Puterea divinităţii

Cu câteva luni înainte de moartea profetului Joseph Smith, el s-a întâlnit cu Cei Doisprezece pentru a discuta despre cele mai mari probleme cu care se confrunta Biserica în acele vremuri dificile. El le-a spus: „Avem nevoie de templu mai mult decât de orice altceva”.¹ Cu siguranţă, astăzi, în aceste vremuri de încercare, fiecare dintre noi şi membrii familiilor noastre avem nevoie de templu mai mult decât de orice altceva.

Am fost profund impresionat de întreaga experienţă pe care am trăit-o în timpul unei dedicări de templu. Mi-a plăcut casa deschisă, mi-a plăcut să întâmpin pe mulţi dintre vizitatorii care au venit să vadă templul, mi-a plăcut sărbătoarea culturală, cu energia şi entuziasmul tinerilor, urmată de minunatele sesiuni de dedicare. Spiritul s-a simţit din plin. Mulţi au fost binecuvântaţi. Şi, apoi, dimineaţa următoare, soţia mea şi cu mine am intrat în bazinul pentru botez pentru a face botezuri în numele câtorva dintre strămoşii noştri. Când am ridicat mâna pentru a începe rânduiala, am fost aproape copleşit de puterea Spiritului. Am înţeles din nou că adevărata putere a templelor se află în rânduieli.

Conform revelaţiei date de Domnul, plenitudinea Preoţiei lui Melhisedec se găseşte în templu şi în rânduielile sale, „deoarece, în ea sunt rânduite cheile sfintei preoţii, astfel încât să primiţi onoare şi slavă”². „De aceea, puterea divinităţii se manifestă în rânduielile ei.”³ Această promisiune v-a fost făcută dumneavoastră şi familiei dumneavoastră.

Responsabilitatea noastră este să „primim” ceea ce Tatăl nostru ne oferă.⁴ „Pentru că aceluia care primeşte, i se va da mai din belşug, chiar putere”⁵: puterea de a primi tot ceea ce El poate să ne dea şi ne va da – acum şi în eternitate⁶, puterea de a deveni fiii şi fiicele lui Dumnezeu⁷, de a cunoaşte „puterile cerului”⁸, de a vorbi în numele Său⁹ şi de a primi „puterea Spiritului [Său]”¹⁰. Aceste puteri devin disponibile pentru fiecare dintre noi prin intermediul rânduielilor şi legămintelor din templu.

Nefi a văzut zilele noastre în marea sa viziune: „Şi s-a întâmplat că eu, Nefi, am văzut puterea Mielului lui Dumnezeu cum se pogora asupra sfinţilor Bisericii Mielului, precum şi asupra celor care făcuseră legământ cu Domnul, care erau împrăştiaţi pe toată faţa pământului; iar ei erau înarmaţi cu dreptate şi cu puterea lui Dumnezeu în mare slavă”¹¹.

Recent, am avut privilegiul de a mă afla la o casă deschisă în templu împreună cu preşedintele Russell M. Nelson şi familia dânsului, când acesta i-a adunat în jurul altarului pentru pecetluire şi le-a explicat că tot ceea ce facem în Biserică – fiecare adunare, activitate, lecţie şi act de slujire – este pentru a pregăti pe fiecare în parte să vină la templu şi să îngenuncheze la altar pentru a primi toate binecuvântările eterne promise de Tatăl.¹²

Pe măsură ce simţim binecuvântările templului în vieţile noastre, inimile noastre se îndreaptă către membrii familiei noastre, atât către cei vii, cât şi către cei decedaţi.

Recent, am văzut cum trei generaţii ale unei familii au înfăptuit împreună botezuri în numele strămoşilor lor. Chiar şi bunica a participat – deşi i-a fost un pic teamă să se scufunde în apă. Când a ieşit la suprafaţă şi şi-a îmbrăţişat soţul, ea avea lacrimi de bucurie în ochi. Apoi, bunicul şi tatăl s-au botezat reciproc şi pe mulţi dintre nepoţi. Ce bucurie mai mare ar putea simţi împreună o familie? Fiecare templu are alocat un timp anume pentru familii, pentru a vă permite dumneavoastră şi familiei dumneavoastră să petreceţi timp în camera de botez.

Cu puţin timp înainte de a muri, preşedintele Joseph F. Smith a avut o viziune despre mântuirea celor morţi. El ne-a învăţat că cei care se află în lumea spiritelor depind în totalitate de rânduielile pe care noi le facem în numele lor. În scriptură citim: „Morţii care se pocăiesc vor fi mântuiţi prin supunere faţă de rânduielile casei lui Dumnezeu”¹³. Noi înfăptuim rânduielile în numele lor, dar ei fac şi sunt responsabili pentru fiecare legământ asociat fiecărei rânduieli. Cu siguranţă, vălul este subţire pentru noi şi este complet dat la o parte pentru ei în templu.

Atunci, care este responsabilitate noastră de a lua parte la această lucrare atât ca membru care participă la rânduieli, cât şi ca lucrători? Profetul Joseph Smith i-a învăţat pe sfinţi în anul 1840 că „trebuie făcute eforturi considerabile şi sunt necesare mijloace – şi, pentru că lucrarea trebuie grăbită în neprihănire, este potrivit ca sfinţii să cântărească, în mintea lor… importanţa acestor lucruri, cu toate implicaţiile lor, şi apoi să ia măsurile necesare pentru a le duce la îndeplinire; şi, înarmându-se cu mult curaj, să hotărască să facă tot ce pot şi să manifeste atât de mult interes ca şi cum întreaga lucrare ar depinde numai de ei”¹⁴.

În Apocalipsa, citim:

„Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare?

Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sângele Mielului.

Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie, îşi va întinde peste ei cortul Lui”¹⁵.

