Lucruri mici și simple

Dragii mei frați și dragile mele surori, asemenea dumneavoastră, și eu am fost profund impresionat, edificat și inspirat de mesajele, muzica și de ceea ce am simțit în acest timp petrecut împreună. Sunt sigur că vorbesc și în numele dumneavoastră când le mulțumesc fraților noștri și surorilor noastre care, în calitate de instrumente în mâinile Domnului, ne-au ajutat să simțim efectul întăritor al acestui timp petrecut împreună.

Sunt recunoscător să mă pot adresa acestui auditoriu în duminica de Paște. Astăzi, ne alăturăm celorlalți creștini în sărbătorirea învierii Domnului Isus Hristos. Pentru membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, învierea lui Isus Hristos, în adevăratul ei sens, este un stâlp al credinței noastre.

Deoarece credem atât relatările din Biblie, cât și pe cele din Cartea lui Mormon despre învierea lui Isus Hristos, în adevăratul ei sens, credem și numeroasele învățături scripturale conform cărora de o înviere asemănătoare vor avea parte toți muritorii care au trăit vreodată pe acest pământ. Acea înviere ne oferă ceea ce apostolul Petru a numit „o nădejde vie” (1 Petru 1:3). Acea nădejde vie este convingerea noastră că moartea nu este sfârșitul identității noastre, ci doar un pas necesar în planul plin de milă al Tatălui nostru Ceresc pentru salvarea copiilor Săi. Acest plan implică o trecere de la viața muritoare la nemurire. Esențiale în această trecere sunt apusul morții și dimineața glorioasă posibile datorită învierii Domnului și Salvatorului nostru pe care o sărbătorim în această duminică de Paște.

Într-un imn minunat, ale cărui versuri au fost scrise de Eliza R. Snow, cântăm:

Pentru a îndeplini acel plan divin și pentru a fi fericiți, ne întâlnim în adunări, inclusiv această conferință, pentru a ne învăța și a ne încuraja unul pe altul.

În această dimineață, am simțit să folosesc ca subiect al cuvântării mele învățătura lui Alma către fiul său Helaman, consemnată în Cartea lui Mormon: „Prin lucruri mici și simple lucruri mari sunt înfăptuite” (Alma 37:6).

În Evanghelia lui Isus Hristos, suntem învățați multe lucruri mici și simple. Trebuie să ni se aducă aminte că, în ansamblu și în timp, toate aceste lucruri aparent mici duc la lucruri mari. Au fost multe cuvântări despre acest subiect rostite de autorități generale și alți învățători respectabili. Subiectul este atât de important, încât simt nevoia să-l abordez din nou.

Ceea ce am văzut în timpul unei plimbări de dimineață mi-a adus aminte de puterea pe care o au, în timp, lucrurile mici și simple. Aceasta este fotografia pe care am făcut-o. Acest trotuar înalt și rezistent de beton se crapă. Este acesta rezultatul unei forțe impresionante și puternice? Nu, acest proces de crăpare este cauzat de creșterea lentă și mică a rădăcinii unui copac din apropiere. Iată un exemplu asemănător pe care l-am văzut pe o altă stradă.

Imagine

Crăpătură în trotuar

Imagine

Altă crăpătură în trotuar

Puterea forței care a crăpat aceste trotuare masive de beton a fost prea mică pentru a putea fi măsurată zilnic sau chiar lunar, însă efectul ei, în timp, a fost extrem de puternic.

La fel este și efectul puternic, în timp, al lucrurilor mici și simple despre care suntem învățați în scripturi și de profeții în viață. Să ne gândim la studiul scripturilor despre care am fost învățați să-l integrăm în viața noastră de zi cu zi. Sau să ne gândim la rugăciunile personale și la momentele în care îngenunchem ca familie în rugăciune, acestea fiind activități obișnuite pentru sfinții din zilele din urmă credincioși. Să ne gândim la participarea tinerilor la seminar sau la cea a tinerilor adulți la clase de institut. Deși fiecare dintre aceste activități pot părea mici și simple, în timp, ele înalță spiritual și duc la o creștere spirituală puternică. Aceasta are loc pentru că fiecare dintre aceste lucruri mici și simple înlesnesc însoțirea Duhului Sfânt, Mărturisitorul care ne luminează și ne îndrumă către adevăr, precum a explicat președintele Eyring.

O altă sursă de înălțare și creștere spirituală este pocăirea continuă, chiar și pentru încălcările aparent mici. Autoevaluările inspirate ne pot ajuta să vedem ce am greșit și cum putem să ne îmbunătățim. O astfel de pocăință trebuie să aibă loc înainte de a lua, în fiecare săptămână din împărtășanie. Anumite subiecte la care ar trebui să ne gândim în timpul acestui proces sunt sugerate în imnul „Am făcut eu un bine?”.

