Întoarceţi-vă către El şi veţi primi răspunsuri

M-am gândit la relatările despre câteva persoane din scripturi. Gândiţi-vă, de exemplu, la Laman şi Lemuel. Precum Nefi, ei erau „[născuţi] din părinţi de seamă” şi instruiţi „în toate învăţăturile tatălui [lor]”². Totuşi, ei au cârtit pentru că tatăl lor era un vizionar. Din punctul lor de vedere, hotărârile lui erau lipsite de logică, deoarece ei nu ştiau despre lucrurile lui Dumnezeu şi, prin urmare, nu voiau să creadă³.

Este interesant de observat că alegerile lor le-au permis să aibă acces la experienţe care le-ar fi putut dezvolta credinţa. Ei şi-au părăsit căminul şi bogăţiile. Au suferit pe parcursul rătăcirilor prin pustietate. În cele din urmă, au ajutat la construirea corabiei şi au consimţit să călătorească spre un pământ necunoscut.

Nefi a trecut prin aceleaşi experienţe. Dar le-au dezvoltat aceste fapte credinţa? Credinţa lui Nefi a devenit puternică, dar Laman şi Lemuel au devenit din ce în ce mai cinici şi mai mânioşi. Aceşti fraţi chiar au văzut şi au auzit un înger, dar, din păcate, ei au continuat să se îndoiască⁴.

Viaţa muritoare nu este uşoară pentru niciunul dintre noi. Ne aflăm pe pământ pentru a fi puşi la încercare şi testaţi. Deseori, modul în care reacţionăm la experienţele vieţii ne va influenţa în mare măsură mărturiile. Gândiţi-vă la câteva din reacţiile lui Laman şi Lemuel. Ei au cârtit atunci când tatăl lor le-a cerut să facă lucruri grele⁵. Au încercat să obţină plăcile de aramă, dar, când nu au avut succes, au renunţat. Atitudinea lor a fost: „Am încercat; ce putem face mai mult?”⁶.

A existat chiar o perioadă în care erau întristaţi din cauza greşelilor făcute şi au cerut iertare⁷. Ei s-au rugat şi au fost iertaţi. Dar scripturile consemnează că, mai târziu, au început să se plângă din nou şi au refuzat să se roage. Ei au venit la Nefi şi au spus că nu puteau „să [înţeleagă] cuvintele pe care tatăl [lor le spusese]”⁸. Nefi le-a spus: „L-aţi întrebat voi pe Domnul?”⁹ Observaţi răspunsul lor: „N-am făcut-o; căci Domnul nu ne face nouă cunoscute asemenea lucruri”¹⁰.

Răspunsul pe care l-a dat Nefi fraţilor săi constituie un principiu important, care ne ajută să primim, continuu, răspunsuri la rugăciuni:

„Cum se face că nu ţineţi poruncile Domnului? Cum se face că veţi pieri din cauza împietririi inimilor voastre?

Nu vă aduceţi aminte de lucrurile pe care Domnul le-a spus? – Dacă nu vă veţi împietri inimile şi cu credinţă Mă veţi întreba pe Mine, crezând că le veţi căpăta, şi cu sârguinţă în ţinerea poruncilor Mele, atunci cu siguranţă aceste lucruri vă vor fi făcute cunoscute”¹¹.

Cunosc unii misionari întorşi din misiune care au avut experienţe spirituale de netăgăduit, dar lipsa unor anumite deprinderi spirituale pare să-i fi făcut să uite vremurile în care Dumnezeu le-a vorbit. Pentru acei misionari întorşi din misiune şi pentru noi toţi spun: dacă „aţi simţit dorinţa să cântaţi cântecul iubirii mântuitoare, vreau să vă întreb, puteţi să simţiţi astfel acum?”¹². Dacă nu puteţi să simţiţi acest lucru acum, îl veţi putea simţi din nou, dar gândiţi-vă la sfatul lui Nefi. Fiţi supuşi, amintiţi-vă de perioadele din trecut în care aţi simţit Spiritul şi cereţi cu credinţă. Răspunsul va veni şi veţi simţi dragostea şi pacea Salvatorului. S-ar putea să nu vină atât de repede sau în forma în care vă doriţi, dar răspunsul va veni. Nu renunţaţi! Nu renunţaţi niciodată!

Să-i comparăm pe Laman şi Lemuel cu fiii lui Mosia. Ambele grupuri de bărbaţi au fost crescute în familii neprihănite, totuşi, ambele s-au îndepărtat de Evanghelie. Ambele au fost chemate de un înger să se pocăiască, dar ce a fost diferit în experienţa fiilor lui Mosia?

Succesul pe care l-au avut fiii lui Mosia în misiune este memorabil. Mii de oameni au fost convertiţi la căile Domnului. Cu toate acestea, deseori uităm că, atunci când şi-au început misiunea, „inimile [lor] erau descurajate şi era cât pe ce să [se întoarcă], [dar] Domnul [i-a] alinat”. Ei au fost sfătuiţi de Domnul să „[suporte] cu răbdare suferinţele [lor]”¹³.

