi astăzi este ziua ca să învăţăm sau să reafirmăm că Evanghelia este adevărată. Fiecare dintre noi are o lucrare importantă de înfăptuit. Pentru a duce la bun sfârşit acea lucrare şi pentru a fi protejaţi de influenţele lumeşti, care par să ne ameninţe în mod constant, trebuie să avem credinţă asemenea lui Alma, Nefi şi tânărului Joseph Smith pentru a obţine şi a ne dezvolta mărturia.

Asemenea tânărului diacon despre care am vorbit mai devreme, şi eu îl admir pe preşedintele Monson pentru mărturia sa. Ea este asemeni unui conifer foarte înalt, totuşi, chiar mărturia preşedintelui Monson a trebuit să crească şi să se dezvolte de-a lungul timpului. Putem ajunge să cunoaştem pentru noi înşine, aşa cum a făcut preşedintele Monson, că Isus Hristos este Salvatorul nostru şi Mântuitorul lumii, că Joseph Smith este profetul restaurării, inclusiv al restaurării preoţiei lui Dumnezeu. Noi purtăm acea preoţie sfântă. Mă rog cu umilinţă ca noi să învăţăm aceste lucruri şi să le cunoaştem pentru noi înşine, în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.