Glasul Domnului
Depun mărturie că, în cadrul acestei conferințe, am auzit glasul Domnului. Testul pentru fiecare dintre noi este felul în care reacționăm.
Mai întâi, câteva cuvinte duioase adresate copilașilor. Da, aceasta este ultima sesiune, și da, eu sunt ultimul vorbitor.
Nu cu mult timp în urmă, în timp ce vizitam Templul City Center, Provo, am admirat un tablou intitulat Prima viziune, din depărtare. Tabloul ilustrează lumina și puterea din cer în timp ce Tatăl și Fiul i Se arătau tânărului Joseph Smith.
Fără să fac o comparație cu evenimentul sacru care a inaugurat restaurarea, mă gândesc la o imagine asemănătoare care ar arăta lumina și puterea spirituală ale lui Dumnezeu coborându-se asupra acestei conferințe generale, și, apoi, acea putere și lumină răspândindu-se în întreaga lume.
Vă depun mărturie că Isus este Hristosul, că El veghează asupra aspectelor acestei lucrări sacre și conferința generală este una dintre cele mai importante ocazii în care Domnul oferă îndrumare Bisericii Sale și nouă personal.
Fiind învățați din Cer
În ziua în care Biserica a fost organizată, Domnul l-a chemat pe Joseph Smith să fie profet, văzător și apostol al lui Isus Hristos1 și a spus Bisericii:
„Deoarece, cuvântul lui îl veți primi, ca și cum ar fi din propria Mea gură, în toată răbdarea și credința.
Pentru că, făcând aceste lucruri, porțile iadului nu vă vor birui; da, și Domnul Dumnezeu va dispersa puterile întunericului din fața voastră și va clătina cerurile pentru binele vostru și pentru slava numelui Său”2.
Mai târziu, toți membrii Primei Președinții și cei ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, au fost, de asemenea, susținuți și rânduiți ca profeți, văzători și revelatori.3
Acum, când ne întâlnim sub îndrumarea președintelui Thomas S. Monson, ne așteptăm să auzim, „voința Domnului… gândul Domnului… glasul Domnului și puterea lui Dumnezeu pentru salvare”4. Ne încredem în promisiunea Sa: „Fie prin propriul Meu glas, fie prin glasul slujitorilor Mei, este același lucru”5.
În agitația și confuzia lumii din zilele noastre, faptul de a avea încredere și de a crede în cuvintele Primei Președinții și ale Cvorumului celor Doisprezece este vital pentru progresul și rezistența noastră spirituale.6
Ne-am adunat pentru această conferință minunată. Milioane de sfinți din zilele din urmă și de oameni de alte credințe, în peste 200 de țări, vorbind peste 93 de limbi, participă la aceste sesiuni sau citesc mesajele din cadrul conferinței.
Înainte să venim, ne-am rugat și ne-am pregătit. Mulți dintre noi, au îngrijorări stringente și întrebări sincere. Dorim să ne reînnoim credința în Salvatorul nostru, Isus Hristos, și să ne întărim capacitatea de a ne împotrivi ispitei și de a evita factorii care ne distrag. Venim să fim învățați din Cer.
Gândul și voia Domnului
Pentru membrii Primei Președinții și pentru Cei Doisprezece, care, de obicei, vorbesc în cadrul fiecărei conferințe, responsabilitatea uriașă de a-și pregăti mesajele este o însărcinare periodică și o încredere sacră.
Cu ani în urmă, înainte să slujesc în calitate de autoritate generală, l-am întrebat pe vârstnicul Dallin H. Oaks dacă pregătea câte o cuvântare diferită pentru fiecare conferință de țăruș. Dânsul mi-a răspuns că nu, dar a adăugat: „Dar cuvântările mele din cadrul conferinței generale sunt diferite. Este posibil să am 12-15 de ciorne pentru a fi sigur că spun ceea ce Domnul dorește să spun”7.
Când și cum vine inspirația pentru cuvântările din cadrul conferinței generale?
Fără să se desemneze un subiect, vedem cum cerul coordonează frumos subiectele și temele adevărului etern la fiecare conferință.
