Preoția și puterea ispășitoare a Salvatorului

Împreună cu mine, imaginați-vă o rachetă fiind manevrată spre platforma de lansare, astfel încât să poată fi pregătită pentru a se ridica. Acum, vedeți cu ochii minții aprinderea. Combustibilul, în ardere controlată, este transformat în gaz fierbinte care este împins cu putere, asigurând forța necesară pentru a propulsa racheta în spațiu. În sfârșit, vizualizați sarcina, sau încărcătura, ce se află în vârful rachetei. Valoarea încărcăturii este înțeleasă pe deplin numai atunci când aceasta ajunge unde trebuie să fie și funcționează cum trebuie. Nu trebuie să fii inginer în industria aerospațială să înțelegi faptul că un satelit scump de telecomunicații globale valorează prea puțin atunci când stă într-un depozit. Misiunea rachetei constă doar în a livra o încărcătură.

În această seară, aș dori să compar preoția pe care o deținem cu o rachetă și prilejul de a beneficia de puterea ispășitoare a Salvatorului cu încărcătura pe care o livrează o rachetă.

Datorită sacrificiului Său ispășitor, Isus Hristos deține puterea și autoritatea de a mântui întreaga omenire. Pentru a face puterea Sa ispășitoare accesibilă, El a delegat o parte din puterea și autoritatea Sa bărbaților de pe pământ. Această putere și autoritate delegată este numită preoție. Ea le permite deținătorilor preoției să-I ajute pe Tatăl Ceresc și pe Isus Hristos în lucrarea Lor – de a realiza salvarea și exaltarea copiilor lui Dumnezeu. Ea face acest lucru deoarece le asigură copiilor Săi ocazia de a primi binecuvântările puterii ispășitoare a Salvatorului.

Puterea ispășitoare a lui Isus Hristos este esențială deoarece niciunul dintre noi nu se poate întoarce la căminul nostru ceresc fără ajutor. În viața muritoare, noi facem mereu greșeli şi încălcăm legile lui Dumnezeu. Suntem pătați de păcat și nu ni se poate permite să ne întoarcem pentru a trăi prezența lui Dumnezeu. Avem nevoie de puterea ispășitoare a Salvatorului să putem fi împăcați cu Tatăl Ceresc. Isus Hristos a rupt legăturile morţii fizice făcând posibilă învierea tuturor. El oferă iertarea păcatelor, dacă noi ne supunem legilor și rânduielilor Evangheliei Sale. Prin intermediul Lui, este oferită exaltarea. Ocazia de a beneficia de puterea ispășitoare a Salvatorului reprezintă cea mai importantă încărcătură a creației.

Pentru ca scopurile Tatălui Ceresc să fie îndeplinite, puterea ispășitoare a lui Hristos trebuie să fie pusă la dispoziția copiilor lui Dumnezeu.¹ Preoția ne asigură aceste ocazii. Ea este racheta. Preoția este esențială deoarece rânduielile și legămintele necesare pe pământ sunt administrate doar prin autoritatea ei. Dacă preoția nu ar reuși să asigure ocazia de a beneficia de puterea ispășitoare a Salvatorului, care ar fi scopul ei? Ar fi doar o pocnitoare complicată care să atragă atenția oamenilor? Dumnezeu intenționează ca preoția să fie folosită nu doar pentru o clasă de duminica sau o ocazie de slujire. El intenționează ca aceasta să livreze încărcătura.

La rachete, imperfecțiuni minore pot cauza eșecul misiunii. Etanșări casante sau scăderea rezistenței materialului care formează corpul rachetei pot cauza defecțiuni. Metaforic vorbind, pentru a feri preoția de etanșările casante și scăderea rezistenței materialului, Dumnezeu protejează atât conferirea, cât și folosirea ei.² Conferirea preoției este protejată prin cheile preoției, care sunt drepturile la președinție date omului.³ Folosirea preoției este, de asemenea, protejată prin cheile preoției, dar și prin legăminte pe care le face deținătorul preoției. Folosirea preoției este, prin urmare, guvernată atât de cheile preoției, cât și de legăminte. Responsabilitatea preoției unui bărbat este dată individual și nu există independent de el⁴; preoția nu este o sursă amorfă de putere autonomă.

Atât Preoția aaronică, cât și Preoția lui Melhisedec sunt primite prin legământ.⁵ Dumnezeu stabilește condițiile și omul le acceptă. În general vorbind, deținătorii preoției fac legământ să-L ajute pe Dumnezeu în lucrarea Sa. La începutul acestei dispensații, Isus Hristos a explicat faptul că legământul preoției „este confirmat asupra voastră pentru binele vostru, și nu numai pentru binele vostru, ci pentru binele întregii lumi… deoarece ei nu vin la Mine”⁶.

