Dorința puternică de a ne duce acasă

Cu aproape un secol în urmă, membrii unei familii din Oregon își petreceau vacanța în Indiana – la peste 3.200 de kilometri depărtare – când l-au pierdut pe Bobbie, preaiubitul lor câine. Disperați, membrii familiei au căutat câinele peste tot, însă fără succes. Bobbie n-a putut fi găsit.

Cu inima frântă, au călătorit către casă, fiecare kilometru parcurs îndepărtându-i de câinele lor drag.

După șase luni, membrii familiei au fost șocați să-l găsească pe Bobbie pe treptele casei lor din Oregon. „Murdar, slab, cu labele rănite până la os – se părea că [el] mersese pe jos întreaga distanță… singur”¹. Povestea lui Bobbie a captat atenția oamenilor de pe tot cuprinsul Statelor Unite, iar el a devenit cunoscut ca fiind Bobbie, câinele minune.

Bobbie nu este singurul animal al cărui simț de orientare și instinct de a ști unde îi este casa nu au putut fi explicate de oamenii de știință. Unele grupuri de fluturi Monarh migrează 4.800 de kilometri în fiecare an către climate în care să poată supraviețui. Țestoasele Dermochelyidae traversează Oceanul Pacific din Indonezia până pe litoralul californian. Balenele cu cocoașă înoată din apele reci ale Polului Nord și Polului Sud până la Ecuator și înapoi. Poate și mai incredibil, chira arctică zboară de la Cercul polar arctic către Antarctica și înapoi în fiecare an, aproximativ 97.000 de kilometri.

Când oamenii de știință studiază acest comportament fascinant, adresează întrebări, cum ar fi: „Cum știu unde să se ducă?”, „Cum învață fiecare generație consecutivă acest comportament?”.

Când citesc despre acest instinct puternic al animalelor, nu pot să nu mă întreb: „Este posibil ca ființele omenești să aibă o dorință puternică asemănătoare – un sistem de îndrumare lăuntric, dacă doriți – care să le atragă spre căminul lor ceresc?”.

Eu cred că fiecare bărbat, fiecare femeie și fiecare copil a simțit chemarea cerului la un anumit moment în viața sa. Adânc înăuntrul nostru, se găsește dorința puternică de a ajunge cumva dincolo de văl și de a ne îmbrățișa Părinții Cerești pe care, odată, i-am cunoscut și i-am prețuit.

Este posibil ca unii să înăbușe această dorință și să-și amorțească sufletul față de chemarea ei. Dar cei care nu sting această lumină lăuntrică pot începe o călătorie incredibilă – o migrațiune minunată către climate cerești.

Mesajul sublim al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă este acela că Dumnezeu este Tatăl nostru, că Lui Îi pasă de noi și că există o cale de a ne întoarce la El.

Dumnezeu vă cheamă.

Dumnezeu vă cunoaște fiecare gând, tristețile și cele mai mari speranțe. Dumnezeu știe numeroasele ocazii în cale L-ați căutat. Numeroasele ocazii în care ați simțit bucurie nemărginită. Numeroasele ocazii în care ați plâns simțindu-vă singuri. Numeroasele ocazii în care v-ați simțit neajutorați, confuzi sau mânioși.

Totuși, indiferent de trecutul dumneavoastră – dacă ați șovăit, dacă ați eșuat, dacă aveți inima zdrobită, dacă vă simțiți plini de amărăciune, trădați sau învinși – să știți că nu sunteți singuri. Dumnezeu tot vă cheamă.

Salvatorul Își întinde mâna către dumneavoastră. Și, la fel cum a făcut cu acei pescari care au stat cu mult timp în urmă pe țărmurile Mării Galileii, El vă spune cu dragoste infinită: „Veniți după Mine”².

Dacă veți dori să-L auziți, El vă va vorbi chiar astăzi.

Când mergeți pe calea uceniciei – când vă deplasați către Tatăl Ceresc – există ceva înăuntrul dumneavoastră care va confirma că ați auzit chemarea Salvatorului și că v-ați îndreptat inima către lumină. Vă va spune că sunteți pe calea cea dreaptă și că vă întoarceți acasă.

Încă de la începutul timpului, profeții lui Dumnezeu i-au îndemnat pe oamenii din zilele lor să „[asculte] de glasul Domnului, Dumnezeului [lor], păzind poruncile și rânduielile Lui… [și să se întoarcă la El] din toată inima [lor] și din tot sufletul [lor]”³.

Scripturile ne oferă o mie de motive pentru care ar trebui să facem astfel.

Permiteți-mi astăzi să vă ofer două motive pentru care ar trebui să ne întoarcem la Domnul.

Primul: viața dumneavoastră va fi mai bună.

Al doilea: Dumnezeu vă va folosi pentru a face mai bună viața altora.

Depun mărturie că, atunci când ne începem sau ne continuăm incredibila călătorie care duce la Dumnezeu, viața noastră va fi mai bună.