Un frate de-al meu dintre autoritățile generale mi-a spus că subiectul său pentru această conferință i-a fost dat imediat după ce și-a rostit cuvântarea din aprilie. Altul mi-a spus, în urmă cu trei săptămâni, că încă se ruga și aștepta răspunsul Domnului. Altul, când a fost întrebat cât timp a durat să scrie o cuvântare care a fost foarte impresionantă, a răspuns: „Douăzeci și cinci de ani”.
Uneori, idea principală poate să vină repede, însă conținutul și detaliile necesită un efort spiritual uriaș. Postul și rugăciunea, studiul și credința fac întotdeauna parte din acest proces. Domnul dorește să nu existe prefăcătorie care să diminueze glasul Său către sfinții Săi.
Îndrumarea pentru o cuvântare din cadrul conferinței, vine, adesea, în timpul nopții sau dimineața devreme, când cuvântarea este departe de gândurile minții. Dintr-o dată, gânduri neașteptate, și, câteodată, cuvinte și fraze concrete curg sub forma revelației pure.8
În timp ce ascultați, mesajele pe care le primiți pot fi foarte literale sau pot fi personalizate doar pentru dumneavoastră.
În urmă cu mai mulți ani, în timp ce vorbeam în cadrul conferinței generale, am menționat despre o frază care mi-a intrat în minte când mă întrebam dacă eram pregătit să slujesc în misiune. Fraza a fost: „Nu știi totul, însă știi destul!”9. O tânără, care a participat la conferința generală în acea zi, mi-a spus că se ruga în legătură cu cererea în căsătorie, întrebându-se cât de bine îl cunoștea pe acel tânăr. Când am rostit cuvintele, „Nu știi totul, însă știi destul”, Spiritul i-a confirmat că îl cunoștea destul de bine. Sunt căsătoriți și fericiți de mulți ani.
Vă promit că, pe măsură ce vă pregătiți spiritul și veniți așteptându-vă să auziți glasul Domnului, gânduri și sentimente vă vor veni în minte, personalizate pentru dumneavoastră. Le-ați simțit deja în cadrul acestei conferințe, sau le veți simți când veți studia mesajele în săptămânile care vor urma.
Pentru acum și pentru lunile care urmează
Președintele Monson a spus:
„[Să ne facem] timp să citim mesajele din cadrul conferinței”10.
Meditați [asupra lor]… Am văzut… că învăț mai mult din aceste predici inspirate atunci când le studiez mai profund”11.
Învățăturile din cadrul conferinței generale sunt lucrurile la care Domnul dorește să cugetăm acum și în lunile care urmează.
Păstorul „merge înaintea [oilor sale]; și oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul”12.
Adesea, glasul Său ne îndrumă să schimbăm ceva în viața noastră. El ne invită să ne pocăim. El ne invită să mergem după El.
Gândiți-vă la declarațiile de mai jos din cadrul acestei conferințe.
În această dimineață, președintele Henry B. Eyring a spus: „Vă depun mărturie că Dumnezeu Tatăl trăiește și dorește să veniți acasă, la El. Aceasta este Biserica adevărată a Domnului Isus Hristos. El vă cunoaște, vă iubește și veghează asupra dumneavoastră”13.
Ieri, președintele Dieter F. Uchtdorf a spus: „Depun mărturie că, atunci când ne începem sau ne continuăm incredibila călătorie care duce la Dumnezeu, viața noastră va fi mai bună… iar Domnul ne va folosi în moduri remarcabile pentru a-i binecuvânta pe cei din jurul nostru și pentru a îndeplini scopurile Sale eterne”14.
Ieri după-amiază, președintele Russel M. Nelson a spus: „Vă promit că, pe măsură ce vă cufundați zilnic în Cartea lui Mormon, puteți fi imunizați împotriva relelor zilei, inclusiv împotriva ghearelor plăgii reprezentate de pornografie și a altor dependențe care amorțesc mintea”15.
Ieri, vârstnicul Dallin H. Oaks a spus: „Depun mărturie că declarația despre familie este o afirmație despre adevărul etern, voia Domnului pentru copiii Săi care caută viața eternă”16.
