Următorul dumneavoastră pas

Cel mai mic nepot al nostru ilustrează primul principiu. După ce a învăţat să meargă de-a buşilea şi, apoi, să stea în picioare, era pregătit să încerce să meargă. În timpul primelor sale încercări, a căzut, a plâns şi a aruncat o privire care spunea: „Nu voi mai încerca niciodată, dar niciodată, să fac acest lucru! Voi continua doar să merg de-a buşilea”.

Când s-a poticnit şi a căzut, părinţii lui iubitori nu s-au gândit că el nu avea nicio şansă sau că nu avea să meargă niciodată. Din contră, şi-au întins braţele spre el în timp ce-l chemau şi, în timp ce-i privea, el a încercat din nou să se îndrepte către îmbrăţişarea lor plină de dragoste.

Părinţii iubitori sunt mereu pregătiţi să-şi întindă braţele pentru a întâmpina cu căldură chiar şi cel mai mic pas al nostru în direcţia bună. Ei ştiu că dorinţa noastră de a încerca, din nou şi din nou, va duce la progres şi succes.

Salvatorul ne-a învăţat că, pentru a moşteni împărăţia lui Dumnezeu, trebuie să devenim asemenea pruncilor.⁷ Aşadar, spiritual vorbind, primul principiu este acela că trebuie să facem ceea ce am făcut când am fost copii.⁸

Fiind umili asemenea copiilor şi dornici să ne concentrăm asupra Tatălui nostru din Cer şi a Salvatorului nostru, păşim către Ei fără să ne pierdem vreodată speranţa, nici măcar când cădem. Tatăl nostru Ceresc iubitor se bucură de fiecare pas făcut cu credinţă şi, dacă se întâmplă să cădem, El se bucură de fiecare efort pe care-l facem pentru a ne ridica şi a încerca din nou.

Al doilea principiu este ilustrat de doi sfinţi credincioşi, fiecare dintre ei având dorinţa puternică de a-şi găsi partenera şi partenerul etern. Amândoi au păşit cu credinţă.

Yuri, sfânt din zilele din urmă rus, a făcut sacrificii şi a economisit bani pentru a face o călătorie lungă până la templu. În tren, a remarcat o femeie frumoasă cu o înfăţişare strălucitoare şi a simţit că trebuia să-i împărtăşească Evanghelia. Neştiind ce altceva să facă, a început să citească din Cartea lui Mormon, sperând că ea va observa.

Yuri nu şi-a dat seama că femeia, Mariya, era sfântă din zilele din urmă. Neştiind că şi Yuri era membru, şi urmând îndemnul pe care l-a simţit de a-i împărtăşi Evanghelia, Mariya a început şi ea să citească din exemplarul ei al Cărţii lui Mormon, sperând ca el să observe acest lucru.

Ei bine, când s-au uitat simultan unul la celălalt, Yuri şi Mariya au fost uimiţi să vadă Cartea lui Mormon în mâna celuilalt – şi da, după ce s-au îndrăgostit, au fost pecetluiţi în templu. În prezent, Yuri şi Mariya Kutepov din Voronezh, Rusia, fiind parteneri eterni, ajută foarte mult la creşterea Bisericii în Rusia.

Lucrul important aici nu este doar dorinţa acestui cuplu de a acţiona cu credinţă. Ci şi ceea ce are legătură cu cel de-al doilea principiu – Domnul face mai mult decât doar să ne armonizeze dorinţa de a acţiona cu credinţă. Dorinţa noastră de a face un pas este mai mult decât răsplătită prin binecuvântările promise de Domnul.

Tatăl Ceresc şi Salvatorul nostru sunt dornici să ne binecuvânteze. La urma urmei, Ei ne cer doar o zecime din binecuvântările pe care ni le oferă şi ne promit că zăgazurile cerurilor se vor deschide!⁹

De fiecare dată când acţionăm, de bunăvoie, având credinţă în Isus Hristos şi facem încă un pas, în special un pas incomod care implică schimbare sau pocăinţă, suntem binecuvântaţi cu tărie.¹⁰

Depun mărturie că Domnul ne va îndruma către următorii noştri paşi, precum şi atunci când îi vom face. El va face mai mult decât doar să ne armonizeze paşii cu puterea Sa dacă suntem dornici să continuăm să încercăm, să ne pocăim şi să înaintăm cu credinţă în Tatăl nostru Ceresc şi în Fiul Său, Isus Hristos.

Daruri spirituale sunt promise nu doar celor care-L iubesc pe Dumnezeu şi ţin toate poruncile Sale, ci şi, cu recunoştinţă, acelora dintre noi care „[încercăm să facem] astfel”¹¹. Celor care continuă să caute şi să încerce le este oferită tărie.

