Binecuvântaţi şi fericiţi sunt cei care ţin poruncile lui Dumnezeu

În urma cu câţiva ani, în timp ce vizitam Australia, am călătorit la un frumos golf renumit pentru surf. În timp ce mergeam de-a lungul plajei, am fost impresionat de măreţia valurilor mari care se spărgeau chiar în afara golfului şi de valurile mai mici care se rostogoleau spre mal.

Continunându-mi plimbarea, am întâlnit un grup de surferi americani. Era clar că erau supăraţi din cauza unui lucru, vorbind tare şi arătând spre mare. Când i-am întrebat ce se întâmplase, ei au arătat în afara golfului, în locul unde se spărgeau valurile mari.

„Uitaţi-vă acolo”, a spus, enervat, unul dintre ei. „Puteţi vedea bariera?” Uitându-mă mai de aproape, acum, puteam vedea, într-adevăr, o barieră care se întindea de-a lungul întregii margini a golfului, chiar unde valurile mari şi ademenitoare se spărgeau. Bariera părea a fi făcută dintr-o plasă grea şi era susţinută de dispozitive care pluteau pe apă. Conform celor spuse de surferi, plasa se întindea până pe fundul oceanului.

Surferul american a continuat: „Venim aici, în vacanţă, o dată în viaţă pentru a face surf pe aceste valuri mari. Putem face surf pe valurile mai mici care se sparg în interiorul golfului, dar bariera nu ne permite să facem surf pe cele mari. Nu ştim de ce este bariera acolo. Tot ce ştim este că acest lucru ne-a stricat complet călătoria”.

Pe măsură ce surferii americani deveneau mai supăraţi, mi-a captat atenţia un alt surfer aflat în apropiere – un bărbat mai în vârstă care, în mod evident, locuia în zona respectivă. Părea că devine şi mai nerăbdător în timp ce asculta nemulţumirile din ce în ce mai mari cu privire la barieră.

În cele din urmă, s-a ridicat şi a mers la grupul de oameni. Fără să spună nimic, a luat un binoclu din rucsacul său şi l-a dat unuia dintre surferi, arătând către barieră. Fiecare dintre surferi s-a uitat prin binoclu. Când mi-a venit rândul, am mărit imaginea şi am putut observa ceva ce înainte nu văzusem: înotătoare dorsale – rechini mari care se hrăneau aproape de zona recifelor de pe cealaltă parte a barierei.

Grupul s-a liniştit rapid. Bătrânul surfer şi-a luat binoclul şi s-a pregătit să plece. În timp ce făcea asta, a spus nişte cuvinte pe care nu le voi uita niciodată: „Nu criticaţi prea mult bariera”, a zis el. „Este singurul lucru care vă protejează să nu fiţi devoraţi.”

Stând pe acea plajă frumoasă, perspectiva noastră s-a schimbat brusc. O barieră care părea rigidă şi restrictivă – care părea că limitează distracţia şi entuziasmul faptului de a face surf pe valuri foarte mari – devenise ceva foarte diferit. Înţelegând aceste lucruri cu privire la pericolul care stătea la pândă foarte aproape de suprafaţa apei, bariera oferea acum protecţie, siguranţă şi pace.

Pe măsură ce dumneavoastră şi cu mine urmăm calea vieţii şi visurile noastre, poruncile şi standardele lui Dumnezeu – precum bariera – pot fi, uneori, greu de înţeles. Pot părea rigide şi ferme şi poate părea că blochează o cale aparent distractivă şi captivantă care este urmată de atât de multe persoane. Aşa cum a descris apostolul Pavel, „vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos”¹, având o perspectivă atât de limitată încât deseori nu putem înţelege pericolele mari care se ascund chiar foarte aproape de suprafaţă.

Dar El, care „[înţelege] toate lucrurile”², ştie exact unde se găsesc acele pericole. El ne oferă îndrumare divină prin poruncile şi instrucţiunile Sale pline de dragoste, pentru a putea evita pericole – pentru a putea duce o viaţă ferită de prădători spirituali şi de pericolul păcatului.³

Noi ne arătăm dragostea faţă de Dumnezeu – şi credinţa noastră în El – făcând în fiecare zi tot ce putem pentru a urma calea pe care El ne-a oferit-o şi ţinând poruncile pe care El ni le-a dat. Noi demonstrăm acea credinţă şi dragoste în special în situaţii în care nu înţelegem foarte bine motivul pentru care Dumnezeu ne porunceşte ceva sau nu înţelegem o anumită cale pe care El ne spune s-o urmăm. Este relativ uşor să stăm în interiorul zonei delimitate de barieră după ce ştim că sunt prădători cu dinţi ascuţiţi care roiesc în afara ei. Este mai greu să rămânem în interiorul barierei când tot ce putem vedea de cealaltă parte sunt valuri senzaţionale şi ispititoare. Şi, totuşi, în acele momente – momentele în care alegem să ne exercităm credinţa, să ne punem încrederea în Dumnezeu şi să ne arătăm dragostea faţă de El – creştem şi câştigăm cel mai mult.