Iar vârstnicul M. Russel Ballard a spus cu doar câteva minute în urmă: „Trebuie să-i acceptăm, dând dovadă de compasiune, pe copiii lui Dumnezeu și să eliminăm orice prejudecată, inclusiv rasismul, sexismul și naționalismul”17.
Pentru că mai avem încă un minut, aș dori să adaug câteva cuvinte despre vârstnicul Robert D. Hales. Prima Președinție a spus vârstnicului Hales că poate să ofere un mesaj scurt în cadrul sesiunii de duminică dimineață, dacă sănătatea îi permitea aceasta. Deși sănătatea lui nu i-a permis acest lucru, el a pregătit un mesaj pe care l-a terminat și mi l-a împărtășit săptămâna trecută. Pentru că a decedat de aproximativ trei ore, voi împărtăși doar trei paragrafe din cuvântarea sa.
Citez pe vârstnicul Hales: „Când alegem să avem credință, suntem pregătiți să stăm în prezența lui Dumnezeu… După răstignirea Salvatorului, El S-a arătat doar celor care «fuseseră credincioși mărturiei despre [El] în timp ce au trăit în viața muritoare». [D&L 138:12] Cei «care au respins mărturiile… profeților… [nu au putut vedea] prezența [Salvatorului], nici [nu s-au putut uita] la fața Lui». [D&L 138:21] Credința noastră ne pregătește să fim în prezența Domnului”.
Cât de bun a fost Domnul să-l îndemne pe președintele Russell M. Nelson, tocmai la sfârșitul sesiunii din această dimineață, să părăsească în grabă clădirea, fără să-și ia prânzul și să se grăbească să fie alături de vârstnicul Hales, unde a putut să ajungă și să fie alături de el, președintele său de cvorum, împreună cu angelica Mary Hales, atunci când vârstnicul Hales a absolvit viața muritoare.
Să dăm ascultare glasului Domnului
Depun mărturie că, în cadrul acestei conferințe, am auzit glasul Domnului.
Nu trebuie să ne alarmăm când cuvintele slujitorilor Domnului sunt în contradicție cu modul de gândire al lumii, și, uneori, cu modul nostru de gândire. Întotdeauna a fost așa. Sunt în genunchi în templu alături de frații mei. Depun mărturie despre bunătatea sufletelor lor. Cea mai mare dorință a dânșilor este să-I facă pe plac Domnului și să-i ajute pe copiii lui Dumnezeu să se întoarcă în prezența Sa.
Cei Șaptezeci, Episcopatul, președințiile generale ale Societății de Alinare, ale Tinerelor Fete și ale Societății Primare și alți conducători ai organizațiilor auxiliare au contribuit cu extrem de multă inspirație la această conferință, asemenea muzicii frumoase și rugăciunilor profunde.
În mesajele din cadrul conferinței generale, există un cufăr pentru comori cu îndrumări cerești care vă așteaptă să-l descoperiți. Testul pentru fiecare dintre noi este felul în care dăm ascultare la ceea ce auzim, la ceea ce citim și la ceea ce simțim.
Permiteți-mi să vă împărtășesc o experiență, despre faptul de a da ascultare cuvintelor profetului, din viața președintelui Russell M. Nelson.
În anul 1979, cu cinci ani înainte de a fi chemat ca autoritate generală, fratele Nelson a participat la o adunare chiar înainte de conferința generală. „Președintele Spencer W. Kimball i-a invitat pe toți cei prezenți să-și mărească efortul de a duce Evanghelia în toată lumea. Printre țările pe care președintele Kimball le-a menționat, în mod concret, s-a numărat China, spunând: «Trebuie să le slujim chinezilor. Trebuie să învățăm limba lor. Trebuie să ne rugăm pentru ei și trebuie să-i ajutăm»”18.
La vârsta de 54 de ani, fratele Nelson a simțit, în timpul acelei adunări, că trebuia să studieze limba mandarină. Deși era un chirurg cardiolog ocupat, și-a găsit imediat un profesor.
La scurt timp după ce și-a început studiile, dr. Nelson, participând la o întrunire, s-a aflat, pe neașteptate, în situația de a sta lângă „un renumit chirurg chinez, dr. Wu Yingkai… Pentru că [fratele Nelson] studiase mandarina, a început o conversație [cu dr. Wu]”19.