Acest lucru ne învață că scopul preoției este să-i invite pe alții să vină la Hristos ajutându-i să primească Evanghelia restaurată. Noi avem preoția, astfel încât putem să-i ajutăm pe copiii Tatălui Ceresc să fie eliberați de povara păcatului și să devină ca El. Prin preoție, puterea divinității se manifestă în viețile tuturor acelora care încheie și respectă legămintele Evangheliei și primesc rânduielile corespunzătoare.⁷ Aceasta este calea prin care fiecare dintre noi vine la Hristos, este purificat și este împăcat cu Dumnezeu. Puterea ispășitoare a lui Hristos devine accesibilă prin preoție, care livrează încărcătura.

Legămintele cu Dumnezeu sunt serioase și solemne. Un om trebuie să se pregătească pentru ele, să învețe despre ele și să intre în aceste legăminte cu intenția de a le onora. Un legământ devine o promisiune că o persoană este pe deplin angajată să urmeze legământul. Parafrazându-l pe dramaturgul englez Robert Bolt, un om face un legământ numai atunci când dorește să-și ia angajamentul că va respecta pe deplin o promisiune. El face o legătură între adevărul promisiunii și propria virtute. Când un om face un legământ, el se ține ca apa în căușul palmelor. Dacă deschide degetele, nu va mai putea să se regăsească vreodată. Un om care încalcă un legământ, nu mai este o persoană care poate să-și ia un angajament sau care poate oferi o garanție.⁸

Un deținător al Preoției aaronice face legământ să evite răul, să-i ajute pe alții să se împace cu Dumnezeu și să se pregătească pentru a primi Preoția lui Melhisedec.⁹ El îndeplinește aceste responsabilități sacre atunci când propovăduiește, botează, îi întărește pe membrii Bisericii și îi invită pe alții să accepte Evanghelia. Acestea sunt funcțiile „rachetei” sale. În schimb, Dumnezeu promite speranță, iertare, slujirea îngerilor și cheile Evangheliei pocăinței și a botezului.¹⁰

Un deținător al Preoției lui Melhisedec face legământ să îndeplinească responsabilitățile asociate Preoției aaronice și să-și îndeplinească cu credință și sârguință chemarea din cadrul Preoției lui Melhisedec.¹¹ El realizează acest lucru ținând poruncile care însoțesc legământul. Aceste porunci includ: să dea „atenție, cu grijă, cuvintelor vieții veșnice” trăind prin fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu¹², să depună mărturie despre Isus Hristos și despre lucrarea Sa din zilele din urmă¹³, să nu se laude¹⁴ și să devină prietenul Salvatorului, având încredere în El așa cum ar avea un prieten¹⁵.

În schimb, Dumnezeu promite că deținătorul Preoției lui Melhisedec va primi cheile pentru a înțelege tainele lui Dumnezeu. El va deveni perfect, astfel încât va putea sta în prezența lui Dumnezeu. El va putea să-și îndeplinească rolul în lucrarea de salvare. Isus Hristos va pregăti calea pentru deținătorul preoției și va fi cu el. Duhul Sfânt va fi în inima deținătorului preoției și îngeri vor veghea asupra lui. Trupul său va fi întărit și reînnoit. El va deveni moștenitor al binecuvântărilor lui Avraam și, alături de soția sa, comoștenitori împreună cu Isus Hristos ai împărăției Tatălui Ceresc.¹⁶ Acestea sunt „[făgăduințe]… nespus de mari și scumpe”¹⁷. Nu se pot imagina făgăduințe mai mari.

Fiecărui bărbat care primește Preoția lui Melhisedec, Dumnezeu îi confirmă promisiunile legământului Său cu un jurământ.¹⁸ Acest jurământ este caracteristic Preoției lui Melhisedec¹⁹ și Cel care depune jurământul este Dumnezeu, nu deținătorul preoției.²⁰ Deoarece această situație unică implică puterea Sa divină și autoritatea Sa divină, Dumnezeu folosește un jurământ, utilizând cel mai puternic limbaj posibil, pentru a ne asigura că promisiunile Sale sunt de natură obligatorie și ireversibilă.

Încălcarea legămintelor preoției și abandonarea lor completă au consecințe severe.²¹ A te purta neglijent sau indiferent față de o chemare din cadrul preoției este ca și cum ai folosi un material cu rezistența scăzută la un component al rachetei. Aceasta pune în pericol legământul preoției deoarece poate duce la eșecul misiunii. Nesupunerea faţă de poruncile lui Dumnezeu rupe legământul. Unei persoane care rupe legământul în mod continuu, fără să se pocăiască, îi sunt retrase binecuvântările promise.