Aceasta nu înseamnă că în viață nu vom avea parte de tristețe. Cu toții știm despre ucenici credincioși ai lui Hristos care au avut parte de tragedii și nedreptăți – Isus Hristos Însuși a suferit mai mult decât oricine. Așa cum Dumnezeu face „să răsară soarele… peste cei răi și peste cei buni”, tot așa El permite ca adversitatea să-i pună la încercare pe cei drepți și pe cei nedrepți.⁴ De fapt, uneori se pare că viața noastră este mai grea deoarece încercăm să trăim potrivit credinței noastre.

Nu, faptul de a-L urma pe Salvator nu vă va îndepărta toate încercările. Dar va îndepărta barierele dintre dumneavoastră și ajutorul pe care Tatăl dumneavoastră Ceresc dorește să vi-l ofere. Dumnezeu va fi cu dumneavoastră. El vă va îndruma pașii. El va merge lângă dumneavoastră și chiar vă va duce în brațe când veți avea cea mai mare nevoie.

Veți avea parte de rodul sublim al Duhului: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine [și] credincioșia”⁵.

Aceste roade spirituale nu sunt rezultatul unei prosperități vremelnice, al unui succes sau al unui noroc vremelnic. Ele rezultă când Îl urmăm pe Salvator și pot fi ajutoarele noastre credincioase chiar și în mijlocul celor mai întunecate furtuni.

Focurile și tumulturile vieții muritoare pot fi amenințătoare și înfricoșătoare, însă cei care își îndreaptă inima către Dumnezeu vor fi înconjurați de pacea Sa. Bucuria lor nu se va diminua. Nu vor fi abandonați sau uitați.

„Încrede-te în Domnul din toată inima ta”, ne învață scripturile, „și nu te bizui pe înțelepciunea ta. Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările”⁶.

Cei care dau ascultare chemării lăuntrice și-L caută pe Dumnezeu, cei care se roagă, cred și merg pe calea pe care Salvatorul a pregătit-o – chiar dacă se poticnesc uneori de-a lungul cărării – au parte de asigurarea consolatoare că „toate lucrurile vor conlucra spre binele [lor]”⁷.

Căci Dumnezeu „dă tărie celui obosit, și mărește puterea celui ce cade în leșin”⁸.

„Căci cel neprihănit de șapte ori cade, și se ridică.”⁹

Iar Domnul, în bunătatea Sa, întreabă:

Doriți să aveți parte de bucurie trainică?

Doriți să simțiți în inimă pacea care întrece priceperea?¹⁰

Atunci, îndreptați-vă sufletul către lumină.

Începeți-vă minunata călătorie către casă.

Dacă faceți astfel, viața dumneavoastră va fi mai bună, mai fericită și va avea un scop precis.

De-a lungul călătoriei dumneavoastră înapoi la Tatăl Ceresc, vă veți da seama în scurt timp că această călătorie nu are de-a face doar cu faptul de a vă concentra asupra propriei vieți. Nu, această cale vă va face, în mod inevitabil, să deveniți o binecuvântare în viața altor copii ai lui Dumnezeu – frații și surorile dumneavoastră. Și, lucrul interesant despre această călătorie este acela că, atunci când Îi slujiți lui Dumnezeu, când vă îngrijiți și vă ajutați aproapele, veți observa un mare progres în propria viață, în moduri pe care nu vi le-ați putea imagina vreodată.

Poate că nu vă considerați atât de utili; poate că nu vă considerați o binecuvântare în viața cuiva. Adesea, când ne privim, ne vedem doar limitele și deficiențele. Am putea crede că trebuie să fim cumva „mai mult” pentru ca Dumnezeu să ne folosească – mai inteligenți, mai înstăriți, mai carismatici, mai talentați, mai spirituali. Binecuvântările nu vor veni într-o măsură atât de mare ca urmare a abilităților dumneavoastră, ci ca urmare a alegerilor dumneavoastră. Iar Dumnezeul universului va lucra în și prin dumneavoastră, sporind eforturile dumneavoastră umile depuse pentru scopurile Sale.

Lucrarea Sa a progresat mereu pe baza următorului principiu important: „Din lucrurile mici iese ceea ce este mare”¹¹.

Când scria sfinților din Corint, apostolul Pavel a observat că nu mulți dintre ei erau considerați înțelepți după standardele lumești. Dar acel lucru nu a contat, căci „Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari”¹².

Istoria privind lucrarea lui Dumnezeu este plină de oameni care s-au considerat nepotriviți. Însă, ei au slujit cu umilință bizuindu-se pe harul lui Dumnezeu și pe promisiunea Sa: „Brațele lor vor fi brațul Meu și Eu voi fi scutul… lor… și ei vor lupta bărbătește pentru Mine… și… [Eu] îi voi apăra”¹³.

Astă vară, familia noastră a avut minunata ocazie de a vizita, în estul Statelor Unite, unele locuri istorice de la începuturile Bisericii. Într-un mod special, am retrăit istoria acelor vremuri. Oameni despre care am citit atât de mult – oameni precum Martin Harris, Oliver Cowdery și Thomas B. Marsh – au devenit mult mai reali pentru mine când am mers pe unde ei au mers și am cugetat la sacrificiile pe care le-au făcut pentru a clădi împărăția lui Dumnezeu.