Dorința dr. Nelson de a-l urma pe profet a dus la vizita dr. Wu în orașul Salt Lake și la călătoria dr. Nelson în China pentru a ține prelegeri și pentru a efectua operații chirurgicale.
Dragostea sa pentru chinezi și dragostea și respectul lor față de dânsul au crescut.
În luna februarie a anului 1985, la zece luni după ce a fost chemat să slujească în Cvorumul celor Doisprezece, vârstnicul Nelson a primit un apel telefonic surpriză din China, în care dr. Nelson a fost rugat să meargă la Beijing pentru a opera inima bolnavă a celui mai renumit cântăreț de operă din China. Încurajat de președintele Gordon B. Hinckley, vârstnicul Nelson s-a întors în China. Ultima intervenție chirurgicală efectuată de dânsul a fost în Republica Populară Chineză.
Cu doar doi ani în urmă, în luna octombrie a anului 2015, președintele Russell M. Nelson a fost încă o dată onorat cu un titlu oficial, fiind numit „prieten vechi al Chinei”.
Apoi, ieri, l-am auzit pe președintele Russell M. Nelson, în vârstă acum de 93 de ani, vorbind despre ce ne-a implorat președintele Thomas S. Monson în cadrul conferinței din aprilie, ca fiecare să „[studiem] în fiecare zi, [rugându-ne], din Cartea lui Mormon și să [cugetăm] la ea”.
Tot așa cum a făcut atunci când era un chirurg cardiolog ocupat, când a angajat un profesor de mandarină, președintele Nelson a urmat imediat sfatul pe care președintele Monson l-a dat și l-a pus în practică în viața sa. Mai mult decât doar să citească, dânsul a spus că a făcut „liste despre ce este Cartea lui Mormon, ceea ce afirmă, ceea ce respinge, ceea ce împlinește, ceea ce clarifică și ceea ce revelează”20.
Iar, apoi, în mod interesant, chiar în această dimineață, ca un al doilea martor, președintele Henry B. Eyring, ne-a vorbit, de asemenea, despre reacția sa față de îndemnul președintelui Monson. Vă aduceți aminte aceste cuvinte? „Asemenea multora dintre dumneavoastră, am auzit cuvintele profetului, ca fiind glasul Domnului care-mi vorbea. De asemenea, la fel ca mulți dintre dumneavoastră, am hotărât să mă supun acelor cuvinte”21.
Fie ca noi să vedem acestea ca exemple în propria viață.
Promisiune și binecuvântare
Promit că, pe măsură ce auziți glasul Domnului vorbindu-vă prin învățăturile din cadrul acestei conferințe generale și, apoi, acționați potrivit acelor îndemnuri, veți simți mâna cerului asupra dumneavoastră și în viața dumneavoastră, iar viața celor din jurul dumneavoastră va fi binecuvântată.22
În cadrul acestei conferințe, ne-am gândit la dragul nostru profet. Vă iubim, președinte Monson! Închei cu acele cuvinte pe care președintele Monson le-a rostit de la acest pupitru. Cred că aceasta este binecuvântarea pe care dânsul ar dori să ne ofere astăzi, dacă ar fi putut să fie alături de noi. Dânsul a spus: „Când plecăm de la această conferință, mă rog ca binecuvântările cerului să se reverse peste fiecare dintre dumneavoastră… Mă rog Tatălui nostru Ceresc să vă binecuvânteze, pe dumneavoastră și pe familiile dumneavoastră. Fie ca mesajele și spiritul acestei conferințe să-și găsească aplicabilitate în tot ceea ce faceți – în căminele dumneavoastră, la locul dumneavoastră de muncă, în adunările dumneavoastră și în tot ceea ce întreprindeți”.
Dânsul a încheiat spunând: „Vă iubesc. Mă rog pentru dumneavoastră. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze. Fie ca pacea Sa, pe care El a promis-o, să fie cu dumneavoastră acum și întotdeauna”23.
În numele lui Isus Hristos, amin.