O generație care să reziste păcatului

În urmă cu un an și jumătate, președintele Russel M. Nelson a vorbit despre nevoia de „a învăța și a ajuta la creşterea unei generaţii care să reziste păcatului”¹. Acea expresie – „o generație care să reziste păcatului” – mi-a atins o coardă spirituală profundă.

Îi onorăm pe copiii care se străduiesc să ducă o viață pură și supusă. Am văzut tăria multor copii din întreaga lume. Ei rămân loiali, „neclintiți și nestrămutați”² într-o varietate de împrejurări și medii înconjurătoare dificile. Acești copii își înțeleg identitatea divină, simt dragostea Tatălui Ceresc pentru ei și caută să se supună voinței Lui.

Totuși, există copii cărora le este greu să stea „neclintiți și nestrămutați” și ale căror minți delicate sunt rănite.³ Ei sunt atacați din toate părțile de „săgețile de foc ale [dușmanului]” și au nevoie de întărire și sprijin.⁴ Ei reprezintă o motivație extraordinară pentru noi să ne implicăm și să purtăm un război împotriva păcatului în efortul de a-i aduce pe copiii noștri la Hristos.

Ascultați cuvintele vârstnicului Bruce R. McConkie din urmă cu aproape 43 de ani:

„În calitate de membri ai Bisericii, suntem angajați într-un conflict puternic. Suntem în război. Ne-am alăturat cauzei lui Hristos de a lupta împotriva lui Lucifer… 

Marele război care ne împresoară și care, din păcate, duce multe suflete în rătăcire, unele, fără cale de întoarcere, nu este ceva nou…

În acest război, nu sunt și nu pot fi persoane neutre”⁵.

Astăzi, războiul continuă cu mai multă intensitate. Bătălia ne cuprinde pe toți, iar copiii noștri se află în primele rânduri înfruntând forțele opoziției. Prin urmare, nevoia este tot mai mare să ne întărim strategiile spirituale.

Faptul de a-i întări pe copii să reziste păcatului este o responsabilitate și o binecuvântare pentru părinți, bunici, membri ai familiei, învățători și conducători. Cu toții avem responsabilitatea de a ajuta. Totuși, Domnul i-a instruit, în mod anume, pe părinți să-și învețe copiii „să înțeleagă doctrina pocăinței, a credinței în Hristos, Fiul Dumnezeului [Celui] Viu, și a botezului și a darului Duhului Sfânt” și „să se roage și să umble în dreptate înaintea Domnului”⁶.

Cum „să [ne creștem] copiii în lumină și în adevăr”⁷ poate fi o întrebare grea deoarece este diferit pentru fiecare familie și pentru fiecare copil, dar Tatăl Ceresc ne-a dat instrucțiuni universale care ne vor ajuta. Spiritul ne va inspira să știm cele mai eficiente moduri de a-i vaccina, din punct de vedere spiritual, pe copiii noștri.

Pentru început, este esențial să avem o viziune asupra importanței acestei responsabilități. Trebuie să înțelegem identitatea şi scopurile noastre divine – şi pe ale lor – înainte să-i putem ajuta pe copiii noştri să vadă cine sunt şi de ce sunt aici. Trebuie să îi ajutăm să ştie fără îndoială că sunt fii şi fiice ai unui Tată Ceresc iubitor şi că El are aşteptări divine din partea lor.

În al doilea rând, înțelegerea doctrinei pocăinței este esențială pentru a deveni rezistenți în fața păcatului. A rezista păcatului nu înseamnă a fi fără de păcat, dar implică faptul de a ne pocăi continuu, de a fi vigilenți și demni. Poate că rezistența la păcat vine ca o binecuvântare în urma împotrivirii repetate în fața păcatului. După cum a spus Iacov: „Împotriviți-vă diavolului, şi el va fugi de la voi”⁸.

Tinerii războinici „erau nespus de viteji și curajoși… ; dar iată, aceasta nu era totul – ei erau… adevăraţi oricând, în orice lucru li se încredinţa lor. Da… ei au fost învăţaţi să ţină poruncile lui Dumnezeu şi să păşească [drept] înaintea Lui”⁹. Aceşti tineri au mers la război împotriva adversarilor lor având drept arme virtuți asemănătoare celor ale lui Hristos. Preşedintele Thomas S. Monson ne-a amintit: „cu toţii trebuie să fim curajoşi mereu. În fiecare zi a vieţii noastre, avem nevoie de curaj – nu doar în momentele importante, ci, mai des, atunci când luăm decizii sau reacţionăm în anumite împrejurări în care ne aflăm”¹⁰.

Copiii noștri se îmbracă cu armură spirituală când îşi creează obiceiuri personale zilnice specifice ucenicilor. Poate că subestimăm abilitățile copiilor de a înțelege conceptul uceniciei zilnice. Preşedintele Henry B. Eyring ne-a sfătuit să „începem devreme și să fim consecvenți”¹¹. Așadar, a treia cheie în a-i ajuta pe copii să reziste păcatului este să începem la o vârstă fragedă să le insuflăm, cu dragoste, doctrine şi principii de bază ale Evangheliei – din scripturi, Articolele de credinţă, broşura Pentru întărirea tineretului, cântece de la Societatea Primară, imnuri şi mărturiile noastre – care îi vor conduce pe copii spre Salvator.

Crearea de obiceiuri consecvente de a se ruga, a studia din scripturi, a desfăşura seara în familie şi a preaslăvi întreaga zi de sabat duce la integritate, consecvență și valori morale puternice – cu alte cuvinte, integritate spirituală. În lumea de astăzi în care integritatea aproape a dispărut, copiii noştri merită să înţeleagă ce este integritatea adevărată şi de ce este atât de importantă – în special în timp ce îi pregătim să facă legăminte sacre la botez și în templu și să le respecte. Predicați Evanghelia Mea ne învață: „Ținerea angajamentelor îi pregătește pe oameni [inclusiv pe cei mai tineri] să facă și să țină legăminte sacre”¹².

