Rămâneți în Dumnezeu şi reparați fisura

Trebuie să ne aprofundăm continuu cunoașterea despre Tatăl Ceresc și supunerea față de El. Legătura noastră cu El este eternă. Noi suntem copiii Săi preaiubiți și acest lucru nu se va schimba. Cum vom accepta din toată inima invitația Sa de a ne apropia de El și, astfel, de a ne bucura de binecuvântările pe care El dorește cu putere să ni le ofere în această viață și în lumea care va veni?

Domnul i-a spus lui Israel din vechime și ne spune și nouă: „Te iubesc cu o iubire veșnică; de aceea îți păstrez bunătatea Mea”¹. Exprimând în cuvintele Tatălui, El ne spune, de asemenea: „Tu vei rămâne în Mine și Eu în tine; de aceea, mergi cu Mine”². Avem suficientă încredere în El, astfel încât să rămânem în El și să mergem cu El?

Suntem aici, pe acest pământ, pentru a învăța și a crește și cea mai însemnată învățătură și cea mai însemnată creștere vor veni din legătura noastră prin legământ cu Tatăl Ceresc şi Isus Hristos. Legătura noastră plină de credință cu Ei ne oferă cunoaștere, dragoste, putere și capacitate de a sluji divine.

„Noi avem responsabilitatea de a învăța tot ceea ce ne-a revelat Dumnezeu despre El Însuși”³. Trebuie să înțelegem că Dumnezeu Tatăl L-a îndrumat pe Fiul Său, Isus Hristos, să creeze pământul pentru creșterea noastră, că Tatăl Ceresc L-a dat pe Fiul Lui, pentru a îndeplini cerințele dreptății pentru salvarea noastră și că puterea preoției Tatălui și Biserica adevărată a Fiului, cu rânduielile necesare, au fost restaurate pentru ca noi să fim binecuvântați. Puteţi simţi profunzimea dragostei prezente în fiecare parte a pregătirilor Lor pentru bucuria și creșterea noastră? Trebuie să știm că planul salvării întocmit de Tatăl Ceresc prevede ca noi să ne supunem legilor și rânduielilor Evangheliei și să dobândim viață eternă și, astfel, să devenim așa cum este Dumnezeu.⁴ Aceasta este fericirea adevărată și de durată pe care ne-o oferă Tatăl Ceresc. Nu există altă fericire adevărată și de durată.

Încercările noastre ne pot face să ne îndepărtăm de la această cale a fericirii. Putem pierde legătura noastră cu Dumnezeu bazată pe încredere, dacă încercările ne distrag atenția și nu ne fac să fim umili și să îngenunchem în rugăciune.

Aceste versuri simple ne îndeamnă să ne evaluăm prioritățile:

Dragi surori, ce contează pentru dumneavoastră? Care lucruri sunt durabile pentru dumneavoastră? Lucrurile care au o valoare durabilă pentru Tatăl sunt acelea de a învăța de la El, de a fi umili și de a fi mai supuși față de El prin experiențele pe care le trăim pe pământ. El vrea ca noi să ne schimbăm egoismul în slujire, temerile în credință. Aceste lucruri durabile pot fi o încercare extrem de grea pentru noi.

Acum, cu limitele noastre din viața muritoare, Tatăl ne cere să iubim când dragostea este cel mai greu de oferit, să slujim când slujirea este incomodă, să iertăm când iertarea este un lucru pe care nu suntem siguri că îl putem oferi. Cum? Cum vom face aceasta? Noi cerem cu sinceritate ajutorul Tatălui Ceresc, în numele Fiului Său, și facem lucrurile în felul Său, și nu, cu mândrie, în felul nostru.

Imagine

Vas pentru apă

Mi-am dat seama de mândria mea când președintele Ezra Taft Benson a vorbit despre curățarea interiorului vasului.⁶ Mi-am imaginat că sunt un vas. Cum puteam să scot reziduul mândriei din vasul meu? Să ne silim singuri să avem umilință și să încercăm să ne obligăm să-i iubim pe alții este nesincer, nu are rost și, pur și simplu, nu are efect. Păcatele noastre și mândria noastră creează o fisură – sau o breșă – între noi și sursa întregii dragoste, Tatăl nostru Ceresc.

Numai ispășirea Salvatorului ne poate curăța de păcatele noastre și poate închide acea breșă sau acea fisură.

Dorim să fim înconjurați de brațele dragostei și îndrumării Tatălui nostru Ceresc și, astfel, punem voința Sa pe primul loc și, cu o inimă frântă, stăruim ca Hristos să reverse șuvoaie de apă limpede în vasul nostru. La început, poate veni picătură cu picătură, dar, pe măsură ce căutăm, cerem și ne supunem, va veni din abundență. Această apă vie va începe să ne umple și, debordând de dragostea Sa, putem deșerta vasul sufletului nostru și putem să-i împărțim conținutul cu alții care sunt însetați de vindecare, speranță și acceptare. Când vasul nostru devine curat pe dinăuntru, relațiile noastre pământești încep să se vindece.

Este nevoie să ne sacrificăm dorințele personale pentru a face loc planurilor eterne ale lui Dumnezeu. Salvatorul, care vorbește în numele Tatălui, ne roagă: „Apropiați-vă de Mine și am să Mă apropii de voi”⁷. Să ne apropiem de Tatăl poate însemna să învățăm din adevărul Său cu ajutorul scripturilor, să urmăm sfaturile profeților și să ne străduim să urmăm în totalitate voința Sa.

Înțelegem noi că Hristos are puterea să ne aducă în înfrățire plină de iubire cu Tatăl și cu ceilalți? El, prin puterea Duhului Sfânt, ne poate oferi înțelegerea profundă de care avem nevoie în ceea ce privește relațiile.

