Să-i lăudăm pe cei care salvează

Cred că un alt motiv pentru care această scenă duioasă mi-a rămas în minte atât de mult timp este acela că ea contrastează cu câteva dintre atitudinile prezente. În atât de multe societăţi din jurul lumii, totul pare să fie de unică folosinţă. Când ceva începe să se strice sau să se uzeze – sau chiar când pur şi simplu ne plictisim de acel lucru – îl aruncăm şi îl înlocuim cu ceva mai bun, mai nou, mai strălucitor.

Facem acest lucru cu telefoanele mobile, hainele, maşinile – şi, în mod tragic, chiar şi cu relaţiile.

Deşi poate că nu este un lucru rău să scăpăm de lucrurile de care nu mai avem nevoie, atunci când vine vorba de lucrurile de importanţă eternă – căsniciile noastre, familiile noastre şi valorile noastre – o tendinţă de a înlocui originalul cu modernul poate aduce remuşcări profunde.

Sunt recunoscător pentru că fac parte dintr-o Biserică care preţuieşte căsătoria şi familia. Membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă sunt cunoscuţi în întreaga lume pentru că au cele mai trainice căsnicii şi familii. Cred că acest lucru se datorează, în parte, preţiosului adevăr restaurat de Joseph Smith, potrivit căruia căsătoriile şi familiile trebuie să fie eterne. Familiile nu sunt menite doar pentru a face lucrurile să meargă mai bine aici, pe pământ, şi pentru a renunţa la ele atunci când ajungem în cer. Ci, reprezintă ordinea din cer. Reprezintă un ecou al modelului celestial şi o emulare a familiei eterne a lui Dumnezeu.

Dar căsniciile şi relaţiile de familie puternice nu apar doar pentru că suntem membri ai Bisericii. Ele necesită o muncă constantă şi voită. Doctrina familiilor eterne trebuie să ne inspire să dedicăm cele mai bune eforturi ale noastre pentru a salva şi a ne îmbogăţi căsniciile şi relaţiile de familie. Îi admir şi îi aplaud pe cei care au menţinut şi au hrănit aceste relaţii importante şi eterne.

Astăzi, doresc să îi laud pe cei care salvează.

De-a lungul anilor, am înfăptuit rânduiala pecetluirii pentru multe cupluri pline de speranţă şi iubire. Încă nu am întâlnit niciodată pe cineva care, atunci când stăteau la altar şi se uitau unul la celălalt, s-au gândit că vor ajunge să divorţeze şi să aibă inima frântă.

Din păcate, câţiva dintre ei fac acest lucru.

Cumva, pe măsură ce zilele se adună şi natura relaţiei se schimbă, sunt câţiva care încetează să se mai gândească la fericirea celuilalt şi încep să observe micile defecte. Într-un astfel de mediu, câţiva se lasă seduşi de concluzia tragică a faptului că soţia lor nu este suficient de inteligentă, de distractivă sau de tânără. Şi, cumva, le vine ideea că acest lucru le oferă justificarea de a începe să caute pe altcineva.

Dragi fraţi, dacă vă regăsiţi cumva în această descriere, vă avertizez că vă aflaţi pe un drum care duce la o căsnicie distrusă, la un cămin distrus sau la o inimă distrusă. Vă implor să vă opriţi acum şi să vă întoarceţi înapoi pe cărarea sigură a integrităţii şi a loialităţii faţă de legăminte. Şi, desigur, aceleaşi principii sunt valabile şi pentru dragile noastre surori.

Acum, doresc să le adresez un singur lucru fraţilor noştri necăsătoriţi care se lasă înşelaţi de faptul că, mai întâi, trebuie să găsească „femeia perfectă” înainte de a începe să curteze în mod serios o femeie sau să se căsătorească.

Dragii mei fraţi, permiteţi-mi să vă amintesc că, dacă ar exista o femeie perfectă, chiar credeţi că ar fi interesată de voi?

În planul fericirii întocmit de Dumnezeu, noi nu căutăm neapărat pe cineva perfect, ci o persoană cu care, de-a lungul unei vieţi întregi, să ne putem uni eforturile pentru a crea o relaţie plină de iubire, trainică şi mai bună. Acesta este scopul.

Dragi fraţi, cei care îşi salvează căsniciile înţeleg că această căutare necesită timp, răbdare şi, mai presus de toate, binecuvântările ispăşirii lui Isus Hristos. Necesită ca voi să fiţi binevoitori, să nu invidiaţi, să nu căutaţi nimic pentru voi, să nu fiţi provocaţi cu uşurinţă, să nu vă gândiţi la rău şi să vă bucuraţi în adevăr. Cu alte cuvinte, necesită caritate, dragostea pură a lui Hristos.¹

Toate acestea nu se vor întâmpla într-o clipă. Căsniciile trainice se construiesc cărămidă cu cărămidă, zi după zi, de-a lungul unei vieţi.

