Daruri prețioase de la Dumnezeu

Dragi frați și surori, tocmai am luat parte la o adunare solemnă, obicei care se practica și în vremurile Bibliei când vechiul Israel se aduna să simtă prezența Domnului și să sărbătorească binecuvântările Lui.¹ Suntem privilegiați să trăim într-o perioadă în care acest obicei vechi a fost restaurat prin profetul Joseph Smith.² Vă îndemn să consemnați în jurnalul dumneavoastră personal sentimentele pe care le-ați avut cu această ocazie sacră.

De curând, ne-am luat rămas bun de la dragul nostru prieten și profet, președintele Thomas S. Monson. Deși ne este dor de dânsul, suntem profund recunoscători pentru că Domnul a chemat un nou profet, pe președintele Russel M. Nelson, să prezideze asupra Bisericii Sale. Într-o ordine perfectă, am început acum un nou capitol în istoria Bisericii noastre. Acesta este un dar prețios de la Dumnezeu.

Când l-am susținut pe președintele Nelson prin ridicarea mâinii, noi am stat ca martori înaintea lui Dumnezeu și am recunoscut că dânsul este succesorul legitim al președintelui Monson. Prin ridicarea mâinii, noi am promis să ascultăm de glasul său pe măsură ce primește instrucțiuni de la Domnul.

Domnul a spus:

„Trebuie să luați în seamă toate cuvintele și poruncile [președintelui Bisericii] pe care el vi le va da vouă pe măsură ce el le primește…

Deoarece, cuvântul lui îl veți primi, ca și cum ar fi din propria Mea gură, în toată răbdarea și credința”³.

Îl cunosc pe noul nostru profet-președinte de peste 60 ani. Am slujit alături de dânsul în Cvorumul celor Doisprezece timp de 33 de ani și depun mărturie că mâna Domnului l-a pregătit să devină apostolul care prezidează și profetul nostru pentru a administra toate cheile preoției sfinte pe pământ. Sper ca fiecare dintre noi să îi susțină, în totalitate, pe dânsul și pe consilierii dânsului și să le urmeze sfaturile. De asemenea, le urăm un călduros bun venit vârstnicului Gong și vârstnicului Soares, în calitate de membri ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli.

După învierea lui Isus, eveniment pe care îl sărbătorim în acest sfârșit de săptămână glorios de Paște, El a apărut înaintea ucenicilor Săi și le-a zis: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi”⁴. Observați această acțiune în doi pași – Dumnezeu Îl trimite pe Fiul Său. Fiul îi trimite pe slujitorii Săi – bărbați și femei muritori – pentru a înfăptui lucrarea Lor.

Nu trebuie să ne surprindă faptul că acești oameni chemați să facă lucrarea Domnului nu sunt perfecți. Relatările din scripturi prezintă în detaliu incidente despre bărbați și femei care au fost chemați de Dumnezeu pentru a înfăptui o lucrare măreață – fii buni și fiice bune ai Tatălui nostru Ceresc chemați să slujească în însărcinările lor din cadrul Bisericii, străduindu-se să dea tot ce au mai bun, totuși, niciunul dintre ei nefiind încă perfect. Același lucru este adevărat în ceea ce ne privește pe noi astăzi.

Ținând cont de slăbiciunile și defectele noastre omenești, cum putem înainta sprijinindu-ne unii pe alții? Începem prin a avea credință – credință reală, sinceră în Domnul Isus Hristos. Credința în Salvator este primul principiu al doctrinei și Evangheliei lui Hristos.

Cu câțiva ani în urmă, am vizitat Țara Sfântă. Când am trecut cu mașina pe lângă o plantă de muștar, directorul Centrului din Ierusalim al Universității Brigham Young m-a întrebat dacă am văzut vreodată o sămânță de muștar. Nu văzusem, așadar ne-am oprit. Mi-a arătat semințele plantei de muștar. Erau surprinzător de mici.

