Predarea în cadrul căminului – o responsabilitate sacră și plină de bucurie
Mă rog să avem ajutorul cerului pe măsură ce ne străduim ca, în căminele noastre, să fim învățători asemănători lui Hristos.
Draga mea soție, Julie, și cu mine am crescut șase copii prețioși și, de curând, cuibul nostru a rămas gol. Cât îmi lipsește să-i avem pe copii permanent în casa noastră! Îmi lipsește faptul de a învăța de la ei și de a-i învăța la rândul meu.
Astăzi, cuvintele mele sunt adresate tuturor părinților și tuturor celor care doresc să fie părinți. Mulți dintre dumneavoastră cresc copii acum. Pentru unii, acel moment ar putea să vină în curând. Și pentru alții, prilejul de a fi părinți poate fi o binecuvântare în viitor. Mă rog ca noi, toți, să înțelegem ce responsabilitate sacră și plină de bucurie este aceea de a preda unui copil.1
În calitate de părinți, noi îi învățăm pe copiii noștri despre Tatăl Ceresc și Fiul Său, Isus Hristos. Îi ajutăm pe copiii noștri să spună prima lor rugăciune. Le oferim îndrumare și sprijin când intră pe calea legămintelor2 prin botez. Îi învățăm să se supună poruncilor lui Dumnezeu. Îi educăm în ceea ce privește planul Său pentru copiii Săi și îi ajutăm să recunoască șoaptele Duhului Sfânt. Le spunem povestiri despre profeții din vechime și îi încurajăm să îi urmeze pe cei în viață. Ne rugăm pentru succesele lor și suferim împreună cu ei când au parte de încercări. Le depunem mărturie copiilor noștri despre binecuvântările templului și ne străduim să îi pregătim cum se cuvine să slujească în misiuni cu timp deplin. Le oferim sfaturi pline de dragoste atunci când copiii noștri devin ei înșiși părinți. Dar – chiar și atunci – nu încetăm niciodată să fim părinții lor. Nu încetăm niciodată să fim învățătorii lor. Nu suntem eliberați niciodată din aceste chemări eterne.
Astăzi, să ne gândim la câteva dintre ocaziile minunate pe care le avem să predăm copiilor noștri în cadrul căminelor noastre.
Predarea în cadrul serii în familie
Să începem cu seara în familie, care a fost o prioritate principală în cadrul căminului plin de credință în care am fost crescut. Nu-mi amintesc lecții concrete predate în cadrul serii în familie, dar îmi amintesc că aceasta avea loc în fiecare săptămână.3 Știam ce era important pentru părinții mei.4
Îmi amintesc una dintre activitățile mele preferate din cadrul serii în familie. Tata îl invita pe unul dintre copiii săi să dea „Testul”. Îi dădea copilului o serie de instrucțiuni, cum ar fi: „Mai întâi, du-te în bucătărie și deschide și închide frigiderul. Apoi, fugi în dormitorul meu și ia o pereche de șosete din dulapul meu. Apoi, întoarce-te la mine, sari de trei ori și spune: «Tată, am reușit!»”.
Îmi plăcea când era rândul meu. Doream să urmez fiecare pas cu exactitate și mă bucuram de momentul în care puteam spune: „Tată, am reușit!”. Această activitate m-a ajutat să-mi clădesc încrederea în mine și, fiind un băiat neastâmpărat, m-a ajutat să fiu atent când mama și tata predau un principiu al Evangheliei.
Președintele Gordon B. Hinckley ne-a sfătuit: „Dacă aveți vreo îndoială în privința beneficiilor serii în familie, încercați să țineți o seară în familie. Adunați-vă copiii, învățați-i, depuneți-vă mărturia în fața lor, citiți din scripturi împreună și petreceți un timp frumos împreună”5.
Întotdeauna va exista opoziție în ceea ce privește ținerea serii în familie.6 Fără a ține seama de aceasta, vă invit să găsiți o cale de a înlătura obstacolele și de a face din seara în familie o prioritate – și, asigurați-vă că este o experiență plăcută.
Predarea în cadrul rugăciunii în familie
Rugăciunea în familie este un alt prilej excelent de a preda.
Îmi place cum tatăl președintelui N. Eldon Tanner i-a predat acestuia în timpul rugăciunii în familie. Președintele Tanner a spus:
„Îmi amintesc că, într-o seară, când am îngenuncheat pentru rugăciunea în familie, tatăl meu I-a spus Domnului: «Eldon a făcut astăzi ceva ce nu ar fi trebuit să facă; îi pare rău și, dacă îl vei ierta, n-o să mai facă».