Un învățător la Societatea Primară mi-a povestit despre o experiență emoționantă pe care a trăit-o împreună cu clasa sa de băieți în vârstă de 11 ani. Unul dintre ei, pe care îl voi numi Jimmy, era un singuratic și nu era cooperant în clasă. Într-o duminică, învățătorul a fost inspirat să nu mai predea lecția pe care o pregătise și să spună de ce îl iubea pe Jimmy. El a vorbit despre recunoștința sa și încrederea sa în acest tânăr băiat. Apoi, învățătorul i-a rugat pe membrii clasei să-i spună lui Jimmy ce apreciau la el. Pe măsură ce membrii clasei, unul câte unul, i-au spus lui Jimmy de ce era special pentru ei, băiatul și-a aplecat capul și lacrimi au început să se rostogolească pe obrajii săi. Învățătorul și membrii clasei au clădit un pod spre inima singuratică a lui Jimmy. Dragostea pură, exprimată cu sinceritate, le dă speranță și valoare celorlalți. Eu numesc acest lucru „repararea fisurii sau a breșei”.

Probabil că viața noastră într-o lume premuritoare plină de dragoste a determinat dorința noastră de dragoste sinceră, de durată aici, pe pământ. Suntem destinați de Divinitate să oferim dragoste și să fim iubiți, și cea mai profundă dragoste vine atunci când suntem una cu Dumnezeu. Cartea lui Mormon ne invită să fim „împăcați cu [Dumnezeu] prin ispășirea lui Hristos”⁸.

Isaia a vorbit despre cei care respectă cu credință legea postului și, astfel, devin cei care repară fisurile pentru urmașii lor. Ei sunt cei care, așa cum promite Isaia, vor „zidi iarăși pe dărâmăturile de mai înainte”⁹. În mod similar, Salvatorul a reparat fisura, sau distanța, dintre noi și Tatăl Ceresc. El, prin mărețul Său sacrificiu ispășitor, asigură calea pentru ca noi să luăm din puterea plină de dragoste a lui Dumnezeu și, apoi, să avem posibilitatea să reparăm „dărâmăturile” din viețile noastre. Vindecarea distanței emoționale dintre noi va necesita ca noi să acceptăm dragostea lui Dumnezeu și să sacrificăm tendințele noastre naturale egoiste și temătoare.

Într-o seară memorabilă, o rudă de-a mea și cu mine ne-am contrazis referitor la o problemă politică. Repede și amănunțit, ea a criticat și demontat comentariile mele, dovedind că greșesc, de la o distanță la care membrii familiei puteau auzi. M-am simțit ridicolă și ignorantă – și, probabil, eram. Când am îngenuncheat să mă rog în acea seară, m-am grăbit să-I explic Tatălui Ceresc cât de dificilă a fost acea rudă! Am vorbit fără întrerupere. Probabil am făcut o pauză în plângerea mea și Duhul Sfânt a avut posibilitatea să-mi capteze atenția, pentru că, spre surprinderea mea, m-am auzit spunând: „Probabil dorești să o iubesc”. Să o iubesc? Am continuat să mă rog, spunând ceva de felul: „Cum pot să o iubesc? Nici nu cred că o plac. Inima mea este împietrită, sentimentele mele sunt rănite. Nu pot s-o fac”.

Apoi, cu siguranță cu ajutorul Spiritului, am avut un nou gând în timp ce am spus: „Dar Tu o iubești, Tată Ceresc. Poți să-mi dai o parte din dragostea Ta pentru ea – astfel încât s-o pot iubi și eu?”. Resentimentele mele s-au atenuat, inima mea a început să se schimbe și am început să o văd diferit pe acea persoană. Am început să-mi dau seama de valoarea ei reală pe care Tatăl Ceresc o vedea. Isaia scrie: „Va lega Domnul vânătăile poporului Său, și va tămădui rana loviturilor lui”¹⁰.

Cu timpul, breșa dintre noi, din fericire, a dispărut. Dar, chiar dacă ea nu ar fi acceptat schimbarea din inima mea, am învățat că, dacă cerem ajutorul Său, Tatăl Ceresc ne ajută să-i iubim chiar și pe cei despre care putem gândi că nu pot fi iubiți. Ispășirea Salvatorului este o conductă de aducțiune prin care curge constant dragostea pură care vine de la Tatăl nostru din Cer. Trebuie să alegem să rămânem în această dragoste pentru a avea caritate pentru toți oamenii.

Când oferim inima noastră Tatălui și Fiului, noi ne schimbăm lumea – chiar dacă circumstanțele din jurul nostru nu se schimbă. Ne apropiem de Tatăl Ceresc și simțim că El acceptă cu blândețe eforturile noastre de a fi ucenici adevărați ai lui Hristos. Discernământul, încrederea și credința noastră cresc.

Mormon ne spune să ne rugăm cu toată puterea inimii să avem această dragoste și ea ne va fi acordată chiar de la sursa ei – Tatăl Ceresc.¹¹ Numai atunci putem să devenim cei care repară fisurile din relațiile pământene.

Dragostea infinită a Tatălui nostru ne ajută să ne întoarcem în slava și bucuria Sa. El L-a dat pe Singurul Său Fiu Născut, Isus Hristos, pentru a repara fisura care se extinde între noi și El. Reîntâlnirea cu Tatăl din Cer este esența dragostei de durată și scopul etern. Trebuie să facem acum legătura cu El pentru a învăța ce contează cu adevărat, pentru a iubi așa cum iubește El și pentru a deveni ca El. Depun mărturie că legătura noastră plină de credință cu Tatăl Ceresc și Salvatorul are o importanță eternă pentru Ei și pentru noi. În numele lui Isus Hristos, amin.