Priviți Omul!
Cei care găsesc o modalitate de a privi cu adevărat Omul găsesc poarta către cele mai mari bucurii ale vieții și leacul pentru cele mai solicitante probleme ale vieții.
Dragii mei frați și dragile mele surori, dragi prieteni, mă bucur să fiu alături de dumneavoastră în acest minunat sfârșit de săptămână la conferința generală. Harriet și cu mine ne bucurăm împreună cu dumneavoastră să îi susținem pe vârstnicului Gong și pe vârstnicul Soares, precum și numeroșii frați și surori care au primit noi chemări însemnate în timpul acestei conferințe generale.
Deși îmi este dor de prietenul meu drag, președintele Thomas S. Monson, îl iubesc și îl susțin pe profetul și președintele nostru Russell M. Nelson și pe nobilii consilieri ai dânsului.
Sunt recunoscător și mă simt onorat să lucrez din nou mai îndeaproape cu frații mei preaiubiți din cadrul Cvorumului celor Doisprezece.
Dar, înainte de toate, simt o profundă umilință și sunt foarte fericit să fiu membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, în care milioane de bărbați, femei și copii sunt dornici să ridice din poziția în care se află – orice rol sau chemare ar avea – și se străduiesc cu toată inima să-I slujească lui Dumnezeu și copiilor Săi, clădind împărăția lui Dumnezeu.
Aceasta este o zi sacră. Este duminica de Paște, în care sărbătorim glorioasa dimineață în care Salvatorul nostru a rupt legăturile morții1 și S-a ridicat triumfător din mormânt.
Cea mai măreață zi din istorie
Recent, am căutat pe Internet răspunsul la întrebarea: „Ce zi a schimbat cel mai mult cursul istoriei?”.
Unele răspunsuri au fost surprinzătoare și ciudate, iar altele pătrunzătoare și m-au pus pe gânduri. Printre ele, se numără ziua în care un asteroid preistoric a lovit Peninsula Yucatán; sau ziua din anul 1440 în care Johannes Gutenberg a terminat presa de tipar; și, desigur, ziua din anul 1903 în care frații Wright au demonstrat lumii că oamenii pot cu adevărat să zboare.
Dacă vi s-ar adresa aceeași întrebare, ce ați răspunde?
În mintea mea, răspunsul este clar.
Pentru a descoperi cea mai importantă zi din istorie, trebuie să ne întoarcem în timp aproape 2000 de ani, în acea seară, în Grădina Ghetsimani, în momentul în care Isus Hristos a îngenuncheat rugându-Se intens și S-a oferit să plătească pentru păcatele noastre. În timpul acestui măreț și infinit sacrificiu, Isus Hristos, chiar Dumnezeu, a suferit atât în trup, cât și în suflet, cum nu a mai suferit nimeni și a sângerat din fiecare por. Din dragoste perfectă, El a dat totul ca noi să putem primi totul. Sacrificiul Său divin, greu de înțeles, care poate fi simțit doar cu întreaga inimă și minte, ne amintește cât de recunoscători trebuie să-I fim, cu toții, lui Hristos pentru darul Său divin.
Mai târziu, în acea noapte, Isus a fost adus înaintea autorităților religioase și politice care L-au batjocorit, bătut și condamnat la o moarte rușinoasă. În agonie fiind, El a stat atârnat pe cruce până când, în cele din urmă, „s-a isprăvit”2. Trupul Său fără viață a fost pus într-un mormânt împrumutat. Și, apoi, în dimineața celei de a treia zi, Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui Atotputernic, S-a ridicat din mormânt fiind o glorioasă ființă înviată plină de splendoare, lumină și măreție.
Totuși, au fost multe evenimente de-a lungul istoriei care au influențat foarte mult destinul națiunilor și al popoarelor. Dar, dacă le combinați pe toate, importanța acestora nu se poate compara cu importanța lucrurilor care au avut loc în dimineața primului Paște.
Ce lucruri fac din sacrificiul infinit și învierea lui Isus Hristos cel mai important eveniment din istorie – mai influent decât războaiele mondiale, cataclismele, dezastrele și descoperirile științifice care ne-au schimbat viața?
Datorită lui Isus Hristos noi putem trăi din nou
Răspunsul constă în două mari provocări de nebiruit cu care ne confruntăm cu toții.
În primul rând, noi toți vom muri. Indiferent de cât de tineri, frumoși, sănătoși sau precauți ați fi, într-o zi, corpul dumneavoastră va rămâne fără viață. Prietenii și membrii familiei dumneavoastră vă vor plânge. Dar ei nu vă vor putea aduce înapoi.
