Adevărul tuturor lucrurilor

Ne adunăm în seara aceasta cu speranța și credința că, într-un fel sau altul, vom pleca întăriți și binecuvântați de Duhul Sfânt, care ne învață adevărul.¹ Doresc să vorbesc despre căutarea adevărului de către fiecare dintre noi.

Când eram tânăr băiat, aveam multe întrebări despre Biserică. Unele dintre întrebări erau sincere. Altele nu erau, ci reflectau îndoiala altora.

Am discutat adesea despre ele cu mama mea. Sunt sigur că ea a simțit că multe dintre întrebările mele erau sincere și veneau din inimă. Cred că a fost puțin dezamăgită de acele întrebări care erau mai puțin sincere și mai controversate. Totuși, nu m-a făcut niciodată să mă simt prost pentru că aveam întrebări. Mă asculta și încerca să răspundă la ele. Când își dădea seama că, deși spusese tot ceea ce putea, încă mai aveam întrebări, spunea ceva de genul: „David, asta e o întrebare bună. În timp ce tu cercetezi, citești și te rogi pentru a găsi răspunsul, de ce nu faci lucrurile pe care știi că trebuie să le faci, nu pe cele pe care știi că nu trebuie?” Acesta a devenit tiparul meu al căutării adevărului. Am descoperit că, prin studiu, rugăciune și ținerea poruncilor, există răspunsuri la toate întrebările mele importante. Am descoperită și că, pentru unele întrebări, este nevoie de credință, răbdare și revelație continue.²

Mama a lăsat asupra mea responsabilitatea de a-mi dezvolta credința și a găsi răspunsuri. Știa că voi găsi răspunsurile importante căutând adevărul în felul stabilit de Tatăl Ceresc. Știa că trebuia să găsesc adevărul. Știa că trebuia să fiu sincer în întrebările mele și dornic să acționez în acord cu ceea ce știam deja că este adevărat. Știa că trebuia să studiez și să mă rog și că trebuia să devin mai răbdător în timp ce căutam răspunsuri de la Domnul. Dorința de a fi răbdători face parte din căutarea adevărului de către noi și din tiparul Domnului de a revela adevărul.³

Cu timpul, am ajuns să știu că mama mea mă învăța tiparul Tatălui Ceresc de a căuta adevărul. Credința s-a dezvoltat, răspunsurile au început să apară, iar eu am acceptat chemarea în misiune.

A fost o perioadă, la începutul misiunii mele, în care am știut că trebuia să știu dacă Biserica este adevărată și dacă Joseph Smith a fost profet al lui Dumnezeu. Am simțit că președintele Thomas S. Monson a exprimat acest lucru foarte clar în conferința noastră generală precedentă: „Dacă nu aveți încă o mărturie fermă despre aceste lucruri, faceți ceea ce este necesar pentru a obține una. Este important ca dumneavoastră să aveți propria mărturie în aceste timpuri grele, pentru că mărturiile celorlalți vă vor ajuta doar până într-un anumit punct”⁴. Știam ce era de făcut. Trebuia să citesc Cartea lui Mormon cu inima sinceră, cu intenție adevărată și să Îl întreb pe Dumnezeu dacă este adevărată.

Ascultați promisiunea remarcabilă a Tatălui nostru Ceresc oferită prin profetul Moroni: „Iar atunci când voi veți primi aceste lucruri, eu vă îndemn pe voi să-L întrebați pe Dumnezeu, Tatăl Veșnic, în numele lui Hristos, dacă aceste lucruri nu sunt adevărate; și dacă voi veți întreba cu inima sinceră, cu intenție adevărată, având credință în Hristos, El vă va arăta adevărul prin puterea Duhului Sfânt”⁵.

Pentru a primi ceea ce era în Cartea lui Mormon, trebuia să o citesc. Am început cu prima pagină a cărții și am citit în fiecare zi. Unii primesc foarte repede o mărturie. Alții au nevoie de mai mult timp și mai multă rugăciune și poate fi nevoie să parcurgă cartea de mai multe ori. Eu a trebuit să citesc cartea în întregime înainte să primesc mărturia promisă. Totuși, Dumnezeu mi-a arătat adevărul cărții prin puterea Duhului Sfânt.

În jurnalul meu din misiune, mi-am descris bucuria de a ști adevărul, precum și angajamentul personal și intenția mea adevărată de a acționa în acord cu adevărul pe care îl primisem. Am scris: „Am promis solemn Tatălui meu Ceresc și mi-am promis mie să fac tot ce îmi stă în putință, să dau totul până la sfârșitul vieții; indiferent ce mi se va cere, voi face, dar deocamdată am o misiune de îndeplinit și o să fie o misiune minunată, una pe care nu am să o regret, dar n-am să o fac pentru mine, ci pentru Domnul. Îl iubesc pe Domnul și iubesc lucrarea Sa, mă rog doar ca acest sentiment să nu mă părăsească niciodată”.

Am ajuns să cunosc că hrana constantă și efortul neîntrerupt de a ne pocăi și a ține poruncile sunt necesare pentru ca acel sentiment să nu ne părăsească niciodată. Președintele Monson a spus: „O mărturie trebuie să fie păstrată arzătoare și vie prin supunere continuă față de poruncile lui Dumnezeu și prin rugăciune și studiul zilnic din scripturi”⁶.

De-a lungul anilor, am întrebat misionari și tineri din întreaga lume cum au început efortul lor personal de a găsi adevărul și a dobândi o mărturie. Aproape fără excepție, au răspuns că efortul lor de a dobândi o mărturie personală a început luând decizia de a citi Cartea lui Mormon de la început și a-L întreba pe Dumnezeu dacă este adevărată. Făcând acest lucru, ei au ales să acționeze în loc să lase îndoielile altora să acționeze asupra lor⁷.