Cu siguranță, acestea sunt lucruri mici, însă, tot atât de sigur, ele sunt exemple bune a ceea ce Alma l-a învățat pe fiul său Helaman: „Și Domnul Dumnezeu lucrează prin mijloace prin care să aducă la îndeplinire scopurile Sale cele mari și veșnice; și prin mijloace foarte mici… Domnul… înfăptuiește salvarea multor suflete” (Alma 37:7).

Președintele Steven C. Wheelwright a oferit unui auditoriu de la Universitatea Brigham Young - Hawaii următoarea descriere inspirată cu privire la învățătura lui Alma: „Alma îi confirmă fiului său că, într-adevăr, tiparul folosit de Domnul, când ne exercităm credința în El și urmăm sfatul Său în legătură cu lucrurile mici și simple, este că El ne binecuvântează cu mici miracole zilnice și, în timp, cu lucrări minunate”³.

Președintele Howard W. Hunter ne-a învățat că „deseori, însărcinările obișnuite… sunt cele care au cel mai mare efect pozitiv asupra vieților altora, nu lucrurile pe care lumea le raportează atât de des măreției”⁴.

O învățătură laică persuasivă despre acest principiu vine de la fostul senator al statului Indiana, Dan Coats, care a scris: „Singura pregătire pentru acea hotărâre extrem de importantă care poate schimba o viață, sau chiar o națiune, sunt acele sute și mii de hotărâri semiconștiente, care ne definesc, aparent nesemnificative, luate când suntem singuri.⁵

Printre acele hotărâri „aparent nesemnificative”, luate când suntem singuri, se numără modul în care ne folosim timpul, ceea ce vizionăm la televizor și pe Internet, ceea ce citim, obiectele de decor și muzica pe care le avem și pe care o ascultăm la locul de muncă și acasă, ceea ce căutăm pentru distracție și modul în care ne îndeplinim angajamentul de a fi cinstiți și fideli. Un alt lucru aparent mic și simplu este să fim politicoși și veseli în interacțiunile noastre personale.

Niciunul dintre aceste lucruri mici și simple care sunt de dorit nu ne vor ajuta să progresăm spre lucruri mari, decât dacă sunt puse în practică în mod constant și continuu. Președintele Brigham Young a spus: „Viața noastră constă din situații mici și simple care, atunci când sunt puse laolată, sunt foarte importante și înglobează întreaga viață a unui bărbat sau a unei femei”⁶.

Suntem înconjurați de influențele din media și degradarea culturală care, dacă nu vom continua să ne împotrivim, ne vor purta cu ele în direcția curentului. Pentru a merge împotriva curentului către obiectivul nostru etern, trebuie să vâslim în mod continuu. Ne este mai ușor dacă facem parte dintr-o echipă care vâslește împreună, precum un echipaj de canotaj în acțiune. Pentru a ilustra și mai bine acest exemplu, curenții culturali sunt atât de puternici încât, dacă ne oprim din vâslit, vom fi purtați în aval către o destinație pe care nu o căutăm, dar care devine inevitabilă dacă nu încercăm, în mod continuu, să înaintăm.

După ce a relatat un eveniment aparent neimportant, dar care a avut consecințe mari, Nefi a scris: „Și astfel vedem cum, cu mijloace mici, Domnul poate să îndeplinească lucruri mari” (1 Nefi 16:29). Vechiul Testament conține un exemplu memorabil despre acest lucru. Aici, citim cum israeliții au fost chinuiți de șerpi înfocați. Mulți oameni au murit din cauza mușcăturilor acestora (vedeți Numeri 21:16). Când Moise s-a rugat pentru ajutor, el a fost inspirat să facă „un șarpe de aramă, și l-a pus într-o prăjină”. Apoi, „oricine era mușcat de un șarpe și privea spre șarpele de aramă, trăia” (versetul 9). Un lucru atât de mic pentru un rezultat atât de miraculos! Însă, așa cum a explicat Nefi când a propovăduit acest exemplu celor care se răzvrăteau împotriva Domnului, chiar și când Domnul a pregătit o cale simplă prin care puteau să fie vindecați, „datorită simplității acestei căi sau a ușurinței ei, mulți au fost aceia care au pierit” (1 Nefi 17:41).

Acel exemplu și acea învățătură ne amintesc faptul că simplitatea căii sau ușurința însărcinării primite nu trebuie să însemne că nu este importantă în vederea realizării dorinței noastre de a fi neprihăniți.