Nu puteţi să-i vedeţi cu ochiul minţii pe cei care slujesc în templu azi?

Sunt peste 120.000 de lucrători care înfăptuiesc rânduieli în cele 150 de temple din întreaga lume aflate în funcţiune. Totuşi, există ocazii pentru ca mai mulţi să aibă parte de această dulce experienţă. Când preşedintele Gordon B. Hinckley a anunţat conceptul mai multor temple mici construite în întreaga lume, el s-a gândit că „toţi lucrătorii care înfăptuiesc rânduieli vor fi oameni din acele locuri care vor sluji în moduri diferite în episcopiile şi ţăruşii lor”¹⁶. De obicei, lucrătorii sunt chemaţi să slujească timp de doi sau trei ani, având posibilitatea să-şi extindă perioada de slujire. Nu se doreşte ca, odată ce ai fost chemat, să slujeşti cât de mult poţi. Mulţi lucrători care au slujit o perioadă mare iau cu ei dragostea pentru templu atunci când sunt eliberaţi şi permit altor lucrători noi să slujească.

În urmă cu aproape 100 de ani, apostolul John A. Widtsoe ne-a învăţat: „Avem nevoie de mai mulţi lucrători pentru a înfăptui această lucrare minunată… Avem nevoie de mai mulţi convertiţi, de toate vârstele, pentru a lucra în templu… A sosit timpul, în cadrul acestei noi mişcări privind templele, să îi facem pe toţi oamenii, de toate vârstele, să slujească… Munca în templu aduce beneficii atât celor tineri şi activi, cât şi celor în vârstă, care au lăsat în urma lor multe dintre poverile vieţii. Tânărul băiat are nevoie de locul său în templu, chiar mai mult decât tatăl sau bunicul său, care sunt căliţi de experienţele vieţii, şi tânăra fată, care abia îşi începe viaţa, are nevoie de spiritul, de influenţa şi de îndrumarea care rezultă din faptul de a participa la înfăptuirea rânduielilor în templu”¹⁷.

În multe temple, preşedinţii de temple urează bun venit misionarilor, tineri băieţi şi tinere fete, recent chemaţi şi înzestraţi pentru a sluji o scurtă perioadă în calitate de lucrători care înfăptuiesc rânduieli înainte de a merge la CPM. Aceşti tineri nu doar că sunt binecuvântaţi ei înşişi să slujească, ci „ei sporesc frumuseţea şi înalţă spiritul tuturor celor care slujesc în templu”¹⁸.

Am rugat un anumit număr de tineri băieţi şi de tinere fete care au slujit în templu înainte şi după misiunile lor să-şi împărtăşească sentimentele. Ei au folosit expresii precum următoarele pentru a descrie experienţa lor din templu:

Când slujesc în templu,

• simt „că sunt mai aproape de Tatăl meu şi de Salvator;

• simt „o pace şi o fericire completă”;

• mă simt ca şi cum aş „fi acasă”;

• simt că primesc „ceva sacru, putere şi tărie”;

• simt „importanţa legămintelor mele sacre”;

• „templul a devenit o parte din mine”;

• „cei cărora le slujim sunt aproape în timpul înfăptuirii rânduielilor”;

• „îmi dă tăria de a rezista ispitelor”;

• „templul mi-a schimbat viaţa pentru totdeauna”¹⁹.

Faptul de a sluji în templu este o experienţă bogată şi puternică pentru oamenii de toate vârstele. Chiar şi câteva cupluri recent căsătorite slujesc împreună. Preşedintele Nelson ne-a învăţat: „Slujirea în templu… este o activitate sublimă pentru o familie”²⁰. Ca lucrători care înfăptuiesc rânduieli, pe lângă faptul că înfăptuiţi rânduieli în numele strămoşilor dumneavoastră, puteţi, de asemenea, să oficiaţi în cadrul rânduielilor înfăptuite în numele lor.

Preşedintele Wilford Woodruff a spus:

„Ce chemare mai mare poate avea un bărbat [sau o femeie] de pe faţa pământului, decât de a avea puterea şi autoritatea de a acţiona şi de a înfăptui rânduieli necesare salvării?…

Deveniţi un instrument în mâinile lui Dumnezeu în procesul de salvare a acelui suflet. Copiilor oamenilor nu le-a fost dat nimic care să egaleze acest lucru”²¹.

Dânsul a mai spus:

„Şoaptele dulci ale Spiritului Sfânt vă vor fi oferite [dumneavoastră] şi comorile Cerului şi comuniunea cu îngerii vor fi adăugate din când în când”²².

„Acest lucru merită toate sacrificile pe care dumneavoastră sau eu le putem face în cei câţiva ani pe care îi petrecem aici în viaţa muritoare”²³.

Recent, preşedintele Thomas S. Monson ne-a amintit că „binecuvântările din templu sunt nepreţuite”²⁴. „Niciun sacrificiu nu este prea mare.”²⁵

Mergeţi la templu. Mergeţi des. Mergeţi cu şi pentru familia dumneavoastră. Mergeţi şi ajutaţi-i şi pe alţii să meargă.

„Cine sunt cei înveşmântaţi în alb?” Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, dumneavoastră sunteţi – dumneavoastră, care aţi primit rânduielile templului, care aţi ţinut legămintele dumneavoastră făcând chiar sacrificii, care îi ajutaţi pe membrii familiei dumneavoastră să găsească binecuvântările slujirii în templu şi care îi ajutaţi pe alţii în tot acest timp. Vă mulţumesc pentru slujirea dumneavoastră. Depun mărturie că fiecare templu este casa Sa sfântă şi sacră şi că, înăuntru, fiecare dintre noi poate învăţa şi cunoaşte puterile divinităţii, în numele lui Isus Hristos, amin.