Apoi, mi-am amintit învățăturile lui Isus: „Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: «Mută-te de aici colo», și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință”⁵.

Dacă noi avem credință cât un grăunte de muștar, Domnul ne poate ajuta să mutăm munții descurajării și îndoielii din fața lucrurilor pe care le avem de făcut în timp ce slujim alături de copiii lui Dumnezeu, inclusiv membrii familiei, membrii Bisericii și cei care încă nu sunt membri ai Bisericii.

Dragi frați și surori, viața poate fi plină de credință, bucurie, fericire, speranță și dragoste atunci când exercităm o credință reală în Hristos, cât de mică – chiar cât un grăunte de muștar.

Vârstnicul George A. Smith și-a amintit niște sfaturi pe care i le-a dat profetul Joseph Smith: „El mi-a spus că nu trebuie sa fiu niciodată descurajat, oricâte greutăți m-ar înconjura. Chiar dacă m-aș scufunda în cea mai adâncă [prăpastie] din Noua Scoție și tot lanțul Munților Stâncoși s-ar prăbuși peste mine, nu trebuie să mă descurajez, ci să continui să îndur, să-mi exercit credința și să îmi păstrez curajul și atunci voi ieși în vârful grămezii prăvălite deasupra mea”⁶.

Să ne amintim de afirmația lui Pavel: „Pot totul în Hristos, care mă întărește”⁷. Faptul de a ști acest lucru este un alt dar prețios de la Dumnezeu.

Pe lângă darurile pe care le-am menționat, mai sunt multe, multe altele. Voi vorbi doar de câteva – darul zilei de sabat, al împărtășaniei, darul slujirii altora și darul fără pereche pe care ni l-a oferit Dumnezeu, Salvatorul nostru.

Puterea zilei de sabat constă în faptul de a simți la Biserică și acasă desfătarea, bucuria și căldura Spiritului Domnului fără orice fel de distrageri.

Prea mulți oameni trăiesc aproape numai online, pe dispozitivele lor inteligente – cu ochii în ecranele luminoase zi și noapte și cu căști în urechi, blocând glasul blând, liniștit al Spiritului. Dacă nu reușim să ne deconectăm de la aceste dispozitive, s-ar putea să ratăm ocaziile de a auzi glasul Celui care a spus: „Fiți liniștiți și să știți că Eu sunt Dumnezeu”⁸. Nu este nimic greșit în a profita de avantajele tehnologiilor moderne inspirate de Domnul, însă trebuie să le folosim în mod înțelept. Țineți minte, darul zilei de sabat.

Binecuvântarea de a primi împărtășania în cadrul adunării de împărtășanie nu trebuie să devină niciodată rutină sau doar ceva ce obișnuim să facem. Sunt doar 70 de minute dintr-o întreagă săptămână în care ne oprim și găsim mai multă pace, bucurie și fericire în viețile noastre.

Faptul de a lua din împărtășanie și de a ne reînnoi legămintele reprezintă un semn pe care I-l arătăm Domnului că ne aducem întotdeauna aminte de El. Ispășirea Sa este un dar neprețuit de la Dumnezeu.

Privilegiul de a sluji copiilor Tatălui Ceresc este o altă ocazie de a urma exemplul Preaiubitului Său Fiu slujind unii altora.

Unele ocazii de a sluji sunt desemnate oficial – în cadrul familiei, chemărilor din Biserică și participării în cadrul organizațiilor de slujire din comunitate.

Membrii Bisericii – atât bărbați, cât și femei – nu trebuie să ezite, dacă doresc, să candideze la funcții publice la orice nivel de guvernare oriunde locuiesc.Glasurile noastre sunt esențiale astăzi și sunt importante în școlile, orașele și țările noastre. Acolo unde există democrație, este datoria noastră în calitate de membri să votăm bărbați și femei onorabili care sunt dornici să slujească.

