Ochi să vedeţi şi urechi să auziţi

În timpul slujirii Sale în viaţa muritoare, Isus a înfăptuit miracole impresionante de vindecare şi a propovăduit cu o asemenea autoritate şi putere, încât ni se spune în scripturi că „I s-a dus vestea în toată Siria… [şi] după El au mers multe noroade”¹.

Unii care L-au văzut vindecând şi L-au auzit propovăduind L-au respins. Alţii L-au urmat pentru o vreme, dar, mai târziu, n-au mai mers alături de El.² Domnul Isus Hristos era în faţa lor, dar ei nu au văzut cine era El cu adevărat. Ei erau orbi şi au ales să se îndepărteze. Despre ei, Isus a spus:

„Eu am venit la ai Mei, iar ai Mei nu M-au primit”³,

„Ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii”⁴.

Cu toate acestea, au fost multe femei şi mulţi bărbaţi, inclusiv apostolii Săi credincioşi, care şi-au concentrat vieţile asupra Lui. Deşi au avut şi ei parte de distrageri lumeşti, de confuzie legată de ceea ce propovăduia El şi chiar de teamă, ei au crezut în El, L-au iubit şi L-au urmat.

Despre ei, Isus a spus: „Ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!”⁵.

Chiar înainte de suferinţa Sa din Ghetsimani şi de pe Căpăţâna, Isus le-a făcut ucenicilor Săi următoarea promisiune remarcabilă: „Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl”⁶.

Isus a îndeplinit acea promisiune: începând din ziua Cincizecimii, ucenicii au fost binecuvântaţi cu botezul focului şi al Duhului Sfânt.⁷ Prin credinţa lor în Hristos, pocăinţă şi supunere, Duhul Sfânt a devenit însoţitorul lor, a produs o schimbare în inimile lor şi i-a binecuvântat cu o mărturie fermă despre adevăr.

Aceste daruri şi binecuvântări i-au întărit pe ucenicii Domnului. Deşi vremurile în care trăiau au fost periculoase şi confuze, ei au primit darul spiritual de a avea ochi care să vadă şi urechi care să audă. Prin puterea Duhului Sfânt, ei au început să vadă adevărul lucrurilor aşa cum este el, mai ales cele cu privire la Domnul Isus Hristos şi la slujirea Sa printre ei.⁸ Duhul Sfânt le-a luminat înţelegerea şi au auzit mult mai clar glasul Domnului. Evanghelia lui Isus Hristos a pătruns adânc în inimile lor.⁹ Ei erau fermi şi supuşi.¹⁰ Au propovăduit Evanghelia cu putere şi curaj şi au clădit împărăţia lui Dumnezeu.¹¹ S-au bucurat în Domnul Isus Hristos.

Avem multe lucruri în comun cu acele femei şi cu acei bărbaţi credincioşi de la jumătatea timpului. Şi noi trăim într-o perioadă în care Domnul Isus Hristos înfăptuieşte miracole printre noi – inclusiv vindecarea bolnavilor, curăţarea noastră de păcat, schimbarea produsă în inimile noastre şi punerea salvării la dispoziţia copiilor lui Dumnezeu de ambele părţi ale vălului. În zilele noastre, noi avem, de asemenea, profeţi şi apostoli, puterea preoţiei, daruri spirituale şi binecuvântările divine reprezentate de rânduielile necesare salvării.

Timpul nostru este unul periculos – un timp cu mult rău şi mari ispite, un timp de confuzie şi agitaţie. În aceste vremuri grele, profetul Domnului pe pământ, preşedintele Thomas S. Monson, ne-a chemat să-i salvăm pe cei trişti în spirit¹², să apărăm adevărul dând dovadă de curaj¹³ şi să clădim împărăţia lui Dumnezeu¹⁴. Indiferent de nivelul de spiritualitate, credinţă sau supunere pe care-l avem acum, acesta nu va fi suficient pentru lucrarea care ne aşteaptă. Avem nevoie de lumină şi putere spirituală mai mari. Avem nevoie de ochi pentru a vedea mai clar că Salvatorul lucrează în vieţile noastre şi urechi pentru a auzi glasul Său mai adânc în inimile noastre.

Avem parte de această binecuvântare minunată când ne deschidem inimile şi Îl primim¹⁵, Îl primim cu adevărat, pe Domnul Isus Hristos, şi acceptăm doctrina Sa şi Biserica Sa în vieţile noastre. Nu trebuie să fim perfecţi, însă trebuie să fim buni şi să devenim mai buni. Trebuie să ne străduim să trăim potrivit adevărurilor clare şi simple ale Evangheliei. Dacă luăm asupra noastră numele lui Hristos, acţionăm cu credinţă în El pentru a ne pocăi de păcatele noastre, ţinem poruncile Sale şi ne amintim întotdeauna de El, vom avea parte de însoţirea Duhului Sfânt prin mila şi harul lui Isus Hristos.

