„Eu am o lucrare pentru tine”

Dragi frați și surori, Dumnezeu are o lucrare importantă pentru fiecare dintre noi. Vorbind surorilor, dar predând învățături care sunt valabile tuturor, președintele Spencer W. Kimball a spus: „Înainte de a veni [pe pământ, ni] s-au dat anumite însărcinări… Deși nu ne amintim acum detaliile, aceasta nu schimbă realitatea glorioasă a lucrurilor cu care am fost de acord odată”². Ce adevăr înălțător! Tatăl Ceresc are lucruri concrete și importante pe care le-a pregătit pentru dumneavoastră și pentru mine ca să le îndeplinim (vezi Efeseni 2:10).

Aceste însărcinări divine nu sunt puse deoparte pentru un mic grup de oameni privilegiați, ci sunt pentru toți – indiferent de sex, vârstă, rasă, naționalitate, nivelul veniturilor, poziție socială sau chemare în Biserică. Fiecare dintre noi are un rol important de îndeplinit pentru a duce mai departe lucrarea lui Dumnezeu (vezi Moise 1:39).

Unii dintre noi se întreabă dacă Tatăl Ceresc ne poate folosi pentru a aduce contribuții importante. Dar amintiți-vă, El a folosit mereu oameni obișnuiți ca să îndeplinească lucruri extraordinare (vezi 1 Corinteni 1:27-28; D&L 35:13; 124:1). „[Noi acționăm] prin [noi înșine]” și „[avem] în [noi] puterea” de „[a realiza] multă dreptate” (D&L 58:27-28).³

Preşedintele Russell M. Nelson a spus:

„Domnul planifică pentru dumneavoastră mai mult decât planificați dumneavoastră înșivă! Dumneavoastră ați fost puși deoparte și păstrați pentru acest timp și acest loc…

Domnul are nevoie de dumneavoastră să schimbați lumea. Dacă acceptați și urmați voia Sa pentru dumneavoastră, veți descoperi că îndepliniți imposibilul!”⁴

Așadar, cum ajungem să înțelegem și să realizăm lucrarea pe care Dumnezeu dorește să o facem? Permiteți-mi să împărtăşesc patru principii care vor ajuta.

În primul rând, concentrați-vă asupra altora. Noi putem să-L urmăm pe Hristos, „care umbla din loc în loc [făcând] bine” (Faptele apostolilor 10:38; vezi, de asemenea, 2 Nefi 26:24).

După ce m-am întors din misiunea cu timp deplin, mi-a lipsit faptul de a avea un scop zilnic, de care mă bucurasem. În mod clar, trebuia să-mi țin legămintele, să dobândesc o educație, să întemeiez o familie și să-mi câștig existența. Dar, mă întrebam dacă, ceea ce dorea Domnul să fac, nu era ceva mai mult sau chiar special. După ce am cugetat timp de câteva luni, am citit acest verset: „Dacă doriți, veți fi calea prin care se va realiza mult bine în această generație” (D&L11:8). Spiritul m-a ajutat să înțeleg că scopul principal al însărcinărilor divine este acela de a-i binecuvânta pe alții „[realizând] mult bine”.

Putem lua decizii importante în viața noastră – cum ar fi ce să studiem, ce muncă să facem sau unde să trăim – în contextul ajutorării altora.

O familie s-a mutat într-un oraș nou. Membrii ei s-au simțit îndemnați să se stabilească într-o zonă în care existau considerabile nevoi sociale și economice și nu într-un cartier bogat. De-a lungul anilor, Domnul a lucrat prin ei pentru a sprijini mulți oameni și pentru a întări episcopia și țărușul lor.

Un cadru medical și-a menținut programul de lucru obișnuit, dar s-a simțit îndrumat să aloce o zi pe săptămână pentru a oferi, gratuit, îngrijire persoanelor fără asigurare de sănătate. Datorită dorinței acestui bărbat și a soției sale de a-i binecuvânta pe alții, Domnul le-a asigurat o cale astfel încât, în timp ce-și creșteau familia lor numeroasă, să ajute sute de pacienți care aveau nevoie de îngrijire.

În al doilea rând, descoperiți și dezvoltați darurile spirituale. Tatăl Ceresc ne-a dat aceste daruri pentru a ne ajuta să recunoaștem și să realizăm lucrarea pe care o are pentru noi și să ne bucurăm de ea.