Acum câțiva ani, am ajuns să înțeleg mai bine relația dintre racheta „preoției” și încărcătura ei, adică, „prilejul de a beneficia de puterea ispășitoare a lui Hristos”. În timpul unui weekend, am avut două însărcinări. Una dintre ele a fost să organizez primul țăruș într-o țară și cealaltă a fost să intervievez un tânăr și, dacă totul era în ordine, să-i restaurez preoția și binecuvântările din templu. Acest bărbat în vârstă de 30 de ani se alăturase Bisericii când era aproape adult. A slujit onorabil în misiune. Dar, când s-a întors acasă, a rătăcit drumul și a pierdut calitatea de membru al Bisericii. După câțiva ani, „și-a venit în fire”²² și, cu ajutorul conducătorilor preoției iubitori și al membrilor buni, el s-a pocăit și a fost readmis în Biserică prin botez.

Mai târziu, el a cerut să-i fie restaurate binecuvântările preoției și binecuvântările din templu. Am stabilit o întâlnire pentru ziua de sâmbătă, la ora 10:00 a.m. în casa de întruniri. Când am ajuns pentru a conduce interviurile stabilite mai devreme, el era deja acolo. Era atât de nerăbdător să aibă din nou preoția, încât nu a mai putut aștepta.

În timpul interviului nostru, i-am arătat scrisoarea care explica faptul că președintele Thomas S. Monson a analizat personal cererea lui și a autorizat interviul. Acest tânăr, ferm în alte împrejurări, a plâns. Apoi, i-am spus că data interviului nostru nu va avea o semnificație oficială în viața lui. El a părut mirat. L-am informat că, după ce i-am restaurat binecuvântările, înregistrările sale privind calitatea de membru vor arăta doar primele date de botez, confirmare, rânduire la preoție și înzestrare. S-a emoționat din nou.

L-am rugat să citească din Doctrină şi legăminte:

„Iată, acela care s-a pocăit de păcatele lui este iertat și Eu, Domnul, nu-Mi mai amintesc de ele.

În acest mod veți cunoaște dacă un om se pocăiește de păcatele lui – iată, el le va mărturisi și le va abandona”²³.

Ochii i s-au umplut de lacrimi a treia oară. Apoi, mi-am așezat mâinile pe capul său și, în numele lui Isus Hristos și prin autoritatea Preoției lui Melhisedec și cu împuternicirea din partea președintelui Bisericii, i-am restaurat binecuvântările preoției și binecuvântările din templu.

Bucuria care ne-a cuprins a fost profundă. El a știut că a fost din nou autorizat să dețină și să exercite preoția lui Dumnezeu. A ştiut că binecuvântările sale din templu erau din nou pe deplin funcționale. Bucuria sa se observa în felul în care mergea și fața îi strălucea de fericire. Am fost atât de mândru de el și am simțit cât de mândru de el era și Tatăl Ceresc.

După aceea, a fost organizat țărușul. La adunări au luat parte mulți sfinți entuziaști, credincioși și a fost susținută o președinție a țărușului minunată. Totuși, pentru mine, ocazia istorică de a organiza acest prim țăruș dintr-o țară a fost pusă în umbră de bucuria pe care am simțit-o restaurând binecuvântările acestui tânăr.

Am înțeles că scopul organizării unui țăruș, sau folosirea preoției lui Dumnezeu în orice mod, este de a-I ajuta pe Tatăl Ceresc și pe Isus Hristos în lucrarea Lor – de a asigura ocazii pentru mântuirea și exaltarea fiecăruia dintre copiii lui Dumnezeu. Asemenea rachetei al cărei scop este de a livra o încărcătură, preoția livrează Evanghelia lui Isus Hristos dându-le tuturor posibilitatea de a face legăminte și de a primi rânduielile asociate. Astfel, „sângele ispășitor al lui Hristos”²⁴ poate fi folosit în viețile noastre pe măsură ce avem parte de influența Duhului Sfânt care sfințește și primim binecuvântările pe care le promite Dumnezeu.

Pe lângă faptul de a vă supune legilor și rânduielilor Evangheliei, vă invit să faceți și să țineți legămintele preoției. Primiți jurământul lui Dumnezeu și promisiunea Sa. Îndepliniți-vă cu credință și sârguință responsabilitățile din cadrul preoției de a-I ajuta pe Tatăl Ceresc și pe Isus Hristos. Folosiți preoția pentru a ajuta ca altei persoane să-i fie dată ocazia de a beneficia de puterea ispășitoare a Salvatorului! Când veți face acest lucru, dumneavoastră și familia dumneavoastră veți avea parte de mari binecuvântări. Depun mărturie că Mântuitorul trăiește și conduce această lucrare, în numele lui Isus Hristos, amin.