Şi aceasta este o veste bună.

Deoarece, indiferent cât de plictisitoare poate fi, în prezent, relaţia voastră, dacă veţi încerca să o îmbunătăţiţi fiind buni, având compasiune, ascultând, făcând sacrificii, înţelegând şi fiind lipsiţi de egoism, în cele din urmă o măreaţă piramidă va începe să se ridice.

Dacă pare că durează o veşnicie, amintiţi-vă: căsătoriile fericite trebuie să dureze pentru eternitate! De aceea, „nu obosiţi de a face bine, deoarece voi puneţi temelia unei mari [căsnicii]. Şi din lucrurile mici iese ceea ce este mare”².

Poate că este o muncă realizată treptat, dar nu trebuie să fie una tristă. De fapt, riscând să afirm ceea ce este evident, divorţul rareori apare atunci când soţul şi soţia sunt fericiţi.

Aşadar, fiţi fericiţi!

Şi, dragi fraţi, uimiţi-vă soţia făcând lucruri care o fac fericită.

Cei care îşi salvează căsnicia aleg fericirea. Este adevărat că anumite tipuri de depresie cronică necesită tratament specializat, îmi plac aceste vorbe înţelepte ale lui Abraham Lincoln: „Majoritatea oamenilor sunt atât de fericiţi pe cât decid ei să fie”. Se potriveşte bine cu acest verset din scripturi: „Caută, şi vei găsi”³.

Dacă vom căuta imperfecţiuni la soţia noastră sau certuri în căsnicia noastră, cu siguranţă le vom găsi, deoarece oricine le are. Pe de altă parte, dacă vom căuta lucruri bune, cu siguranţă le vom găsi, deoarece oricine are şi multe calităţi.

Cei care salvează căsnicii rezolvă problemele şi caută să se concentreze asupra lucrurilor bune. Ei sărbătoresc micile fapte de îndurare care inspiră sentimente duioase de caritate. Cei care salvează căsnicii, salvează generaţii viitoare.

Dragi fraţi, amintiţi-vă de ce v-aţi îndrăgostit.

Lucraţi în fiecare zi pentru a vă face căsnicia mai puternică şi mai fericită.

Dragii mei prieteni, haideţi să facem tot ce putem pentru a ne număra printre acele suflete sfinţite şi fericite care îşi salvează căsniciile.

Astăzi, doresc, de asemenea, să îi laud pe cei care îşi salvează relaţiile cu membrii familiei. Fiecare familie trebuie să fie salvată.

Pe cât de minunat este faptul că Biserica este cunoscută pentru familiile ei puternice, s-ar putea să credem adesea că acest lucru este adevărat pentru fiecare familie a sfinţilor din zilele din urmă, mai puţin pentru a noastră. Dar realitatea este că nu există familii perfecte.

Fiecare familie are momentele ei ciudate.

Ca atunci când părinţii te roagă să le faci o poză, când mătuşa ta insistă că tu eşti încă necăsătorit deoarece eşti prea pretenţios, când cumnatul tău încăpăţânat crede că părerile sale politice sunt absolut corecte şi adevărate sau când tatăl tău îi aranjează pe toţi precum personajele din filmul său favorit pentru a face o fotografie de familie.

Şi tu primeşti costumul cu Chewbacca.

Familiile sunt aşa.

Poate că avem aceleaşi gene, dar nu suntem la fel. Suntem spirite diferite. Suntem influenţaţi în moduri diferite de experienţele noastre. Şi, ca urmare, fiecare ajunge să fie diferit.

Decât să încercăm să-i forţăm pe toţi să fie cum dorim noi să fie, putem alege să ne bucurăm de aceste diferenţe şi să le apreciem pentru că ne fac viaţa mai bogată şi mai plină de surprize.

Uneori, totuşi, unii membri ai familiei noastre iau alegeri sau fac lucruri care sunt nechibzuite, dureroase sau imorale. Ce să facem în astfel de situaţii?

Nu există o singură soluţie pentru toate situaţiile. Cei care îşi salvează familiile au succes deorece ei se sfătuiesc cu soţia şi membrii familiei lor, caută să facă voia Domnului şi ascultă de îndemnurile Duhului Sfânt. Ei ştiu că ceea ce este bine pentru o familie poate să nu fie bine pentru alta.

Totuşi, este un singur lucru care este corect în fiecare situaţie.