Simpla supunere aduce Spiritul în inimile noastre. În căminele noastre, ne rugăm cu credinţă, studiem din scripturi şi ţinem ziua de sabat sfântă. În capelele noastre, luăm din împărtăşanie şi facem promisiuni sacre Tatălui nostru Ceresc în numele lui Hristos. În templele sfinte, participăm la rânduieli sacre pentru şi în folosul surorilor şi fraţilor noştri care sunt de cealaltă parte a vălului. În familiile noastre şi în cadrul însărcinărilor primite de la Domnul, îi ajutăm pe alţii uşurându-le poverile şi invitându-i să vină la Hristos.

Dragi fraţi şi surori, eu ştiu că, dacă vom face aceste lucruri, Duhul Sfânt va fi prezent! Vom creşte din punct de vedere spiritual şi vom dobândi experienţă cu Duhul Sfânt şi El ne va însoţi. Dacă privim spre Hristos şi ne deschidem ochii şi urechile, Duhul Sfânt ne va binecuvânta să-L vedem pe Domnul Isus Hristos lucrând în vieţile noastre, întărindu-ne credinţa în El cu asigurare şi dovezi. Îi vom vedea, din ce în ce mai mult, pe toţi fraţii şi pe toate surorile noastre în felul în care îi vede Dumnezeu, cu dragoste şi compasiune. Vom auzi glasul Salvatorului în scripturi, în şoaptele Spiritului şi în cuvintele profeţilor în viaţă.¹⁶ Vom vedea puterea lui Dumnezeu fiind asupra profetului Său şi asupra tuturor conducătorilor Bisericii Sale adevărate şi vii şi vom şti cu siguranţă că aceasta este lucrarea sfântă a lui Dumnezeu.¹⁷ Vom privi şi vom înţelege atât propria persoană, cât şi lumea din jur în felul Salvatorului. Vom ajunge să avem ceea ce apostolul Pavel a numit „gândul lui Hristos”¹⁸. Vom avea ochi să vedem şi urechi să auzim şi vom clădi împărăţia lui Dumnezeu.

Viaţa poate să devină grea, confuză, dureroasă şi descurajatoare. Vă depun mărturia mea că, prin însoţirea Duhului Sfânt, lumina Evangheliei lui Isus Hristos va risipi confuzia, durerea şi întunericul. Indiferent dacă vine dintr-o dată sau se revarsă blând, acea putere spirituală glorioasă va oferi dragoste vindecătoare şi alinare sufletului rănit al celui care s-a pocăit; va înlocui întunericul cu lumina adevărului şi descurajarea cu speranţa în Hristos. Vom vedea aceste binecuvântări venind şi vom şti, prin mărturia Spiritului, că Domnul Isus Hristos este Cel care lucrează în vieţile noastre. Poverile noastre vor fi, într-adevăr, „[stăpânite] de bucuria [Mântuitorului nostru]”¹⁹.

O experienţă pe care tatăl meu şi mama mea au avut-o cu mulţi ani în urmă ilustrează importanţa şi puterea ochilor care să vadă şi a urechilor care să audă. În anul 1982, părinţii mei au fost chemaţi să slujească în Misiunea Davao Filipine. Când mama mea a deschis scrisoarea şi a văzut unde erau chemaţi, i-a exclamat tatălui meu: „Nu! Trebuie să-i suni şi să le spui că nu putem să mergem în Filipine. Ei ştiu că tu ai astm”. Tatăl meu suferea de astm de mulţi ani şi mama mea era foarte îngrijorată în privinţa lui.

După câteva nopţi, mama mea l-a trezit pe tatăl meu la aproximativ 2:30 dimineaţa. I-a spus: „Merlin, ai auzit acel glas?”.

„Nu, n-am auzit niciun glas.”

„Ei bine, eu am auzit acelaşi glas de trei ori în această noapte, spunând: «De ce eşti îngrijorată? Nu ştii că Eu ştiu că el are astm? Voi avea grijă de el şi voi avea grijă şi de tine. Pregăteşte-te să slujeşti în Filipine»”.

Imagine

Merlin şi Helen Clark

Tatăl meu şi mama mea au slujit în Filipine şi au avut o experienţă minunată. Duhul Sfânt i-a însoţit şi au fost binecuvântaţi şi protejaţi. Tatăl meu n-a avut niciodată probleme cu astmul său. El a slujit în calitate de prim consilier în cadrul preşedinţiei misiunii şi, împreună cu mama mea, au instruit sute de misionari şi mii de sfinţi din zilele din urmă credincioşi pentru a-i pregăti pentru viitoarele episcopii şi viitori ţăruşi din Insula Mindanao. Ei au fost binecuvântaţi cu ochi care văd şi urechi care aud.

Dragi fraţi şi surori, depun mărturie despre Isus Hristos. Ştiu că El trăieşte. El este Salvatorul şi Mântuitorul nostru. Ştiu că, dacă Îl primim în vieţile noastre şi trăim potrivit adevărurilor clare şi simple ale Evangheliei Sale, ne vom bucura de însoţirea Duhului Sfânt. Vom avea darul preţios al ochilor care văd şi al urechilor care aud. Depun mărturie despre aceasta în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.