Menţine-te pe calea ta
Vârstnicul Koichi Aoyagi
membru emerit Cei Şaptezeci
Puneţi-L pe Dumnezeu pe primul loc, indiferent de încercările cu care vă confruntaţi. Iubiţi-L pe Dumnezeu. Aveţi credinţă în Hristos şi încredinţaţi-vă Lui în toate lucrurile.
La 11 martie 2011, mă aflam pe peron, în staţia de tren Shinagawa din Tokyo pentru a vizita Misiunea Kobe, Japonia. În jurul orei 2:46 p.m., a avut loc un cutremur puternic cu magnitudinea de 9.0 grade. Nu puteam să stau în picioare din pricina zguduitului intens şi mă ţineam strâns de o balustradă. Becurile de pe plafoanele din apropiere au început să cadă. Întregul oraş Tokyo se afla în stare de panică.
Din fericire nu am fost rănit, iar patru ore mai târziu am fost uşurat să aflu că întreaga mea familie era în siguranţă.
Un şir neîntrerupt de imagini terifiante şi şocante erau difuzate la televizor. Un tsunami masiv a izbucnit în zona Misiunii Sendai – distrugând totul în calea sa: maşini, case, fabrici şi câmpii. Am fost şocat de imaginile tragice şi am plâns. M-am rugat cu ardoare Tatălui Ceresc să-i protejeze şi să-i ajute pe toţi oamenii care trăiesc în acea regiune, pe care îi iubesc atât de mult.
Mai târziu, mi s-a confirmat că toţi misionarii şi membrii Bisericii erau în siguranţă. Cu toate acestea, mulţi membri au fost afectaţi pierzând membri ai familiei lor, case şi bunuri materiale. Aproape 20.000 de oameni au murit, cartiere au fost distruse şi mulţi oameni au fost nevoiţi să plece din casele lor ca urmare a unui accident de la o centrală nucleară.
Calamităţi precum acestea provoacă, astăzi, pagube în multe părţi ale lumii, ducând la pierderea multor vieţi omeneşti. Suntem avertizaţi că, în lume, vor avea loc dezastre, războaie şi nenumărate dificultăţi.
Când avem pe neaşteptate astfel de încercări, este posibil să ne întrebăm: „De ce mi se întâmplă aceste lucruri?” sau „De ce trebuie să sufăr?”.
O lungă perioadă după ce m-am convertit la Evanghelie, nu am avut un răspuns clar la întrebarea: „De ce îmi sunt date încercări?”. Am înţeles partea din planul salvării conform căreia noi vom fi puşi la încercare. Cu toate acestea, în realitate, când venea vorba de această întrebare, nu am avut o convingere destul de puternică pentru a avea un răspuns suficient de bun. Dar a venit un moment în viaţa mea în care am avut parte de o mare încercare.
Când aveam 30 de ani, vizitam Misiunea Nagoya ca parte a muncii mele. După întâlnire, preşedintele de misiune a aranjat, cu amabilitate, ca doi vârstnici misionari să mă conducă la aeroport. Cu toate acestea, când am ajuns la o intersecţie de la baza unui deal înalt, un camion mare a venit cu viteză din spatele nostru. Acesta s-a izbit de partea din spate a maşinii noastre şi a împins-o mai mult de 70 de picioare (20 de metri). Partea înfricoşătoare a acestui lucru era faptul că nu era niciun şofer în camion. Jumătatea din spate a maşinii a fost turtită cu totul. Din fericire, cei doi vârstnici misionari şi cu mine am supravieţuit.
Cu toate acestea, în ziua următoare am început să am dureri de gât şi umeri şi o migrenă puternică. Din acea zi nu am mai putut dormi şi am fost obligat să trăiesc în fiecare zi cu o durere atât fizică, cât şi mentală. M-am rugat lui Dumnezeu să-mi vindece durerea, dar simptomele au continuat timp de aproape 10 ani.
În acest timp, au început să-mi apară în minte sentimente de îndoială şi mă întrebam: „De ce trebuie să am parte de multă durere?”. Totuşi, chiar dacă nu am primit felul de vindecare pe care îl căutam, m-am străduit să fiu credincios în ţinerea poruncilor lui Dumnezeu. Am continuat să mă rog pentru a fi capabil să pot răspunde la întrebările pe care le aveam despre încercările mele.
A venit o vreme când m-am trezit confruntându-mă cu câteva probleme personale şi eram agitat deoarece nu ştiam cum să fac faţă acestor noi încercări. Mă rugam pentru un răspuns. Dar nu am primit răspunsul imediat. Aşa că am mers să discut cu un conducător al Bisericii în care avem încredere.