De ce încercările acestor fii ai lui Mosia le-au întărit credinţa şi angajamentul mai degrabă decât să-i facă să cârtească sau să se îndoiască? Răspunsul este că „ei se întăriseră în cunoaşterea adevărului; pentru că ei erau oameni cu bună înţelegere şi cercetaseră scripturile cu sârguinţă pentru ca să poată cunoaşte cuvântul lui Dumnezeu”¹⁴. Toţi ne confruntăm cu încercări şi avem întrebări, dar amintiţi-vă că trebuie să ne „[ţinem] tot timpul bine de bara de fier”¹⁵. „Cuvintele lui Hristos [ne] vor spune toate lucrurile pe care trebuie să le [facem]”¹⁶. Trebuie să studiem scripturile zilnic, deoarece aceasta va deschide porţile revelaţiei.

Pentru fiii lui Mosia „aceasta nu este totul; ei se dedaseră la multă rugăciune şi post; de aceea, aveau spiritul profeţiei şi spiritul revelaţiei”¹⁷. Rugăciunea şi postul ne vor permite să fim receptivi la îndemnurile spirituale. Comunicând cu Tatăl Ceresc în timp ce ne abţinem intenţionat de la mâncare şi băutură, putem să „[dezlegăm] lanţurile răutăţii [şi să deznodăm] legăturile robiei”¹⁸. Rugăciunea împreună cu postul ne vor ajuta, astfel încât în momentul în care vom „chema… Domnul va răspunde… [şi când vom] striga… El va zice: «Iată-Mă!»”¹⁹.

Aceste deprinderi religioase personale – supunerea, studiul scripturilor, rugăciunea şi postul – i-au întărit pe fiii lui Mosia. Lipsa aceloraşi deprinderi religioase personale a constituit motivul principal pentru care Laman şi Lemuel au devenit vulnerabili în faţa ispitei de a cârti şi a se îndoi.

Dacă aţi fost ispitiţi să cârtiţi, dacă aţi dat dovadă de îndoială care conduce la necredinţă, dacă încercările par mai mult decât puteţi îndura, întoarceţi-vă către El. Dacă sunteţi o persoană care s-a îndepărtat de Evanghelie sau şi-a justificat comportamentul, întoarceţi-vă către El. Vă amintiţi de momentul în care El v-a „transmis… pace în sufletul [dumneavoastră]… ? Ce mărturie mai mare decât aceea de la Dumnezeu [puteţi] avea?”²⁰ Întrebaţi-vă: „Trăiesc eu acum la fel de aproape de felul în care a trăit Hristos precum am trăit înainte?”. Vă rog, întoarceţi-vă către El.

Vă rog să-mi permiteţi să mă întorc la povestea mea personală. În cele din urmă, am început să fiu sincer. Îmi amintesc de momentul în care misionarul care îmi preda m-a întrebat dacă eram pregătit să fiu botezat. I-am răspuns că încă mai aveam unele întrebări. Acest misionar înţelept mi-a spus că putea să răspundă la întrebările mele, dar că trebuia să răspund mai întâi la întrebarea lui. El m-a întrebat dacă este adevărată Cartea lui Mormon şi dacă Joseph Smith a fost un profet. I-am spus că nu ştiam, dar că doream să ştiu.

Întrebările mele au condus la o creştere a credinţei. Pentru mine, răspunsul nu a venit ca un eveniment unic, ci printr-un proces. Am observat că, atunci când am pus „la încercare cuvintele” şi am început să „[dovedesc] un pic de credinţă”, Cartea lui Mormon a devenit „[delicioasă] pentru mine” şi, într-adevăr mi-a „[luminat] înţelegerea” şi mi-a „[lărgit] sufletul”. În cele din urmă, am avut acea experienţă pe care scripturile o descriu drept o creştere înăuntrul piepturilor voastre²¹. În acel moment am dorit să fiu botezat şi să-mi iau angajamentul de a-mi dedica viaţa lui Isus Hristos.

Ştiu că, într-adevăr, Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu. Ştiu că Joseph Smith a fost un profet. O, încă mai sunt lucruri pe care nu le înţeleg, dar mărturia mea despre adevăr mă apropie de Salvator şi îmi clădeşte credinţa.

Dragi fraţi şi surori, amintiţi-vă de Nefi şi de fiii lui Mosia, care au avut experienţe spirituale şi, apoi, au acţionat cu credinţă, astfel încât au primit răspunsuri şi credinţa lor a crescut. Comparaţi aceasta cu Laman şi Lemuel, care s-au îndoit şi au cârtit. Cu toate că, uneori, ei au acţionat în moduri lăudabile, faptele fără credinţă sunt moarte. Pentru a primi răspunsuri, trebuie să avem credinţă îmbinată cu fapte.

Sper că, în timp ce aţi ascultat în această dimineaţă, Spiritul a comunicat minţii şi inimii dumneavoastră ceva ce aţi putea face pentru a primi răspunsuri la întrebările pe care le aveţi sau pentru a găsi o rezolvare inspirată a problemei cu care vă confruntaţi. Depun mărturie solemnă că Isus este Hristosul. Întoarceţi-vă către El şi întrebările dumneavoastră vor primi răspuns. În numele lui Isus Hristos, amin.