Aceasta m-a determinat să nu mai fac – mai mult decât m-ar fi determinat o pedeapsă fizică”7.
Când eram băiat, eram câteodată plictisit de aparent prea multele noastre rugăciuni în famile, gândindu-mă: „Nu tocmai ne-am rugat acum câteva minute?”. Acum, fiind părinte, știu că niciodată nu putem să ne rugăm prea mult ca familie.8
Am fost întotdeauna impresionat de modul în care Tatăl Ceresc L-a prezentat pe Isus Hristos ca fiind Fiul Său Preaiubit.9 Îmi place să mă rog pentru copiii mei spunându-le numele în timp ce ei mă ascultă exprimându-I Tatălui Ceresc cât de mult îi iubesc. Se pare că nu există un moment mai bun de a le transmite dragoste copiilor noștri decât acela în care ne rugăm împreună cu ei sau îi binecuvântăm. Când familiile se adună în rugăciune umilă, sunt predate lecții puternice și de durată.
Predarea în orice moment
A preda în calitate de părinte este ca și cum ai fi un medic de gardă ale cărui servicii pot fi solicitate în orice moment. Trebuie să fim întotdeauna pregătiți să le predăm copiilor noștri pentru că nu știm niciodată când se va ivi prilejul.
Suntem ca Salvatorul, a cărui predare, deseori, „nu a avut loc într-o sinagogă, ci în locuri obișnuite, neprotocolare – în timp ce mânca împreună cu ucenicii Săi, în timp ce scotea apă din fântână sau în timp ce trecea pe lângă un smochin”10.
Cu ani în urmă, mama mea mi-a împărtășit că cele mai bune două conversații despre Evanghelie pe care le-a avut cu fratele meu mai mare, Matt, au fost, o dată în timp ce ea împăturea lenjeria și altă dată în timp ce îl ducea la dentist. Unul dintre multele lucruri pe care le-am admirat la mama mea a fost că era întotdeauna pregătită să le predea copiilor săi.
Predarea ei în calitate de părinte nu s-a sfârșit niciodată. În timp ce slujeam în calitate de episcop, mama mea, care avea atunci 78 de ani, mi-a spus că trebuia să mă tund. Știa că trebuia să fiu un exemplu și nu a ezitat să-mi spună. Te iubesc, mamă!
În calitate de tată, sunt motivat să studiez scripturile personal și să meditez asupra lor pentru a putea să răspund când copiii sau nepoții mei îmi oferă un prilej de a preda.11 „Unele dintre momentele de predare cele mai bune încep cu o întrebare sau o îngrijorare din inima unui [membru al familiei].”12 Ascultăm noi în timpul acelor momente?13
Îmi place invitația apostolului Petru: „Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui [și eu adaug, oricărui copil] vă cere socoteală de nădejdea care este în voi”14.
Când eram adolescent, tatălui meu și mie ne plăcea să ne întrecem pentru a vedea cine putea strânge mai puternic. Strângeam mâna celuilalt cât de tare puteam în efortul de a-i provoca o grimasă de durere. Nu pare prea distractiv acum, dar, atunci, așa părea. După o astfel de luptă, tata m-a privit în ochi și a spus: „Ai mâini puternice, fiule. Sper că mâinile tale vor avea întotdeauna puterea să nu atingă niciodată cum nu se cuvine o domnișoară”. Apoi, m-a invitat să mă păstrez curat din punct de vedere moral și să-i ajut pe alții să facă la fel.
Vârstnicul Douglas L. Callister a împărtășit următoarele despre tatăl dânsului: „Într-o zi, în timp ce venea acasă de la muncă, tata a spus dintr-o dată: «Mi-am plătit zeciuiala astăzi. Am scris „mulțumesc” pe formularul pentru zeciuială. Sunt atât de recunoscător Domnului pentru că ne binecuvântează familia»”.
Apoi, vârstnicul Callister a adus acest omagiu tatălui său care i-a fost și învățător: „El ne-a învățat atât fapte, cât și atitudini de supunere”15.
Cred că este înțelept să ne întrebăm din când în când: „Ce îi voi învăța sau ce îi învăț pe copiii mei prin faptele și atitudinile mele de supunere?”.
Predarea în cadrul studiului din scripturi ca familie
Studiul din scripturi ca familie este un mod ideal de a preda doctrina în cadrul căminului.
Președintele Russell M. Nelson a spus: „Părinții nu trebuie doar să se țină de cuvântul Domnului, ci ei au porunca divină de a-l preda copiilor lor”16.
