Deținători ai luminii cerești

Uneori, boala spirituală apare ca urmare a păcatului sau rănilor emoționale. Uneori, extenuarea spirituală apare atât de treptat încât cu greu ne putem da seama ce se întâmplă. Asemenea straturilor de roci sedimentare, durerea și suferința spirituale se pot acumula de-a lungul timpului, împovărându-ne spiritul până când sunt prea grele de suportat. De exemplu, acest lucru se poate întâmpla, când responsabilitățile noastre la locul de muncă, acasă și la Biserică devin atât de copleșitoare încât pierdem din vedere bucuria Evangheliei. Putem să ne simțim ca și cum nu mai avem nimic de dăruit sau că respectarea poruncilor pare să fie peste puterea noastră.

Însă, doar pentru că încercările spirituale sunt reale, nu înseamnă că sunt incurabile.

Ne putem vindeca spiritual.

Chiar și cele mai profunde răni spirituale – da, chiar și cele care pot părea incurabile – pot fi vindecate.

Dragii mei prieteni, puterea vindecătoare a lui Isus Hristos nu lipsește în zilele noastre.

Atingerea vindecătoare a Salvatorului poate transforma viața în zilele noastre la fel cum a făcut-o în zilele Sale. Dacă doar avem credință, El ne poate lua de mână, ne poate umple sufletul cu lumină și vindecare cerești și ne poate rosti cuvintele binecuvântate: „«Scoală-te… ridică-ți patul și umblă»”¹.

Indiferent de cauza afecțiunilor noastre spirituale, toate au un lucru în comun: absența luminii divine.

Întunericul reduce capacitatea noastră de a vedea clar. Ne încețoșează capacitatea de a vedea ceea ce, odată a fost limpede și clar. Când suntem în întuneric, suntem mai predispuși să facem alegeri greșite, deoarece nu putem vedea pericolele din calea noastră. Când suntem în întuneric, suntem mai predispuși să ne pierdem speranța, deoarece nu putem vedea pacea și bucuria care ne așteaptă dacă doar continuăm să înaintăm.

Pe de altă parte, lumina ne permite să vedem lucrurile așa cum sunt în realitate. Ne permite să discernem între adevăr și greșeală, între esențial și fără valoare. Când suntem în lumină, putem să facem alegeri drepte bazate pe principii adevărate. Când suntem în lumină, avem „o strălucire perfectă a speranței”², pentru că putem să ne vedem încercările din viața muritoare dintr-o perspectivă eternă.

Vom avea parte de vindecare spirituală pe măsură ce ne îndepărtăm de umbrele lumii și pășim în lumina nepieritoare a lui Hristos.

Cu cât înțelegem mai mult și punem în practică conceptul doctrinar privind lumina, cu atât mai mult ne putem proteja de bolile spirituale care ne chinuie sau ne supără din toate direcțiile; cu atât mai bine putem sluji ca deținători energici, curajoși, iubitori și umili ai preoției sfinte – adevărați slujitori și ucenici ai Împăratului nostru preaiubit și etern.

Isus Hristos a spus: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții”³.

Ce înseamnă aceasta?

Pur și simplu: Cel care îl urmează cu umilință pe Isus Hristos va avea parte de lumina Sa și o va împărtăși. Și, acea lumină va crește până când, în cele din urmă, va disipa chiar și cel mai profund întuneric.

Aceasta înseamnă că există o putere, o influență puternică, ce provine de la Salvator. Emană „din prezența lui Dumnezeu pentru a umple imensitatea spațiului”⁴. Deoarece această putere ne edifică, înalță și iluminează viața, scripturile o numesc adesea lumină, dar este numită, de asemenea, spirit și adevăr.

În Doctrină și legăminte citim: „Cuvântul Domnului este adevăr și orice este adevăr este lumină, și orice este lumină este Spirit, chiar Spiritul lui Isus Hristos”⁵.

Această înțelegere profundă – că lumina este spirit care este adevăr și că această lumină strălucește asupra fiecărui suflet care vine pe lume – este atât importantă, cât și dătătoare de speranță. Lumina lui Hristos luminează și umple sufletul tuturor celor care ascultă de glasul Spiritului.⁶

Lumina lui Hristos umple universul.