În timp ce discutam, cu dragoste în glasul lui, a spus: „Frate Aoyagi, nu este scopul tău de a fi pe acest pământ acela de a trece prin această încercare? Nu este să accepţi toate încercările acestei vieţi aşa cum sunt şi să-L laşi pe Domnul să se ocupe de restul? Nu crezi că această problemă va fi rezolvată atunci când vom fi înviaţi?”.
Când am auzit aceste ultime cuvinte, am simţit Spiritul Domnului foarte puternic. Auzisem această doctrină de nenumărate ori, dar nu fusesem binecuvântat cu o înţelegere atât de mare ca până acum. Am înţeles că acesta a fost răspunsul pe care îl căutam de la Domnul în rugăciunile mele. Am putut să înţeleg clar planul salvării întocmit de Tatăl nostru Ceresc şi să dobândesc o nouă înţelegere a acestui principiu important.
În Avraam, Domnul Dumnezeu a declarat: „Şi îi vom pune la probă prin aceasta pentru a vedea dacă ei vor face toate lucrurile pe care Domnul, Dumnezeul lor, le va porunci lor”1.
Principiul că Dumnezeu, care a creat cerurile şi pământul, cunoaşte marele proiect cu privire la acest pământ, că El stăpâneşte toate lucrurile în cer şi pe pământ şi că, pentru a duce la bun sfârşit planul salvării, El ne oferă multe experienţe – adică încercări – în timp ce suntem pe acest pământ.
Iar Domnul a spus următoarele lucruri lui Joseph Smith:
„Să ştii, fiul Meu, că toate aceste lucruri îţi vor da experienţă şi vor fi pentru binele tău …
De aceea, menţine-te pe calea ta… pentru că Dumnezeu va fi cu tine în vecii vecilor”2.
Încercările de pe acest pământ – incluzând bolile şi moartea – fac parte din planul salvării şi sunt experienţe inevitabile. Este necesar ca noi să ne „[menţinem pe] calea [noastră]” şi să acceptăm cu credinţă încercările noastre.
Cu toate acestea, scopul vieţii noastre nu este doar să îndurăm încercări. Tatăl Ceresc L-a trimis pe Fiul Său Preaiubit, Isus Hristos, ca Salvator şi Mântuitor al nostru, pentru ca noi să putem depăşi încercările cu care ne confruntăm pe acest pământ; cu alte cuvinte, El face ca slăbiciunile noastre să devină lucruri puternice3, El ispăşeşte pentru păcatele şi imperfecţiunile noastre şi face posibil ca noi să obţinem nemurierea şi viaţa veşnică.
Preşedintele Henry B. Eyring a declarat: „Încercarea pe care un Dumnezeu iubitor a pus-o în faţa noastră nu este pentru a vedea daca putem îndura dificultatea. Este pentru a vedea dacă putem îndura şi, totuşi, [continua] să trăim în dreptate. Trecem testul demonstrând că ne amintim de El şi de poruncile pe care ni Le-a dat”4.
„A ne menţine pe calea [Sa]” este o alegere cheie în perioadele de încercare. Întoarceţi-vă inima către Dumnezeu, în special când vă confruntaţi cu încercări. Supuneţi-vă cu umilinţă poruncilor lui Dumnezeu. Daţi dovadă de credinţă în a vă reconcilia dorinţele cu voia lui Dumnezeu.
Acum, haideţi să ne gândim la coliziunea din Nagoya. Aş fi putut muri în acel accident. Cu toate acestea, prin harul Domnului, am supravieţuit în mod miraculos. Acum ştiu că suferinţele mele au fost pentru ca eu să învăţ şi să cresc.5 Tatăl Ceresc m-a învăţat să am răbdare, să-mi dezvolt empatia şi să le ofer alinare celor aflaţi în suferinţă. Când mi-am dat seama de aceste lucruri, inima mi s-a umplut de recunoştinţă faţă de Tatăl meu Ceresc pentru această încercare.
Puneţi-L pe Dumnezeu pe primul loc, indiferent de încercările cu care vă confruntaţi. Iubiţi-L pe Dumnezeu. Aveţi credinţă în Hristos şi încredinţaţi-vă Lui în toate lucrurile. Moroni face următoarea promisiune: „Şi daca voi vă veţi lepăda de orice necredinţă şi-L veţi iubi pe Dumnezeu cu toată puterea, mintea şi tăria voastră, atunci harul Lui este destul pentru voi pentru ca prin harul Lui voi să puteţi să fiţi perfecţi în Hristos”6.
Mărturisesc cu sinceritate că Dumnezeu Tatăl şi Fiul Său Preaiubit, Isus Hristos, trăiesc şi că promisiunea lui Dumnezeu făcută celor care se „menţin pe calea [lor]” şi Îl iubesc se va împlini chiar şi în mijlocul încercărilor, în numele sacru a lui Isus Hristos, amin.