În Cartea lui Mormon, învăţăm despre un popor care a descoperit secretul fericirii. Timp de generaţii, „nu [a fost] niciun conflict… şi cu siguranţă nu a putut să fie niciun popor mai fericit printre toate popoarele care au fost făcute de către mâna lui Dumnezeu”. Cum au realizat acest lucru? „Datorită dragostei lui Dumnezeu care trăieşte în inimile oamenilor.”⁴

Indiferent de problemele cu care se confruntă familia dumneavoastră, indiferent de ceea ce trebuie să faceţi pentru a le rezolva, începutul şi sfârşitul soluţiei este caritatea, dragostea pură a lui Hristos. Fără această dragoste, chiar şi familiile aparent perfecte se chinuie. Cu aceasta, chiar şi familiile greu încercate reuşesc.

„Caritatea nu va pieri niciodată”⁵.

Este adevărat în privinţa salvării căsniciilor! Este adevărat în privinţa salvării familiilor!

Marele duşman al carităţii este mândria. Mândria este unul dintre marile motive pentru care căsniciile şi familiile se chinuiesc. Mândria este iute la mânie, rea şi invidioasă. Mândria îşi exagerează propria putere şi ignoră virtuţiile altora. Mândria este egoistă şi este provocată cu uşurinţă. Mândria se gândeşte la intenţii rele acolo unde nu există şi îşi ascunde propria slăbiciune în spatele unor minciuni. Mândria este cinică, pesimistă, furioasă şi nerăbdătoare. Într-adevăr, caritatea este dragostea pură a lui Hristos iar mândria este caracteristica definitorie a lui Satana.

Mândria poate fi o slăbiciune umană des întâlnită. Dar nu este o parte a moştenirii noastre spirituale şi nu are ce căuta printre deţinători ai preoţiei lui Dumnezeu.

Viaţa este scurtă, dragi fraţi. Regretele pot dura mult timp – unele vor avea repercusiuni care vor continua să ne afecteze de-a lungul eternităţii.

Modul în care vă trataţi soţia, copiii, părinţii sau fraţii şi surorile poate infleunţa generaţiile viitoare. Ce moştenire doriţi să lăsaţi urmaşilor dumneavoastră? Una a durităţii, a răzbunării, a furiei, a fricii sau a izolării? Sau una a dragostei, a umilinţei, a iertării, a compasiunii şi a creşterii şi unităţii spirituale?

Cu toţii trebuie să ne amintim: „Judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă”⁶.

Vă rog, de dragul relaţiilor dumneavoastră de familie, de dragul sufletului dumneavoastră, aveţi milă, căci „mila biruieşte judecata”⁷.

Să lăsăm deoparte mândria.

A vă cere scuze în mod sincer copiilor dumneavoastră, soţiei dumneavoastră, familiei dumneavoastră sau prietenilor dumneavoastră nu este un semn de slăbiciune, ci de tărie. Faptul de a avea dreptate este mai important pentru dumneavoastră decât să creaţi un mediu plin de grijă, vindecare şi dragoste?

Construiţi poduri, nu le distrugeţi.

Chiar şi atunci când nu sunteţi vinovat – poate mai ales atunci când nu sunteţi vinovat – permiteţi dragostei să cucerească mândria.

Dacă veţi face acest lucru, orice opoziţie cu care vă confruntaţi va trece şi, datorită dragostei pentru Dumnezeu din inimile dumneavoastră, conflictele vor dispărea. Aceste principii privind salvarea relaţiilor sunt valabile pentru noi toţi, indiferent dacă suntem căsătoriţi, divorţaţi sau necăsătoriţi. Cu toţii putem fi salvatori ai familiilor puternice.

Dragi fraţi, în eforturile noastre de a ne salva căsniciile şi familiile, aşa cum face în toate lucrurile, haideţi să urmăm exemplul Celui care ne-a salvat. Salvatorul nostru, ne-a câştigat „[sufletele cu dragoste]”⁸. Isus Hristos este Învăţătorul nostru. Lucrarea Sa este lucrarea noastră. Este o lucrare de salvare şi începe în căminele noastre.

Dragostea din planul salvării este lipsită de egoism şi caută bunăstarea tuturor. Aceasta este dragostea pe care Tatăl Ceresc ne-o poartă.

Pe măsură ce emulăm dragostea Salvatorului, cu siguranţă El ne va binecuvânta şi va face ca eforturile noastre neprihănite de a ne salva căsniciile şi de a ne întări familiile să prospere.

Fie ca Domnul să vă binecuvânteze în eforturile dumneavoastră neobosite şi neprihănite de a vă număra printre cei care salvează. Aceasta este rugăciunea mea, în numele lui Isus Hristos, amin.