Ea umple pământul.

Și poate umple fiecare inimă.

„Dumnezeu nu este părtinitor.”⁷ Lumina Sa este disponibilă tuturor – mic sau mare, bogat sau sărac, privilegiat sau defavorizat.

Dacă vă deschideți mintea și inima pentru a primi lumina lui Hristos și a-L urma cu umilință pe Salvator, veți primi mai multă lumină. Rând după rând, puțin aici și puțin acolo, veți aduna mai multă lumină și adevăr în sufletul dumneavoastră, până când întunericul va fi izgonit din viața dumneavoastră.⁸

Dumnezeu vă va deschide ochii.

Dumnezeu vă va oferi o nouă inimă.

Dragostea, lumina și adevărul lui Dumnezeu vor face ca lucrurile latente să prindă viață și veți începe o viață nouă în Hristos Isus.⁹

Domnul a promis: „Dacă aveți ochiul îndreptat numai către slava Mea, trupurile voastre se vor umple în întregime cu lumină și nu va fi întuneric în voi; și acel trup care este plin de lumină înțelege toate lucrurile”¹⁰.

Aceasta este leacul suprem pentru boala spirituală. Întunericul se risipește în prezența luminii.

Totuși, Dumnezeu nu ne va forța să acceptăm lumina Sa.

Dacă ne obișnuim cu întunericul, este puțin probabil ca în inima noastră să aibă loc schimbări.

Pentru ca schimbarea să aibă loc, trebuie să lăsăm, în mod activ, lumina să intre.

În timpul zborurilor mele, când eram căpitan al unei companii aeriene, în jurul planetei noastre, întotdeauna m-a fascinat frumusețea și perfecțiunea creației lui Dumnezeu. Mi s-a părut, în mod special, captivantă relația dintre pământ și soare. O consider ca pe o lecție practică despre cum există întunericul și lumina.

Știm cu toții că, la fiecare 24 de ore, noaptea se face zi și ziua se face noapte.

Așadar, ce este noaptea?

Noaptea nu este nimic mai mult decât o umbră.

Chiar și în cele mai întunecate nopți, soarele nu încetează să-și radieze lumina. Continuă să strălucească la fel de strălucitor ca întotdeauna. Însă, jumătate de pământ este în întuneric.

Absența luminii face să fie întuneric.

La lăsarea întunericului nopții, nu disperăm și nu ne îngrijorăm că soarele s-a stins. Nu afirmăm drept postulat faptul că soarele nu mai este acolo sau că nu mai există. Înțelegem că suntem într-o umbră, că pământul va continua să se rotească și că, în cele din urmă, razele soarelui vor ajunge, din nou, la noi.

Întunericul nu este un semn că nu există lumină. De cele mai multe ori, pur și simplu, înseamnă că nu suntem în locul potrivit pentru a primi lumina. În timpul recentei eclipse de soare, mulți au depus eforturi considerabile pentru a se afla în fâșia îngustă de umbră creată de Lună, în mijlocul unei zile însorite.

În mod asemănător, lumina spirituală continuă să strălucească asupra întregii creații a lui Dumnezeu. Satana va depune orice efort să creeze o umbră sau să ne ducă într-o umbră pe care noi o creăm. El ne va constrânge să ne creăm propria eclipsă; ne va împinge în întunericul cavernei sale.

Întunericul spiritual poate trage un văl de uitare chiar și peste cei care, odată, au umblat în lumină și s-au bucurat în Domnul. Cu toate acestea, chiar și în cele mai întunecate momente, Dumnezeu aude implorările noastre umile, când ne rugăm: «Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!»”¹¹.

În zilele lui Alma, au fost mulți cărora le-a fost greu să accepte lucruri spirituale și care, „din cauza necredinței lor”, lumina și adevărul lui Dumnezeu nu au putut să le pătrundă în suflet, „iar inimile lor [au fost] împietrite”¹².