Pentru a ști adevărul, trebuie să trăim în acord cu Evanghelia⁸ și să punem în practică⁹ cuvântul. Suntem preveniți să nu ne opunem Spiritului Domnului.¹⁰ Pocăința, împreună cu hotărârea de a ține poruncile, sunt o parte importantă din căutarea adevărului de către fiecare dintre noi.¹¹ De fapt, poate va trebui să fim dornici să „abandonăm toate” păcatele noastre pentru a cunoaște adevărul.¹²

Ni s-a poruncit să „[căutăm să învățăm], chiar prin studiu și, de asemenea, prin credință” și să „[căutăm] cuvintele de înțelepciune din cele mai bune cărți”¹³. Căutarea adevărului de către fiecare dintre noi ar trebui să se bazeze pe „cele mai bune cărți” și cele mai bune resurse. Printre cele mai bune sunt scripturile și cuvintele profeților în viață.

Președintele Monson ne-a rugat pe fiecare dintre noi să „[facem] ceea ce este necesar” pentru a dobândi și a menține o mărturie puternică.¹⁴ Ce este necesar pentru a vă aprofunda și întări mărturia? Fiecare dintre noi are responsabilitatea de a face ceea ce este necesar pentru a dobândi și a-și menține o mărturie puternică.

Faptul de a ne onora legămintele cu răbdare în timp ce „[facem] ceea ce este necesar” pentru a primi răspunsuri de la Domnul face parte din tiparul lui Dumnezeu de a ne învăța adevărul. Mai ales atunci când lucrurile sunt grele, ni se poate cere să „[ne supunem] cu bucurie și cu răbdare voinței Domnului”¹⁵. Onorarea cu răbdare a legămintelor noastre sporește umilința noastră, aprofundează dorința noastră de a cunoaște adevărul și permite Duhului Sfânt să „[ne] îndrume pe drumurile înțelepciunii, ca să [putem] fi binecuvântați, prosperi și apărați”¹⁶.

Soția mea, Maria, și cu mine avem o prietenă dragă care s-a străduit cea mai mare parte a vieții ei să accepte anumite aspecte ale Bisericii. Iubește Evanghelia și iubește Biserica, dar încă are întrebări. S-a pecetluit în templu, este activă în Biserică, își îndeplinește chemările și este o soție și o mamă minunată. De-a lungul anilor, a încercat să facă acele lucruri despre care știa că sunt bune și să se abțină de la a face acele lucruri despre care știa că sunt greșite. Și-a ținut legămintele și a continuat să caute. Uneori a fost recunoscătoare pentru că a putut fi întărită de credința altora.

Nu cu mult timp în urmă, episcopul s-a întâlnit cu ea și soțul ei. El i-a rugat să accepte o însărcinare în templu de a face rânduieli pentru și în folosul unor persoane decedate. Acea chemare i-a surprins, dar au acceptat-o și și-au început slujirea în casa Domnului. Tot atunci, fiul lor adolescent participase în munca de cercetare a istoriei familiei și a descoperit un nume al unui membru al familiei pentru care nu se înfăptuiseră toate rânduielile din templu. Ulterior, ei au înfăptuit rânduielile din templu pentru acea persoană și familia sa. În timp ce au îngenuncheat la altar și avea loc rânduiala pecetluirii, această femeie minunată și răbdătoare, care căutase răspunsuri timp de multă vreme, a avut o experiență spirituală prin care a ajuns să cunoască faptul că templul și rânduielile înfăptuite acolo sunt adevărate și reale. Și-a sunat mama, i-a spus de experiența ei și a adăugat că, deși încă mai are unele întrebări, știe că templul este adevărat, că rânduielile din templu sunt adevărate și că Biserica este adevărată. Mama ei a plâns de recunoștință pentru iubitorul și răbdătorul Tată Ceresc și pentru fiica sa care continuă să cerceteze cu răbdare.

Respectarea cu răbdare a legămintelor aduce binecuvântările cerului în viețile noastre.¹⁷

Am găsit multă alinare în promisiunea Domnului că „prin puterea Duhului Sfânt veți putea voi cunoaște adevărul tuturor lucrurilor”¹⁸. Nu este nevoie să cunoaștem totul pentru a cunoaște adevărul. Putem ști că este adevărată Cartea lui Mormon. De fapt, după cum ne-a învățat președintele Russell M. Nelson în această după-amiază, putem „[simți] «din adâncul inimii» [vezi Alma 13:27] despre Cartea lui Mormon că este, fără echivoc, cuvântul lui Dumnezeu”. Și putem „[simți] acest lucru atât de profund, încât să nu dorim niciodată să trăim chiar și o zi fără aceasta”¹⁹.

Putem ști că Dumnezeu este Tatăl nostru, care ne iubește, și că Fiul Său, Isus Hristos, este Salvatorul și Mântuitorul nostru. Putem ști că a fi membri ai acestei Bisericii este un lucru de preț și că luarea din împărtășanie săptămânal ne va ajuta pe noi și va ajuta familiile noastre să fim în siguranță. Putem ști că, prin rânduielile din templu, familiile pot fi într-adevăr împreună pentru totdeauna. Putem ști că ispășirea lui Isus Hristos și binecuvântările pocăinței și ale iertării sunt adevărate și reale. Putem ști că dragul nostru profet, președintele Thomas S. Monson, este profetul Domnului și că el și consilierii săi și membrii Cvorumului celor Doisprezece sunt apostoli, profeți, văzători și revelatori.

Știu că toate aceste lucruri sunt adevărate și depun mărturie despre ele în numele lui Isus Hristos, amin.