Totuși, datorită lui Isus Hristos, moartea dumneavoastră va fi temporară. Într-o zi, spiritul dumneavoastră se va reuni cu trupul dumneavoastră. Acest trup înviat nu va mai fi supus morții3 și veți trăi în eternități, liberi de durere și suferință fizică.4
Acest lucru se va întâmpla datorită lui Isus Hristos, care Și-a dat viața și a luat-o înapoi.
El a făcut aceasta pentru toți cei care cred în El.
El a făcut aceasta pentru toți cei care nu cred în El.
El a făcut aceasta chiar și pentru cei care batjocoresc, insultă și blestemă numele Său.5
Datorită lui Isus Hristos putem trăi în prezența lui Dumnezeu
În al doilea rând, noi toți am păcătuit. Păcatele noastre ne-ar fi alungat pentru totdeauna din prezența lui Dumnezeu, deoarece „niciun lucru necurat nu poate intra în împărăția Lui”6.
Drept urmare, niciun bărbat, femeie sau copil nu s-a putut întoarce în prezența Sa până când Isus Hristos, Mielul fără pată, nu Și-a dat viața cu scopul de a plăti pentru păcatele noastre. Pentru că Isus nu a datorat nimic dreptății, El a putut plăti datoriile noastre și îndeplini cerințele dreptății pentru fiecare suflet. Inclusiv pentru dumneavoastră și pentru mine.
Isus Hristos a plătit prețul pentru păcatele noastre.
Pentru toate.
În acea zi, cea mai importantă din istorie, Isus Hristos a deschis porțile morții și a doborât obstacolele care ne împiedicau să pășim pe culoarele sfinte ale vieții nepieritoare. Datorită Domnului și Salvatorului nostru, dumneavoastră și mie ne este oferit cel mai prețios și inestimabil dar – indiferent de trecutul nostru, noi ne putem pocăi și putem urma calea care duce la lumina și gloria celestială, înconjurați de copiii credincioși ai Tatălui Ceresc.
De ce ne bucurăm
Asta sărbătorim noi în duminica Paștelui – sărbătorim viața!
Datorită lui Isus Hristos ne vom ridica din disperarea provocată de moarte și îi vom îmbrățișa pe cei dragi, vărsând lacrimi de bucurie copleșitoare și de recunoștință nemăsurabilă. Datorită lui Isus Hristos vom exista ca ființe eterne în veci.
Datorită lui Isus Hristos păcatele noastre pot fi acum șterse; ele pot fi uitate.
Noi putem deveni puri și putem fi exaltați.
Sfinți.
Datorită Salvatorului nostru Preaiubit, putem bea pentru totdeauna din izvorul de apă care țâșnește în viața veșnică.7 Putem trăi pentru totdeauna în lăcașurile Regelui nostru veșnic în slavă de neimaginat și fericire perfectă.
Privim noi oare „Omul”?
În pofida tuturor acestor lucruri, sunt mulți în lumea de azi care fie nu cunosc, fie nu cred în darul prețios pe care ni l-a oferit Isus Hristos. Poate că au auzit de Isus Hristos și cunosc câteva lucruri despre El în calitate de personalitate istorică, dar nu Îl văd drept cine este cu adevărat.
Când mă gândesc la acest lucru, îmi amintesc de momentul în care Salvatorul a stat înaintea guvernatorului Iudeii, Ponțiu Pilat, cu doar câteva ore înainte de moartea Salvatorului.
Pilat L-a văzut pe Isus doar dintr-o perspectivă lumească. Pilat avea două sarcini de îndeplinit: colectarea taxelor pentru Roma și menținerea păcii. Acum, membrii Sinedriului evreilor aduseseră înaintea lui un bărbat despre care pretindeau că era un obstacol în îndeplinirea ambelor sarcini.8
După ce și-a interogat prizonierul, Pilat a declarat: „Eu nu găsesc nicio vină în El”9. Dar a simțit că trebuie să satisfacă cererea acuzatorilor lui Isus, așa că Pilat a apelat la obiceiul local de a permite ca un prizonier să fie eliberat în perioada Paștelui. Nu ar fi preferat ei să-L elibereze pe Isus în locul renumitului tâlhar și criminal Baraba?10
Dar mulțimea zgomotoasă a cerut ca Pilat să-L elibereze pe Baraba și să-L răstignească pe Isus.
„De ce?”, a întrebat Pilat. „Dar ce rău a făcut?”