Vârstnicul Jeffrey R. Holland ne-a învăţat: „Când vorbim despre ținerea legămintelor, vorbim despre cel mai important lucru din viața muritoare”¹³. Există o putere neobișnuită în faptul de a face și a ține legăminte cu Tatăl nostru Ceresc. Dușmanul știe acest lucru, deci a încurcat în mințile multor oameni conceptul legămintelor¹⁴. O altă cheie pentru a crea o generație care să reziste păcatului este faptul de a-i ajuta pe copii să înțeleagă, să facă și să țină legăminte.

Cum îi pregătim pe copiii noștri să facă și să țină legăminte sacre pe măsură ce intră și înaintează pe cărarea legămintelor? Îi învățăm pe copii să facă și să țină promisiuni simple când sunt mici și aceasta îi va responsabiliza să țină legăminte sacre mai târziu.

Permiteţi-mi să vă împărtăşesc un exemplu simplu: În cadrul unei seri în familie, tatăl a întrebat: „Cum ne înțelegem ca familie?” Lizzie în vârstă de cinci ani s-a plâns că fratele ei mai mare, Kevin, o tachina prea mult și îi rănea sentimentele. Kevin a recunoscut, fără tragere de inimă, că Lizzie avea dreptate. Mama lui Kevin l-a întrebat ce putea face să se înțeleagă mai bine cu sora lui. Kevin s-a gândit și a hotărât că-i va promite lui Lizzie că nu o va mai tachina o zi întreagă.

La sfârșitul zilei următoare, când s-au adunat cu toții să spună rugăciunea în familie, tatăl lui Kevin l-a întrebat pe Kevin cum se descurcase. Răspunsul lui Kevin a fost: „Tată, mi-am ținut promisiunea!”. Lizzie a aprobat bucuroasă și familia l-a felicitat pe Kevin.

Apoi, mama lui Kevin a sugerat că, dacă a reușit să-și țină promisiunea o zi, de ce nu ar putea să încerce două zile? Kevin a fost de acord să încerce din nou. După cele două zile, Kevin a reușit să-și țină promisiunea și Lizzie a fost și mai recunoscătoare! Când tatăl lui l-a întrebat de ce își ținea promisiunea atât de bine, Kevin a spus: „Mi-am ținut promisiunea pentru că așa am spus că voi face”.

Un șir de promisiuni mărunte, care sunt respectate duce la integritate. Pentru copii, practicarea constantă a ținerii promisiunilor este o pregătire spirituală pentru a intra în legământul botezului și al darului Duhului Sfânt, prin care fac legământ să-L slujească pe Dumnezeu şi să țină poruncile Lui.¹⁵ Promisiunile și legămintele sunt inseparabile.

Învățăm din Cartea lui Daniel despre Șadrac, Meșac și Abed-Nego, care au refuzat să preaslăvească idolul împăratului Nebucadnețar.¹⁶  Împăratul i-a avertizat că, dacă nu se vor supune, vor fi aruncați într-un cuptor aprins. Ei au refuzat și au spus:

„Iată, Dumnezeul nostru, Căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins… 

Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi”¹⁷.

„Și chiar de nu”. Gândiţi-vă ce înseamnă aceste patru cuvinte și ce legătură au cu ținerea legămintelor. Acești trei tineri nu se supuneau doar cu condiția de a fi eliberați. Chiar de nu ar fi fost eliberați, ei și-ar fi ținut promisiunea pe care o făcuseră Domnului deoarece așa au spus că vor face. Ținerea legămintelor nu este condiționată niciodată de situația în care ne aflăm. Acești trei tineri, la fel ca războinicii curajoși, sunt, pentru copiii noștri, exemple minunate de oameni care au rezistat păcatului.

Cum se aplică aceste exemple în căminele și familiile noastre? Îi ajutăm pe copii să guste reușita bucățică cu bucățică, „rând după rând, precept după precept”¹⁸. Pe măsură ce își țin promisiunile, ei simt Spiritul în viața lor. Vârstnicul Joseph B. Wirthlin ne-a învăţat că „cea mai mare recompensă a integrității este însoțirea constantă a Duhului Sfânt”¹⁹. Apoi, încrederea copiilor noștri „va crește puternic în prezența lui Dumnezeu”²⁰. Din fântâna integrității, izvorăște o generație puternică, care rezistă păcatului.

Dragi frați și surori, țineți-vă copilașii aproape – atât de aproape încât să vă vadă comportamentul religios zilnic şi să observe cum vă ţineţi promisiunile şi legămintele. „Copiii sunt imitatori foarte buni, așa că daţi-le ceva foarte bun de imitat.”²¹ Noi, cu adevărat, învățăm și creștem pentru Domnul o generație care să reziste păcatului, pomisiune după promisiune și legământ după legământ.

Depun mărturie că Isus Hristos conduce această Biserică. Pe măsură ce îi învățați, îi îndrumați și îi iubiți pe copii în modul Salvatorului, puteți primi revelație personală care vă va ajuta în creșterea și pregătirea unor copii viteji care să reziste păcatului. Mă rog să-i auzim pe copiii noștri repetând cuvintele lui Nefi: „Vrei să mă faci să mă cutremur la apariția păcatului?”²² Depun mărturie că Salvatorul nostru a ispăşit pentru păcatele lumii²³ – deoarece aşa a spus că va face şi deoarece ne iubeşte mai mult decât noi, simpli muritori, putem înţelege²⁴ – deoarece așa a spus că va face. În numele lui Isus Hristos, amin.