Ei au avut multe trăsături care le-au permis să aibă o contribuție însemnată la restaurarea Bisericii lui Isus Hristos. Dar, în același timp, au fost oameni cu slăbiciuni și imperfecți – la fel cum suntem dumneavoastră și cu mine. Unii au fost în dezacord cu profetul Joseph Smith și s-au îndepărtat de Biserică. Ulterior, mulți dintre aceștia au simțit o schimbare în inimă, s-au umilit și au avut, din nou, parte de înfrățire cu sfinții.

Este posibil să avem tendința de a-i judeca pe acești frați și pe alți membri ca ei. Am putea spune: „Eu nu l-aș fi abandonat niciodată pe profetul Joseph”.

Chiar dacă acest lucru ar fi adevărat, nu știm, cu adevărat, cum era să trăiești în acea vreme, în acele circumstanțe. Nu, nu erau perfecți, dar cât de încurajator este faptul de a ști că Dumnezeu a putut să-i folosească și așa. El le cunoștea punctele forte și slăbiciunile și le-a oferit extraordinara ocazie de a-și aduce contribuția cu o strofă sau un refren la gloriosul imn al restaurării.

Cât de încurajator este faptul de a ști că, deși noi suntem imperfecți, dacă inima noastră este îndreptată către Dumnezeu, El va fi generos și bun și ne va folosi pentru scopurile Sale!

Cei care-L iubesc pe Dumnezeu și-și iubesc aproapele, care-I slujesc lui Dumnezeu și care-și slujesc aproapele și se implică, dând dovadă de umilință și în mod activ, în lucrarea Sa vor vedea lucruri minunate care vor avea loc în viața lor și în viața celor pe care-i iubesc.

Uși care păreau închise se vor deschide.

Îngeri vor merge înaintea lor și vor pregăti calea.

Indiferent de statutul dumneavoastră în comunitate sau în Biserică, Dumnezeu vă va folosi, dacă sunteți dornici. El vă va amplifica dorințele neprihănite și va transforma faptele pline de compasiune pe care le semănați într-o recoltă bogată de bunătate.

Suntem, fiecare în parte, „străini și călători”¹⁴ în această lume. În multe aspecte, suntem departe de casă. Dar aceasta nu înseamnă că trebuie să ne simțim pierduți sau singuri.

Preaiubitul nostru Tată din Cer ne-a dat lumina lui Hristos. Și, adânc în fiecare dintre noi, un imbold ceresc ne îndeamnă să ne îndreptăm ochii și inima către El în timp ce călătorim înapoi către căminul nostru celestial.

Aceasta necesită efort. Nu puteți ajunge acolo fără să vă străduiți să învățați despre El, să înțelegeți învățăturile Sale, să le puneți în practică în mod serios și să înaintați pas cu pas.

Nu, viața nu este o mașină care se conduce singură. Nu este un avion pus pe pilot automat.

Nu puteți să plutiți, pur și simplu, pe apele vieții și să credeți că veți fi duși de curent acolo unde sperați să ajungeți într-o bună zi. Calitatea de ucenic implică dorința noastră de a înota împotriva curentului, când este necesar.

Nimeni altcineva nu este responsabil de călătoria dumneavoastră. Salvatorul vă va ajuta și va pregăti calea înaintea dumneavoastră, însă angajamentul de a-L urma și de a ține poruncile Sale trebuie să vină din partea dumneavoastră. Aceasta este propria dumneavoastră responsabilitate, propriul privilegiu.

Aceasta este marea dumneavoastră aventură.

Vă rog să dați ascultare chemării Salvatorului dumneavoastră!

Urmați-L!

Domnul a întemeiat Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă pentru a vă ajuta cu acest angajament de a-I sluji lui Dumnezeu și aproapelui dumneavoastră. Scopul ei este de a încuraja, a preda, a înălța și a inspira. Această Biserică minunată vă oferă ocazii de a da dovadă de compasiune, de a-i ajuta pe alții, de a reînnoi și de a ține legăminte sacre. Are menirea de a vă binecuvânta viața și de a vă îmbunătăți căminul, comunitatea și națiunea.

Veniți, alăturați-vă nouă și încredeți-vă în Domnul! Împrumutați-vă talentele lucrării Sale minunate. Ajutați, încurajați, vindecați și sprijiniți-i pe toți cei care doresc să simtă și să dea ascultare dorinței puternice de a se duce la casa noastră cerească. Fie ca noi să ne unim în această călătorie glorioasă către climate cerești!

Evanghelia este un mesaj glorios de speranță, fericire și bucurie. Este calea care ne duce acasă.

Când acceptăm Evanghelia cu credință și o punem în practică în fiecare zi și în fiecare clipă, ne vom apropia mai mult de Dumnezeul nostru. Viața noastră va fi mai bună, iar Domnul ne va folosi în moduri remarcabile pentru a-i binecuvânta pe cei din jurul nostru și pentru a îndeplini scopurile Sale eterne. Despre aceasta depun mărturie și vă las binecuvântarea mea, în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.