În Noul Testament, Anania nu putea înţelege porunca Domnului de a-l căuta şi binecuvânta pe Saul – un om care avea permisiunea oficială de a-i închide pe cei care credeau în Hristos. Dar, pentru că s-a supus poruncii lui Dumnezeu, Anania a jucat un rol important în naşterea spirituală a apostolului Pavel.⁴

Pe măsură ce ne încredem în Domnul, ne exercităm credinţa, ne supunem poruncilor şi urmăm calea pe care El ne-a oferit-o, devenim mai asemănători persoanei care Domnul doreşte ca noi să devenim. Această „devenire” – această convertire a inimii – este cea mai importantă. Aşa cum ne-a învăţat vârstnicul Dallin H. Oaks: „Nu este suficient să facem în mod mecanic ceea ce ni se spune. Ţinerea poruncilor, a rânduielilor şi a legămintelor Evangheliei nu este o listă cu lucruri pe care ni se cere să le depunem într-un cont ceresc. Evanghelia lui Isus Hristos este un plan care ne arată cum să devenim ceea ce doreşte Tatăl nostru Ceresc să devenim”⁵.

Adevărata supunere, prin urmare, înseamnă să ne oferim în totalitate Lui şi să-I permitem să ne arate calea atât în apele liniştite, cât şi în cele tulburi, să înţelegem că El poate să ne ajute să devenim mai buni decât am putea să devenim singuri.

Pe măsură ce ne supunem voinţei Sale, dobândim mai multă pace şi fericire. Regele Beniamin ne-a învăţat că cei care ţin poruncile lui Dumnezeu sunt „[binecuvântaţi] şi [fericiţi]” în „toate lucrurile, atât cele lumeşti, cât şi cele spirituale”⁶. Dumnezeu vrea ca noi să fim fericiţi. El doreşte ca noi să avem pace. El doreşte ca noi să avem parte de succes. El doreşte ca noi să fim în siguranţă şi să fim protejaţi de influenţele lumii din jurul nostru.

Altfel spus, poruncile Domnului nu reprezintă un labirint subacvatic de bariere istovitoare pe care trebuie să învăţăm să le îndurăm cu ranchiună în această viaţă pentru a putea fi exaltaţi în următoarea. De fapt, barierele stabilite de Domnul creează un loc ferit de influenţele rele şi distructive care altfel ne-ar trage în jos în adâncurile disperării. Poruncile Domnului sunt oferite din dragoste şi grijă; ele sunt menite să ne aducă fericire în această viaţă⁷, tot aşa cum sunt menite să ne aducă fericire şi exaltare în viaţa următoare. Ele indică calea pe care trebuie s-o urmăm – şi, mai important, ele ne ajută să înţelegem cine trebuie să devenim.

Ca în toate lucrurile bune şi adevărate, Isus Hristos este cel mai bun exemplu. Cel mai mare act de supunere din toată eternitatea a avut loc atunci când Fiul S-a supus voinţei Tatălui. Cerând cu cea mai adâncă umilinţă ca acel pahar să fie îndepărtat – ca El să poată urma altă cale decât cea stabilită pentru El – Hristos S-a supus căii pe care Tatăl Său a vrut ca El s-o urmeze. A fost o cale care a dus spre Ghetsimani şi Golgota, unde a îndurat o agonie şi suferinţă de neimaginat şi unde a fost părăsit complet când Spiritul Tatălui Său S-a retras. Dar aceeaşi cale a dus la un mormânt gol în cea de-a treia zi, cu strigăte de „A înviat!”⁸ sunând în urechile şi inimile celor care L-au iubit. Această cale a inclus o fericire şi alinare de neimaginat datorită ispăşirii Sale pentru toţi copiii lui Dumnezeu de-a lungul eternităţii. Permiţând ca voinţa Sa să fie înghiţită de voinţa Tatălui, Hristos ne-a oferit posibilitatea de a avea pace eternă, fericire eternă şi viaţă eternă.

Depun mărturie că noi suntem copii ai unui Dumnezeu iubitor. Depun mărturie despre faptul că El doreşte ca noi să fim fericiţi, protejaţi şi binecuvântaţi. De aceea, El a trasat pentru noi o cale care să ne ducă înapoi la El şi a stabilit bariere care ne vor proteja pe drum. Atunci când vom face tot ce putem pentru a urma acea cale, vom fi cu adevărat în siguranţă şi vom găsi fericire şi pace. Şi, pe măsură ce ne supunem voinţei Sale, devenim ceea ce El vrea ca noi să devenim. În numele lui Isus Hristos, amin.