În mod asemănător, chiar și faptele mici de nesupunere sau eșecurile minore de a desfășura acțiuni neprihănite pot să ne tragă în jos spre un rezultat pe care am fost avertizați să-l evităm. Cuvântul de înțelepciune ne oferă un exemplu în acest sens. Probabil că efectul avut asupra trupului de o singură țigară sau de un singur pahar de alcool ori de o singură doză de drog nu poate fi măsurat. Dar, în timp, efectul este puternic și poate fi ireversibil. Să ne aducem aminte de crăparea trotuarului cauzată de creșterea lentă și treptată a rădăcinii copacului. Un lucru este cert, consecințele teribile ale faptului de a consuma ceva care poate duce la dependență, cum ar fi droguri care ne atacă trupul sau materiale pornografice care ne degradează gândurile, pot fi evitate în totalitate, dacă nu există o primă dată când le consumăm – nici măcar o dată.

Cu mulți ani în urmă, președintele M. Russell Ballard a descris auditoriului unei conferințe generale „modul în care lucrurile mici și simple pot fi negative și distructive în ceea ce privește salvarea cuiva”. Dânsul ne-a învățat: „Asemenea fibrelor slabe care formează un fir tors, apoi, o legătură, și, în cele din urmă, funia, aceste lucruri mici, combinate împreună, pot deveni prea rezistente pentru a putea fi rupte. Întotdeauna trebuie să fim conștienți de puterea pe care lucrurile mici și simple o pot avea în clădirea spiritualității” a spus dânsul. „În același timp, trebuie să fim conștienți de faptul că Satana va folosi lucruri mici și simple pentru a ne duce spre disperare și nefericire”⁷.

Președintele Wheelwright a rostit o avertizare asemănătoare auditoriului său de la UBY – Hawaii: „Din cauză că nu reușim să facem lucrurile mici și simple ni se clatină credința, miracolele încetează și, mai întâi, progresul către Domnul și împărăția Sa este amânat, iar, apoi, începe să se năruiască atunci când căutarea împărăției lui Dumnezeu este înlocuită cu mai multe preocupări temporale și ambiții lumești”⁸.

Pentru a ne proteja împotriva efectelor negative cumulate care ne distrug progresul spiritual, trebuie să urmăm tiparul spiritual privind lucrurile mici și simple. Vârstnicul David A. Bednar, în cadrul unei conferințe a femeilor desfășurată la UBY, a descris acest principiu: „Putem să învățăm multe despre natura și importanța acestui tipar spiritual din tehnica irigării solului cu cantități mici de apă”, în contrast cu inundarea sau stropirea cu cantități mari de apă în locuri în care nu ar fi necesar.

Dânsul a explicat: „Picăturile constante de apă pătrund adânc în pământ și oferă un nivel ridicat de umiditate solului în care plantele pot crește. În mod asemănător, dacă dumneavoastră și cu mine rămânem concentrați și primim cu regularitate picături de hrană spirituală, atunci rădăcinile Evangheliei pot pătrunde adânc în sufletul nostru, se pot fixa bine și pot avea o temelie fermă și pot produce roade extraordinare și delicioase”.

În continuare, dânsul a spus: „Tiparul spiritual privind lucrurile mici și simple prin care lucruri mari sunt înfăptuite aduce cu sine fermitate și statornicie, devotament mărit și o convertire mai completă la Domnul Isus Hristos și Evanghelia Sa”⁹.

Profetul Joseph Smith ne-a învățat acest principiu prin cuvintele care, acum, sunt incluse în Doctrină și legăminte: „Nimeni să nu le considere ca lucruri mărunte; pentru că multe lucruri cu privire la sfinți… depind de acestea” (D&L 123:15).

În timpul primelor încercări de stabilire a Bisericii în Missouri, Domnul a făcut apel la răbdare, căci „toate lucrurile vor trebui să se întâmple la timpul lor” (D&L 64:32). Apoi, a oferit următoarea învățătură minunată: „De aceea, nu obosiți de a face bine, deoarece voi puneți temelia unei mari lucrări. Și din lucrurile mici iese ceea ce este mare” (D&L 64:33).

Cred că noi toți dorim să acționăm potrivit invitației președintelui Russel M. Nelson de a înainta „pe cărarea legămintelor”¹⁰. Angajamentul nostru de a face aceasta este întărit dacă facem, în mod continuu, „lucrurile mici” pe care le învățăm din Evanghelia lui Isus Hristos și de la conducătorii Bisericii Sale. Depun mărturie despre El și invoc binecuvântările Sale asupra tuturor celor care caută să rămână pe cărarea legămintelor Sale, în numele lui Isus Hristos, amin.