Multe ocazii de a sluji sunt neoficiale – nu le primim ca sarcini – ci apar atunci când ne întindem brațele spre alți oameni pe care îi întâlnim în călătoria prin viață. Amintiți-vă că Isus l-a învățat pe învățătorul Legii, prin exemplul bunului samaritean, că trebuie să Îl iubim pe Dumnezeu și pe semenii noștri.⁹

Slujirea ne oferă ocazia să înțelegem viața și slujirea lui Hristos. El a venit să slujească, după cum ne învață scripturile: „Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți”¹⁰.

Petru ne-a dat, probabil, cea mai bună descriere a slujirii Salvatorului din viața muritoare, folosind șapte cuvinte când a spus că Isus „umbla din loc în loc, făcea bine”¹¹.

Domnul Isus Hristos este cel mai prețios dar dintre toate darurile lui Dumnezeu. Isus a zis: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”¹².

Nefi a redat importanța Salvatorului nostru când a spus: „Noi vorbim despre Hristos, ne bucurăm în Hristos, predicăm despre Hristos, profețim despre Hristos și scriem după profețiile noastre pentru ca să știe copiii noștri la ce sursă să se uite pentru iertarea păcatelor lor”¹³. Trebuie să Îl punem pe Hristos în centrul vieții noastre în toate timpurile și în toate locurile.

Trebuie să ne amintim că numele Lui apare în locurile noastre de preaslăvire; în numele Lui suntem botezați; și în numele Lui suntem confirmați, rânduiți, înzestrați și pecetluiți prin căsătorie. În numele Lui luăm din împărtășanie și promitem să luăm asupra noastră numele Lui – și să devenim adevărați creștini. În final, în rugăciunea pentru binecuvântarea împărtășaniei ni se cere să ne „[amintim] totdeauna de El”¹⁴.

În timp ce ne pregătim pentru duminica de Paște de mâine, trebuie să ne amintim că Hristos este motivul suprem al sărbătorii. El este Judecătorul cel Drept, Avocatul cel Credincios, Mântuitorul cel Binecuvântat, Păstorul cel Bun, Mesia cel Promis, Prietenul cel Adevărat și multe, multe altele. El este, cu adevărat, un dar prețios de la Tatăl nostru pentru noi.

Pe drumul uceniciei, avem multe cerințe, griji și însărcinări. Totuși, unele activități trebuie să fie mereu în centrul calității noastre de membri ai Bisericii. „De aceea”, ne poruncește Domnul, „fii credincios, stai în oficiul în care te-am chemat; ajută-i pe slabi, înalță mâinile obosite și întărește genunchii care se clatină”¹⁵.

Așa acționează această Biserică! Aceasta este religia curată! Aceasta este Evanghelia în adevăratul ei sens – să-i ajutăm, să-i înălțăm și să-i întărim pe cei care au nevoi spirituale și temporale! Pentru a face aceste lucruri, noi trebuie să îi vizităm și să îi susținem¹⁶ ca mărturiile lor de credință în Tatăl Ceresc și Isus Hristos și ispășirea Sa să fie ancorate bine în inimile lor.

Mă rog ca Domnul să ne ajute și să ne binecuvânteze să prețuim multele daruri prețioase de la Dumnezeu, inclusiv faptul că suntem membri ai Bisericii Sale restaurate. Mă rog ca noi să fim plini de dragoste față de copiii Tatălui nostru Ceresc și să vedem nevoile lor și să fim dispuși să răspundem la întrebările și grijile lor în ceea ce privește Evanghelia în moduri clare și pline de bunătate care vor mări înțelegerea și aprecierea unora față de alții.

Depun mărturie că Isus Hristos este Salvatorul nostru. Ceea ce vom fi învățați la această conferință generală va veni prin inspirație de la apostoli și profeți, de la autorități generale și surori conducătoare care sunt oficianți generali ai Bisericii. Rugăciunea mea umilă este ca bucuria și pacea Domnului să rămână cu fiecare dintre dumneavoastră, în numele Domnului Isus Hristos, amin.