Unii dintre noi se întreabă: „Am eu vreun dar?”. Din nou, răspunsul este „da”! „Fiecărui om îi este dat un dar prin Spiritul lui Dumnezeu… pentru ca în acest fel să fie în folosul tuturor” (D&L 46:11-12; subliniere adăugată).⁵ Un număr de daruri spirituale sunt relatate în scripturi (vezi 1 Corinteni 12:1-11, 31; Moroni 10:8-18; D&L 46:8-26), dar există multe altele.⁶ Unele pot include: a avea compasiune, a exprima speranță, a interacționa bine cu oamenii, organizare eficientă, a vorbi sau a scrie convingător, a preda clar și a munci asiduu.

Deci, cum ajungem să cunoaștem darurile noastre? Putem să ne referim la binecuvântarea noastră patriarhală, să-i întrebăm pe cei care ne cunosc mai bine și să identificăm singuri la ce suntem în mod natural buni și ce ne place. Și, cel mai important, putem să-L întrebăm pe Dumnezeu (vezi Iacov 1:5; D&L 112:10). El cunoaște darurile noastre, deoarece El ni le-a dat (vezi D&C 46:26).

Când descoperim darurile noastre, avem responsabilitatea să le dezvoltăm (vezi Matei 25:14-30). Chiar Isus Hristos „n-a primit plenitudinea de la început, ci [a dezvoltat-o] din har în har” (D&C 93:13).

Imagine

Pictură înfățișându-L pe Salvator, de Ben Simonsen

Un tânăr a realizat ilustrații pentru a promova valori religioase. Ilustrația mea preferată este cea cu portretul Salvatorului, un exemplar al acesteia fiind expus în casa noastră. Acest frate și-a dezvoltat și folosit darurile artistice. Folosindu-l pentru a îndeplini lucrarea, Tatăl Ceresc i-a inspirat pe alții să aducă îmbunătățiri calității lor de ucenici.

Uneori, simțim că nu avem un dar deosebit de important. Într-o zi, o soră descurajată s-a rugat: „Doamne, care este slujirea mea?” El a răspuns: „Observă-i pe alții”. Era un dar spiritual! De atunci, ea a găsit bucurie observându-i pe cei care erau uitați cu regularitate și Dumnezeu a folosit-o pentru a-i binecuvânta pe mulți. Unele dintre darurile noastre spirituale poate nu sunt remarcabile potrivit standardelor lumii, dar ele sunt esențiale pentru Dumnezeu și lucrarea Sa.⁷

În al treilea rând, folosiți încercările. Încercările noastre ne ajută să descoperim și să pregătim lucrarea pe care Tatăl Ceresc o are pentru noi. Alma a explicat: „După multe suferințe, Domnul … m-a făcut pe mine să fiu [un instrument] în mâinile Sale” (Mosia 23:10).⁸ La fel ca Salvatorul, al Cărui sacrificiu ispășitor I-a dat posibilitatea să ne ajute (vezi Alma 7:11-12), noi putem folosi cunoașterea dobândită prin experiențe grele pentru a inspira, întări și binecuvânta pe alții.

După ce un director de succes al unui departament pentru resurse umane a fost disponibilizat, el a citit binecuvântarea sa patriarhală și a fost inspirat să-și deschidă o companie pentru a ajuta alți profesioniști să-și găsească un loc de muncă. (El m-a ajutat chiar și pe mine să-mi găsesc un loc de muncă atunci când familia noastră s-a întors acasă după ce a slujit în misiune.) Domnul a folosit încercarea sa ca pe o treaptă spre succes pentru a îndeplini scopul de a-i binecuvânta pe alții, în timp ce i-a oferit o carieră mai însemnată.

Un cuplu tânăr s-a confruntat cu nașterea unui copil mort. Cu inimile zdrobite, ei au hotărât ca în memoria fiicei lor să ofere sfaturi și sprijin material părinților care îndură situații similare. Domnul a folosit acest cuplu datorită empatiei lor deosebite față de acești părinți, dezvoltată prin încercare.

Și, în al patrulea rând, bizuiți-vă pe Dumnezeu. Când Îi cerem cu credință și cu intenție adevărată, El ne va revela însărcinările noastre divine.⁹ Odată ce-am descoperit aceste însărcinări, El ne va ajuta să le îndeplinim. „Toate lucrurile sunt prezente în fața ochilor [Săi]” (D&L 38:2; vezi, de asemenea, Avraam 2:8), și, la timpul potrivit, El ne va deschide ușa de care avem nevoie (vezi Apocalipsa 3:8). El chiar L-a trimis pe fiul Său, Isus Hristos astfel încât noi să ne putem bizui pe El pentru a ne întări și a ne da o putere mai presus de cea pe care o avem în mod natural (vezi Filipeni 4:13; Alma 26:12).