Două indicatoare săptămânale esenţiale care ne călăuzesc în călătoria noastră de întoarcere în prezenţa Tatălui nostru din Cer sunt legământul perpetuu al rânduielii împărtăşaniei şi ţinerea zilei de sabat. Preşedintele Russell M. Nelson ne-a învăţat în cadrul ultimei conferinţe generale că sabatul este darul Domnului pentru noi. Ţinerea săptămânală constantă a zilei de sabat este semnul nostru către Domnul că-L iubim.¹²

În fiecare zi de sabat, depunem mărturie că suntem „dornici să luăm asupra [noastră numele Său], să [ne amintim] totdeauna de El şi să [ţinem] poruncile pe care El [ni le-a dat]”¹³. În schimb, pentru inima noastră pocăită şi pentru angajamentul nostru, Domnul reînnoieşte promisa iertare a păcatelor şi ne permite să „[avem] totdeauna Spiritul Său cu [noi]”¹⁴. Influenţa Spiritului Sfânt ne îmbunătăţeşte, ne întăreşte, ne învaţă şi ne îndrumă.

Dacă, atunci când ne amintim de El în fiecare zi de sabat, ne întoarcem inimile către Salvator prin aceste două indicatoare importante, eforturile noastre vor fi, din nou, mai mult decât răsplătite de Domnul prin binecuvântările Sale promise. Ni s-a promis că, dacă ţinem ziua de sabat cu devotament, plenitudinea pământului va fi a noastră.¹⁵

Calea care duce înapoi la Tatăl nostru din Cer duce la casa Domnului, unde suntem binecuvântaţi să primim rânduielile necesare salvării atât pentru noi, cât şi pentru cei dragi ai noştri decedaţi. Preşedintele Boyd K. Packer ne-a învăţat că „rânduielile şi legămintele devin scrisorile noastre de acreditare care ne permit să fim primiţi în prezenţa [lui Dumnezeu]”¹⁶. Mă rog ca noi toţi să fim mereu demni de recomandările noastre pentru templu şi să le folosim pentru a sluji cu regularitate.

Al treilea principiu este următorul: trebuie să contracarăm tendinţa omului firesc de a amâna, a lăsa pentru altădată sau renunţa.¹⁷

Pe măsură ce avansăm de-a lungul căii legământului, vom face greşeli, unele de mai multe ori. Unii dintre noi se chinuiesc cu dependenţe sau comportamente pe care nu se simt în stare să le biruiască. Însă, credinţa în Tatăl Ceresc şi în Isus Hristos este un principiu al acţiunii şi al puterii.¹⁸ Dacă suntem dornici să acţionăm, vom fi binecuvântaţi cu tăria de a ne pocăi şi cu tăria de a ne schimba.

Eşuăm numai dacă eşuăm să facem, cu credinţă, încă un pas în faţă. Nu vom eşua, nu putem eşua, dacă ne înhămăm, cu credinţă, la jugul Salvatorului – al Celui care nu a eşuat niciodată şi care nu ne va părăsi niciodată!

Vă promit că fiecare pas făcut cu credinţă va fi însoţit de ajutor din Cer. Îndrumarea va veni când ne rugăm Tatălui nostru Ceresc, când ne bizuim pe Salvatorul nostru şi-L urmăm şi când dăm ascultare Spiritului Sfânt. Tăria va rezulta datorită sacrificiului ispăşitor al lui Isus Hristos.¹⁹ Vindecarea şi iertarea vor rezulta datorită harului lui Dumnezeu.²⁰ Înţelepciunea şi răbdarea vor rezulta având încredere în timpul Domnului în ceea ce ne priveşte. Protecţia va rezulta urmându-l pe profetul în viaţă al lui Dumnezeu, pe preşedintele Thomas S. Monson.

Aţi fost creaţi „ca să [puteţi] avea bucurie”²¹, bucurie pe care o veţi simţi când vă veţi întoarce, fiind demni, la Tatăl dumneavoastră Ceresc şi la Salvatorul dumneavoastră şi veţi simţi îmbrăţişarea Lor caldă.

Depun mărturie despre aceste adevăruri absolute. Tatăl dumneavoastră Ceresc iubitor şi Fiul Său, Isus Hristos, trăiesc. Ei vă cunosc. Ei vă iubesc. Ei vă invită, cu multă dragoste, să faceţi următorul pas spre Ei. Nu aşteptaţi! Faceţi-l acum! În numele sacru al lui Isus Hristos, amin.