În timp ce Julie și cu mine ne-am crescut copiii, am încercat să fim consecvenți și creativi. Într-un an, am hotărât să citim ca familie Cartea lui Mormon în limba spaniolă. De aceea Domnul l-a chemat pe fiecare dintre copiii noștri care a slujit în misiune cu timp deplin într-o misiune în care s-a vorbit limba spaniolă? Es posible. [Este posibil.]
Am fost profund impresionat când fratele Brian K. Ashton mi-a împărtășit că dânsul și tatăl dânsului au citit împreună fiecare pagină din Cartea lui Mormon în timpul ultimului an de liceu al dânsului. Fratele Ashton iubește scripturile. Ele sunt scrise în mintea și în inima sa. Tatăl dânsului a plantat acea sămânță când fratele Ashton era adolescent și acea sămânță17 a crescut transformându-se într-o mărturie puternică despre adevăr. Fratele Ashton a făcut același lucru cu copiii săi mai mari.18 Fiul dânsului care este în vârstă de opt ani l-a întrebat de curând: „Tată, când voi citi Cartea lui Mormon împreună cu tine?”.
Predarea prin exemplu
În ultimul rând, cea mai influentă predare în calitate de părinte este exemplul nostru. Suntem sfătuiți să fim „o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție”19.
În timpul unei călătorii recente, Julie și cu mine am participat la adunările Bisericii și am văzut punerea în practică a acestui verset. Un tânăr, care trebuia să plece curând în misiune, a vorbit în cadrul adunării de împărtășanie.
El a spus: „Dumneavoastră credeți că tatăl meu este un om atât de bun la Biserică, dar…” a făcut o pauză și mă întrebam cu nerăbdare ce ar putea spune în continuare. El a continuat și a spus: „El este un om și mai bun acasă”.
Mai târziu, i-am mulțumit acestui tânăr pentru omagiul înălțător pe care i l-a adus tatălui său. Apoi, am aflat că tatăl său era episcopul acelei episcopii. Deși acest episcop își slujea cu credință episcopia, fiul său a simțit că lucrarea sa cea mai bună era făcută acasă.20
Vârstnicul D. Todd Christofferson ne sfătuiește: „Avem multe ocazii de a preda… generației care se ridică și trebuie să dedicăm cele mai bune gânduri și eforturi pentru a profita din plin de ele. Mai presus de orice, trebuie să continuăm să încurajăm și să ajutăm părinții să fie învățători mai buni și mai consecvenți… în special prin exemplu”21.
Acesta este modul în care predă Salvatorul.22
Anul trecut, în timp ce eram în vacanță împreună cu cei doi copii mai mici ai noștri, Julie a sugerat să facem botezuri pentru cei morți, în Templul St. George și în Templul San Diego. Am murmurat – pentru mine însumi – gândindu-mă: „Mergem la templu când suntem acasă, și acum suntem în vacanță. De ce să nu facem ceva mai potrivit pentru o vacanță?”. După botezuri, Julie a dorit să facem fotografii lângă templu. Am murmurat în gând – din nou. Puteți ghici ce s-a întâmplat în continuare: am făcut fotografii.
Julie dorește ca ai noștri copii să aibă amintiri despre modul în care i-am ajutat pe strămoșii noștri, și eu îmi doresc același lucru. Nu aveam nevoie de o lecție oficială despre importanța templelor. Noi o trăiam – mulțumită unei mame care iubește templul și dorește ca acea dragoste să fie împărtășită de copiii ei.
Când părinții se iubesc unul pe altul și oferă exemple neprihănite, copiii sunt binecuvântați pentru eternitate.
Concluzie
Pentru toți aceia dintre dumneavoastră care vă străduiți să predați cât puteți de bine în cadrul căminului, sper că veți găsi pace și bucurie în eforturile dumneavoastră. Și dacă simțiți că mai este loc pentru îmbunătățire sau aveți nevoie de mai multă pregătire, vă rog să răspundeți cu umilință când Spiritul vă îndeamnă și să vă obligați dumneavoastră înșivă să acționați.23
Vârstnicul L. Tom Perry a spus: „Sănătatea oricărei societăți, fericirea oamenilor ei, prosperitatea și liniştea lor, toate au rădăcini comune în modul în care sunt învățați copiii în cadrul căminului”24.
Da, cuibul casei mele este acum gol, dar încă sunt pregătit și dornic în orice moment să găsesc alte prilejuri prețioase să le predau copiilor mei adulți, copiilor lor și sper că, într-o zi, strănepoților mei.
Mă rog să avem ajutorul cerului pe măsură ce ne străduim ca, în căminele noastre, să fim învățători asemănători lui Hristos. În numele lui Isus Hristos, amin.