Un frate, preocupat de deciziile administrației locale, a fost inspirat să participe la alegeri pentru o funcție publică. Deși a fost o campanie descurajantă, el a dovedit credință și a adunat resursele pentru a participa. În final, nu a câștigat, dar a simțit că Domnul l-a îndrumat și l-a întărit pentru a ridica probleme importante pentru comunitate.

O mamă singură, care își crește copiii cu dizabilități, s-a întrebat dacă poate să asigure, în mod adecvat, cele necesare familiei sale. Deși a fost greu, ea se simte întărită de Domnul pentru a-și îndeplini misiunea cea mai importantă cu succes.

În același timp în care Dumnezeu ne ajută să îndeplinim însărcinările divine, dușmanul lucrează pentru a ne distrage atenția de la o viață care are un scop și a ne schimba părerea despre acest fel de viață.

Păcatul este, poate, piatra noastră de poticnire cea mai mare care reduce sensibilitatea noastră față de Duhul Sfânt și limitează accesul nostru la putere spirituală. Pentru a realiza lucrarea pe care Tatăl Ceresc o are pentru noi, trebuie să ne străduim să fim curați (vezi 3 Nefi 8:1). Trăim noi într-un asemenea mod încât Dumnezeu să ne poată folosi pentru a îndeplini lucrarea Sa?

Satana caută, de asemenea, să ne distragă cu probleme mai puțin importante. Domnul a avertizat un conducător al Bisericii de la începuturi: „Tu te-ai preocupat mai mult de lucrurile pământești, decât de lucrurile Mele… și de slujirea în care ai fost chemat” (D&L 30:2). Suntem noi atât de preocupați de lucrurile lumești încât suntem distrași de la însărcinările noastre divine?

Pe lângă acestea, Satana ne descurajează cu sentimente de nepotrivire. El face ca lucrarea noastră să pară prea grea și noi să ne simțim intimidați. Cu toate acestea, putem avea încredere în Dumnezeu! El ne iubeşte. El doreşte ca noi să avem parte de succes. „Domnul … va merge înaintea [noastră], El Însuși va fi cu [noi], nu [ne] va părăsi” (Deuteronom 31:8; vezi, de asemenea, Psalmii 32:8; Proverbele 3:5-6; Matei 19:26; D&L 78:18).

Satana poate, de asemenea, să ne convingă să considerăm lucrarea noastră mai puțin importantă decât lucrarea desemnată altora. Dar fiecare însărcinare primită de la Dumnezeu este importantă și noi ne vom simți împliniți când „[ne vom mândri] cu ceea ce Domnul [ne-a] poruncit” (Alma 29:9).

Când Dumnezeu ne folosește să îndeplinim lucrarea Sa, dușmanul ne poate ispiti să ne acordăm singuri meritul pentru orice realizare. Totuși, noi putem urma umilința Salvatorului evitând lauda personală și slăvindu-L pe Tatăl (vezi Matei 5:16; Moise 4:2). Când un reporter a încercat să recunoască meritele Maicii Tereza pentru misiunea vieții ei de a-i ajuta pe cei săraci, ea a spus: „Este lucrarea [lui Dumnezeu]. Eu sunt ca un… creion în mâna Sa… El este Cel care gândește. El este Cel care scrie. Creionul nu are nimic de-a face cu asta. Creionului trebuie doar să i se permită să fie folosit”¹⁰.

Dragii mei frați și dragile mele surori, invit pe fiecare dintre noi să „[ne dăm pe noi înșine] lui Dumnezeu… ca pe niște unelte ale neprihănirii” (Romani 6:13). Renunțarea la noi înșine implică să-L lăsăm să știe că dorim să fim de folos, să căutăm îndrumarea Lui și să Îi folosim puterea.

Ca întotdeauna, putem privi spre Isus Hristos, exemplul nostru perfect. În viața premuritoare, Tatăl Ceresc a întrebat: „Pe cine să trimit?”

Și Isus a răspuns: „Aici sunt, trimite-Mă pe Mine” (Avraam 3:27; vezi, de asemenea, Isaia 6:8).

Isus a acceptat, s-a pregătit și a îndeplinit rolul Său prerânduit de Salvator și Mântuitor al nostru. El a făcut voia Tatălui (vezi Ioan 5:30; 6:38; 3 Nefi 27:13) și Și-a îndeplinit angajamentele divine.

Depun mărturie că, atunci când urmăm exemplul lui Hristos și ne dăm pe noi înșine lui Dumnezeu, El, de asemenea, ne va folosi să îndeplinim lucrarea Sa și să-i binecuvântăm pe alții. În numele lui Isus Hristos, amin.