Dragi frați, depinde de noi să fim în locul potrivit pentru a vedea lumina divină și adevărul divin ale Evangheliei lui Isus Hristos. Chiar și după lăsarea nopții, când lumea pare întunecată, putem să alegem să pășim în lumina lui Hristos, să ținem poruncile Sale și să depunem mărturie, cu mult curaj, despre realitatea și măreția Lui.

În calitate de deținători ai preoției lui Dumnezeu și de ucenici ai lui Isus Hristos, sunteți deținători ai luminii. Continuați să faceți lucrurile care vor întreține lumina Sa divină. „Țineți sus lumina”¹³ și „tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor” – nu pentru ca ei să vă vadă și să vă admire, ci, „ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri”¹⁴.

Dragii mei frați, sunteți instrumente în mâinile Domnului cu scopul de a aduce lumină și vindecare sufletelor copiilor Tatălui Ceresc. Poate că nu vă simțiți potriviți pentru a vindeca pe cei care sunt bolnavi spiritual – cu siguranță nu mai mult decât este potrivit un angajat al poștei să ajute cu artrita. Poate că vă confruntați cu propriile încercări spirituale. Cu toate acestea, Domnul v-a chemat. El v-a dat autoritatea și responsabilitatea de a-i ajuta pe cei nevoiași. V-a înzestrat cu puterea preoției Sale sacre pentru a aduce lumină în întuneric și pentru a înălța și binecuvânta copiii lui Dumnezeu. Dumnezeu a restaurat Biserica Sa și Evanghelia Sa prețioasă, „care vindecă sufletul rănit”¹⁵. El a pregătit calea către bunăstarea spirituală, pentru a se găsi vindecare de la stagnare și pentru a se înainta către sănătatea spirituală plină de entuziasm.

De fiecare dată când vă îndreptați inima către Dumnezeu în rugăciune umilă, aveți parte de lumina Sa. De fiecare dată când căutați cuvântul Său și voia Sa în scripturi, lumina crește în intensitate. De fiecare dată când observați pe cineva care are nevoie de ajutor și vă sacrificați confortul pentru a ajuta cu dragoste, lumina se extinde și se intensifică. De fiecare dată când respingeți ispita și alegeți puritatea, de fiecare dată când căutați sau oferiți iertare, de fiecare dată când depuneți mărturie, cu mult curaj, despre adevăr, lumina alungă întunericul și îi atrage pe alții care caută, de asemenea, lumina și adevărul.

Gândiți-vă la propriile experiențe, momente în care ați slujit lui Dumnezeu și semenilor, când lumina divină a strălucit în viața dumneavoastră – în templul sfânt, la masa de împărtășanie, într-un moment tăcut de cugetare, cu ajutorul rugăciunii, în cadrul întrunirilor de familie sau în timpul unei slujiri în cadrul preoției. Împărtășiți acele momente familiei, prietenilor și mai ales tinerilor noștri care caută lumină. Ei trebuie să audă de la dumneavoastră că, această lumină, aduce cu sine speranță și vindecare, chiar și într-o lume plină de întuneric.

Lumina lui Hristos aduce speranță, fericire și vindecare pentru orice rană sau afecțiune spirituală.¹⁶ Cei care au parte de această influență de rafinare devin instrumente în mâinile Luminii lumii pentru a oferi lumină altora.¹⁷ Ei vor simți ceea ce a simțit regele Lamoni: „Această lumină a trezit atâta bucurie în sufletul lui, norul de întuneric fiind risipit, și… lumina vieții fără de sfârșit era aprinsă în sufletul lui”¹⁸.

Dragii mei frați, dragii mei prieteni, este datoria noastră să-L căutăm pe Domnul până când lumina Sa a vieții nepieritoare va străluci puternic în noi și mărturia noastră va deveni mai sigură și puternică chiar și în negura întunericului.

Mă rog și vă binecuvântez să aveți succes în îndeplinirea destinului dumneavoastră ca deținători ai preoției al Dumnezeului Atotputernic și să fiți întotdeauna deținători fericiți ai luminii Sale cerești. În numele sacru al Învățătorului nostru, amin.