Însă ei au strigat mai tare. „Răstignește-L!”11
Într-o ultimă încercare de a-i mulțumi, Pilat le-a poruncit oamenilor săi să-L biciuiască.12 Ei au făcut aceasta și L-au lăsat plin de sânge și vânătăi. L-au batjocorit, au pus o cunună de spini pe capul Său și L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.13
Poate că Pilat a crezut că aceste lucruri aveau să satisfacă dorința de sânge a mulțimii. Poate că avea să li se facă milă de om. Pilat a spus: „Iată că vi-L aduc afară, ca să știți că nu găsesc nicio vină în El… Iată omul!”14.
Fiul lui Dumnezeu a stat în persoană înaintea poporului din Ierusalim.
Ei Îl puteau vedea pe Isus, dar nu Îl puteau privi cu adevărat.
Ei nu aveau ochi să vadă.15
Într-un mod figurat, și noi primim invitația de a-L privi. În lume, opiniile cu privire la El diferă. Profeții din vechime și cei din zilele noastre depun mărturie că El este Fiul lui Dumnezeu. Depun și eu mărturie despre El. Este important ca fiecare dintre noi să știe acest lucru în inima sa. Așadar, atunci când cugetați asupra vieții și slujirii lui Isus Hristos, ce vedeți?
Cei care găsesc o modalitate de a privi cu adevărat Omul, găsesc poarta către cele mai mari bucurii ale vieții și leacul pentru cele mai solicitante probleme ale vieții.
Așadar, atunci când sunteți înconjurați de durere și suferință, priviți Omul.
Când vă simțiți pierduți sau uitați, priviți Omul.
Când sunteți disperați, părăsiți, plini de îndoieli, răniți sau fără speranță, priviți Omul.
El vă va alina.
El vă va vindeca și va da însemnătate călătoriei dumneavoastră. El va revărsa Spiritul Său și vă va umple inima cu o bucurie nespusă.16
El dă „tărie celui obosit, și mărește puterea celui ce cade în leșin”17.
Când privim cu adevărat Omul, învățăm despre El și căutăm să ducem o viață ca a Sa. Ne pocăim și ne străduim să ne perfecționăm firea și să progresăm în direcția Lui în fiecare zi. Avem încredere în El. Ne arătăm dragostea față de El ținând poruncile Sale și trăind potrivit legămintelor noastre sacre.
Cu alte cuvinte, devenim ucenicii Săi.
Lumina Sa purificatoare umple pe deplin sufletul nostru. Harul Său ne înalță. Poverile noastre devin mai ușoare și simțim mai multă pace. Când privim cu adevărat Omul, avem promisiunea unui viitor binecuvântat care ne inspiră și ne ajută să trecem prin curbele și obstacolele călătoriei vieții. Privind în urmă, vom recunoaște că există un tipar divin și că lucrurile care ni se întâmplă au legătură între ele.18
Dacă acceptați sacrificiul Său, deveniți ucenicii Săi și ajungeți, în final, la sfârșitul călătoriei pe pământ, ce se va întâmpla cu suferințele pe care le-ați îndurat în această viață?
Ele vor dispărea.
Ce se va întâmpla cu dezamăgirile, trădările și persecuțiile pe care le-ați simțit?
Vor dispărea.
Ce se va întâmpla cu suferința, necazurile, vina, rușinea și durerea pe care le-ați simțit?
Vor dispărea.
Vor fi uitate.
Nu este minunat că „vorbim despre Hristos, ne bucurăm în Hristos, predicăm despre Hristos, profețim despre Hristos… să știe copiii noștri la ce sursă să se uite pentru iertarea păcatelor lor”?19
Nu este minunat că ne străduim din toata inima să privim, cu adevărat, Omul?
Dragii mei frați și dragile mele surori, depun mărturie că cea mai importantă zi din istoria lumii a fost cea în care Isus Hristos, Fiul cel Viu al lui Dumnezeu, a câștigat victoria asupra morții și a păcatului pentru toți copiii lui Dumnezeu. Și cea mai importantă zi din viața dumneavoastră și din a mea este cea în care învățăm să privim Omul; cea în care Îl vedem așa cum este El cu adevărat; când ne bucurăm cu toată inima și mintea noastră de puterea Sa ispășitoare; cea în care, cu un entuziasm și o putere reînnoite, ne luăm angajamentul de a-L urma. Fie ca acea zi să se repete deseori de-a lungul vieții noastre.
Vă las mărturia și binecuvântarea mea că, atunci când vom privi Omul, vom găsi însemnătate, bucurie și pace în această viață pe pământ și viață eternă în lumea care va urma. În numele sacru al lui Isus Hristos, amin.