Cum vă iartă Hristos, așa iertați-vă și voi
Noi, toți, putem să avem parte de acea pace pe care nici nu ne-o putem imagina și de înțelegerea cu Salvatorul nostru când învățăm să-i iertăm fără reținere pe cei care ne-au greșit.
„În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, și altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineață, și au adus miresmele, pe care le pregătiseră.
Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,
au intrat înăuntru, și n-au găsit trupul Domnului Isus.
Fiindcă nu știau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbați, îmbrăcați în haine strălucitoare.
Îngrozite, femeile și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: «Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu?
Nu este aici, ci a înviat»”1.
Mâine, fiind duminica de Paște, ne vom aduce aminte, într-un mod special, de ceea ce Isus Hristos a făcut pentru noi: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică”2. În cele din urmă, vom fi înviați, tot așa cum El a înviat, și vom trăi pentru totdeauna.
Prin miracolul ispășirii sacre a lui Isus Hristos, putem, de asemenea, să primim darul iertării păcatelor și faptelor noastre rele, dacă acceptăm ocazia de a ne pocăi și responsabilitatea asociată pocăinței. Și, dacă primim rânduielile necesare, ținem legămintele și ne supunem poruncilor, putem să dobândim viața eternă și exaltarea.
Astăzi, doresc să mă concentrez asupra iertării, un dar esențial și prețios care ne este oferit de Salvatorul și Mântuitorul nostru, Isus Hristos.
Într-o noapte, în luna decembrie a anului 1982, soția mea, Terry, și cu mine am fost treziți de un apel telefonic acasă, în Pocatello, Idaho. Când am răspuns la telefon, am auzit doar un plâns în hohote. În cele din urmă, sora mea abia a reușit să-mi spună: „Tommy a murit”.
Un șofer în stare de ebrietate, în vârstă de 20 de ani, mergând cu o viteză de peste 135 de km pe oră, a trecut, cu nepăsare, pe culoarea roșie a semaforului într-o suburbie a orașului Denver, Colorado. S-a ciocnit violent cu mașina condusă de fratele meu cel mai mic, Tommy, omorându-i pe loc pe el și pe soția sa, Joan. Ei se întorceau acasă la tânăra lor fiică, după o petrecere de Crăciun.
Soția mea și cu mine am zburat imediat cu avionul la Denver și ne-am dus la casa funerară. Ne-am adunat cu părinții și frații mei și am plâns moartea preaiubiților noștri Tommy și Joan. Îi pierdusem din cauza unui act criminal nesăbuit. Inimile noastre au fost zdrobite și am început să fiu mânios pe tânărul vinovat.
Tommy a lucrat ca avocat în cadrul Ministerului Justiției al Statelor Unite și urma să devină un avocat puternic privind protecția teritoriilor nativilor americani și resurselor naturale în anii care urmau.
După o perioadă, a avut loc o audiere în procesul tânărului acuzat de omor din culpă. Întristați și suferinzi, părinții și sora mea cea mare, Katy, au participat la audiere. Părinții șoferului beat, au fost, de asemenea, acolo și, după încheierea audierii, au stat pe o bancă și au plâns. Părinții mei și sora mea erau așezați în apropiere încercând să-și controleze sentimentele. După un timp, părinții și sora mea s-au ridicat și s-au dus la părinții șoferului și le-au spus cuvinte de alinare și iertare. Bărbații au dat mâna; femeile s-au ținut de mână; s-au putut vedea tristețe proufundă, lacrimi în ochii tuturor și dovada că ambele familii sufereau foarte mult. Mama, tata și Katy, prin tăria și curajul lor, au arătat familiei noastre ce înseamnă iertarea.
Oferirea iertării în acele momente a făcut ca inima mea să se înmoaie și a deschis calea spre vindecare. Cu trecerea timpului, am învățat cum să am o inimă iertătoare. Doar cu ajutorul Domnului păcii, povara mea dureroasă a fost ridicată. Îmi va fi întotdeauna dor de Tommy și Joan, însă iertarea îmi permite acum să-mi aduc aminte de ei cu bucurie nelimitată. Și știu că vom fi din nou împreună ca familie.
Nu sugerez că ar trebui să trecem cu vederea conduita ilegală. Noi înțelegem pe deplin că fiecare persoană trebuie să răspundă pentru încălcarea legii și delictele civile. Însă, mai știm și că, în calitate de fiice și fii ai lui Dumnezeu, urmăm învățăturile lui Isus Hristos. Trebuie să iertăm chiar și când se pare că alții nu merită iertarea noastră.
Salvatorul ne-a învățat:
„Dacă iertați oamenilor greșelile lor și Tatăl vostru cel Ceresc vă va ierta greșelile voastre.
Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre”3.
Noi, toți, putem să avem parte de acea pace pe care nici nu ne-o putem imagina și de înțelegerea cu Salvatorul nostru când învățăm să-i iertăm fără reținere pe cei care ne-au greșit. Această înțelegere aduce puterea Salvatorului în viața noastră, într-un mod clar și de neuitat.
Apostolul Pavel ne-a sfătuit:
„Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu… îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare.
Îngăduiți-vă unii pe alții și… iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi”4.
Domnul Însuși a declarat:
„De aceea, Eu vă spun vouă că trebuie să iertați unul altuia; pentru că acela care nu iartă fratelui său greșelile lui este condamnat înaintea Domnului; pentru că rămâne în el păcatul mai mare.
Eu, Domnul, voi ierta pe cine vreau Eu să iert, dar vouă vi se cere să-i iertați pe toți oamenii”5.
Învățăturile Salvatorului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos, sunt clare; păcătosul trebuie să fie dornic să-i ierte pe alții dacă speră să dobândească iertare.6
Dragi frați și surori, există oameni în viața noastră care ne-au rănit? Nutrim resentimente și mânie care par să fie pe deplin justificate? Permitem mândriei să ne împiedice să iertăm și să mergem mai departe? Invitația mea este ca noi, toți, să iertăm pe deplin și să permitem vindecării să aibă efect ca urmare a acestui lucru. Și, chiar dacă vindecarea nu are loc astăzi, vă asigur că, dacă o dorim și ne facem partea, ea va avea loc – tot așa cum, în cele din urmă, a avut loc pentru mine după moartea fratelui meu.
Vă rog, de asemenea, să vă aduceți aminte că un element esențial al iertării este faptul de a ne ierta pe noi înșine.
„Acela care s-a pocăit de păcatele lui”, a spus Domnul, „este iertat și Eu, Domnul, nu-Mi mai amintesc de ele.”7
Mă rog în această zi ca fiecare dintre noi să-și aducă aminte de Isus Hristos și să urmeze exemplul Său. Pe cruce, pe Golgota, în suferința Sa, a rostit următoarele cuvinte: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!”8.
Având un spirit de iertare și acționând potrivit acestuia, asemenea părinților mei și surorii mele, putem să avem parte de promisiunea Salvatorului: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte”9.
Depun mărturie că această pace va fi prezentă în viața noastră când dăm ascultare învățăturilor lui Isus Hristos și urmăm exemplul Său iertându-i pe alții. Când iertăm, vă promit că Salvatorul ne va întări și puterea și bucuria Lui se vor revărsa în viața noastră.
Mormântul este gol. Hristos trăiește. Îl cunosc. Îl iubesc. Sunt recunoscător pentru harul Său, acesta fiind puterea întăritoare care este suficientă să vindece toate lucrurile. În numele sacru al lui Isus Hristos, amin.